ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3829/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 4 septembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, județul Giurgiu, s-a respins cererea formulată de revizuentul I.T.M., în contradictoriu cu intimații I.A.N., I.L., G.V., B.C., B.G., I.C., F.G. și D.R. Împotriva acestei încheieri revizuentul I.T.M. a declarat apel, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Prin Decizia civilă nr. 144 din 26 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, județul Giurgiu, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuent. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul I.T.M. Prin Decizia civilă nr. 1009 din 14 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuent.

Împotriva deciziei mai sus menționată, a formulat contestație în anulare contestatorul I.T.M. Prin încheierea de ședință din data de 6 martie 2003, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în baza art. 243 pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata contestației în anulare formulată de contestator. Împotriva acestei din urmă încheieri de ședință a declarat recurs reclamantul I.T.M. Prin încheierea de ședință din data de 9 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte, secția civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a încheierii din data de 6 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 21 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării. Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 9 martie 2007, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 21 ianuarie 2010, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de contestatorul I.T.M. împotriva încheierii din 6 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în Dosarul nr. 8946/2/2005 (nr. 1523/2004). Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2010. Procesat de GGC - NN