ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2059/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2059/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei civile
de față, constată următoarele:
Prin cererea din data de 23 ianuarie 2009
înregistrată la Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, sub nr.
622/2/2009, revizuentul A.I. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei
civile nr. 227 din 21 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații A.A.I., A.C.E., A.C.M.E.,
D.F., D.O.P., F.S.D., M.M.V.E., M.S.N., Municipiul București, P.S.D.Ș.E.S.B. și
S.D.Ș.E.S.B.
Împotriva încheierii
din 24 martie 2009, revizuentul a declarat recurs, acesta fiind respins de
către Înalta Curte de Casație și Justiție ca inadmisibil, deoarece obiectul
căii de atac era o încheiere premergătoare care nu putea fi atacată decât odată
cu fondul (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 8772 din 28
octombrie 2009).
Prin încheierea din
data de 22 iunie 2010 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a
suspendat judecata cererii de revizuire formulată de A.C.M.E., prin A.I.
împotriva Deciziei civile nr. 227 din 21 martie 2008 pronunțată de Curtea de
Apel București, secția a IV-a civilă.
Împotriva acestei
încheieri a declarat recurs A.C.M.E., prin A.I.
Prin încheierea din
31 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală, a suspendat judecata recursului, în temeiul
dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., constatând că niciuna dintre
părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și că nu s-a solicitat judecarea
în lipsă, dosarul rămânând în nelucrare de la acea dată.
Părțile nu au cerut
repunerea cauzei pe rol, așa încât la data de 10 aprilie 2012, din oficiu, s-a
dispus citarea părților pentru a fi pusă în discuție perimarea.
S-a constatat că la
dosar nu s-au dovedit cauze care să împiedice curgerea termenului de
prescripție sau să suspende acest termen. Întrucât judecarea recursului a rămas
în nelucrare din vina părților o perioadă de timp mai mare de un an, Înalta
Curte, în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ., a constatat din oficiu că
recursul declarat la data de 24 iunie 2010 împotriva încheierii din data de 22
iunie 2010 al Curții de Apel București s-a perimat de drept.
Prin Decizia nr. 4417
din data de 14 iunie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a
constatat perimat recursul declarat de revizuenta A.C.M.E. împotriva încheierii
de ședință din data de 22 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a
civilă.
Dosarul a fost
restituit Curții de Apel București, unde s-a observat că încheierea din data de
22 iunie 2010 de suspendare a judecării cauzei pentru lipsa părților, își
produce efecte ca urmare a perimării cererii de recurs declarat împotriva
acesteia.
La data de 9
decembrie 2013, Curtea de Apel București a dispus, din oficiu, repunerea cauzei
pe rol pentru a se pune în discuție excepția perimării.
Prin Decizia nr. 40 A
din 6 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a
constatat perimată cererea de revizuire, reținând în motivarea acestei soluții
următoarele considerente:
De la data de 22
iunie 2010 și până la repunerea pe rol a cauzei din oficiu de către Curte, au
trecut mai mult de trei ani, astfel că condiția relativă la împlinirea
termenului de perimare stabilit de art. 248 C. proc. civ. este îndeplinită cu
prisosință.
Rămânerea cauzei în
nelucrare a fost cauzată de lipsa de stăruință a părților, în condițiile în
care suspendarea judecății s-a dispus pentru lipsa nejustificată a acestora.
Având în vedere că
revizuentul nu a dovedit existența unor cauze de întrerupere sau suspendare a
cursului termenului de perimare și ținând seama de faptul că recursul declarat
împotriva încheierii de suspendare s-a perimat în fața Înaltei Curți de Casație
și Justiție, Curtea a constatat perimată cererea de revizuire.
Decizia curții de
apel a fost atacată cu recurs de către revizuentul A.I. și de A.C.M.E.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la
data de 6 martie 2014, stabilindu-se termen la 26 iunie 2014, pentru când
recurenții au fost citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru.
În ședința publică
din 26 iunie 2014, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția netimbrării
recursului.
Excepția este
întemeiată și va fi admisă în considerarea următoarelor argumente:
Pentru primul termen
de judecată - 26 iunie 2014, s-a stabilit în sarcina recurenților obligația de
plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 4 RON conform art. 11 alin.
(2) din Legea nr. 146/1997 și a unui timbru judiciar de 0,15 RON conform art. 3
din O.G. nr. 32/1995.
La data de 6 mai
2014, recurenții-revizuenți au formulat cerere de reexaminare a obligației de
achitare a taxei judiciare de timbru, precum și cerere de ajutor public
judiciar constând în scutirea de la plata acesteia.
Prin încheierile din
29 mai 2014, s-au respins cererea de reexaminare a obligației de achitare a
taxei judiciare de timbru, precum și cererea de ajutor public judiciar constând
în scutirea de la plata acesteia, formulate de recurenți.
Împotriva încheierii
prin care s-a dispus respingerea cererii de ajutor public judiciar, petenții au
formulat cerere de reexaminare, de asemenea respinsă, prin încheierea din 26
iunie 2014 a completului 5.
Deși legal citați
pentru termenul din 26 iunie 2014 cu mențiunea achitării acestei taxe judiciare
de timbru, conform dovezii de citare de la dosar, care îndeplinește toate
condițiile de validitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 100 alin.
(3) C. proc. civ., recurenții nu s-au conformat obligației legale de timbrare,
nedepunând la dosar dovada plății taxei de timbru.
Potrivit art. 20
alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc
anticipat sau, cel mai târziu, până la primul termen de judecată acordat în
cauză, în caz contrar, sancțiunea aplicabilă fiind cea a anulării acțiunii,
potrivit alin. (3) din același text de lege.
Cum recurenții nu
și-au îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului
judiciar, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.
nr. 32/1995, Înalta Curte va anula recursul declarat de aceștia, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca
netimbrat, recursul declarat de revizuentul A.I. și de A.C.M.E. împotriva
Deciziei nr. 40A din 6 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 iunie 2014.
Procesat de GGC - AS