ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2059/2014

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea din data de 23 ianuarie 2009 înregistrată la Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, sub nr. 622/2/2009, revizuentul A.I. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 227 din 21 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații A.A.I., A.C.E., A.C.M.E., D.F., D.O.P., F.S.D., M.M.V.E., M.S.N., Municipiul București, P.S.D.Ș.E.S.B. și S.D.Ș.E.S.B.

Împotriva încheierii din 24 martie 2009, revizuentul a declarat recurs, acesta fiind respins de către Înalta Curte de Casație și Justiție ca inadmisibil, deoarece obiectul căii de atac era o încheiere premergătoare care nu putea fi atacată decât odată cu fondul (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 8772 din 28 octombrie 2009). Prin încheierea din data de 22 iunie 2010 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a suspendat judecata cererii de revizuire formulată de A.C.M.E., prin A.I. împotriva Deciziei civile nr. 227 din 21 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A.C.M.E., prin A.I. Prin încheierea din 31 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata recursului, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc.

civ., constatând că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și că nu s-a solicitat judecarea în lipsă, dosarul rămânând în nelucrare de la acea dată. Părțile nu au cerut repunerea cauzei pe rol, așa încât la data de 10 aprilie 2012, din oficiu, s-a dispus citarea părților pentru a fi pusă în discuție perimarea. S-a constatat că la dosar nu s-au dovedit cauze care să împiedice curgerea termenului de prescripție sau să suspende acest termen. Întrucât judecarea recursului a rămas în nelucrare din vina părților o perioadă de timp mai mare de un an, Înalta Curte, în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ., a constatat din oficiu că recursul declarat la data de 24 iunie 2010 împotriva încheierii din data de 22 iunie 2010 al Curții de Apel București s-a perimat de drept.

Prin Decizia nr. 4417 din data de 14 iunie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a constatat perimat recursul declarat de revizuenta A.C.M.E. împotriva încheierii de ședință din data de 22 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Dosarul a fost restituit Curții de Apel București, unde s-a observat că încheierea din data de 22 iunie 2010 de suspendare a judecării cauzei pentru lipsa părților, își produce efecte ca urmare a perimării cererii de recurs declarat împotriva acesteia. La data de 9 decembrie 2013, Curtea de Apel București a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol pentru a se pune în discuție excepția perimării.

Prin Decizia nr. 40 A din 6 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a constatat perimată cererea de revizuire, reținând în motivarea acestei soluții următoarele considerente: De la data de 22 iunie 2010 și până la repunerea pe rol a cauzei din oficiu de către Curte, au trecut mai mult de trei ani, astfel că condiția relativă la împlinirea termenului de perimare stabilit de art. 248 C. proc. civ. este îndeplinită cu prisosință. Rămânerea cauzei în nelucrare a fost cauzată de lipsa de stăruință a părților, în condițiile în care suspendarea judecății s-a dispus pentru lipsa nejustificată a acestora. Având în vedere că revizuentul nu a dovedit existența unor cauze de întrerupere sau suspendare a cursului termenului de perimare și ținând seama de faptul că recursul declarat împotriva încheierii de suspendare s-a perimat în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea a constatat perimată cererea de revizuire.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către revizuentul A.I. și de A.C.M.E. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 6 martie 2014, stabilindu-se termen la 26 iunie 2014, pentru când recurenții au fost citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru. În ședința publică din 26 iunie 2014, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului. Excepția este întemeiată și va fi admisă în considerarea următoarelor argumente: Pentru primul termen de judecată - 26 iunie 2014, s-a stabilit în sarcina recurenților obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 4 RON conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 și a unui timbru judiciar de 0,15 RON conform art. 3 din O.G.

nr. 32/1995. La data de 6 mai 2014, recurenții-revizuenți au formulat cerere de reexaminare a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, precum și cerere de ajutor public judiciar constând în scutirea de la plata acesteia. Prin încheierile din 29 mai 2014, s-au respins cererea de reexaminare a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, precum și cererea de ajutor public judiciar constând în scutirea de la plata acesteia, formulate de recurenți. Împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de ajutor public judiciar, petenții au formulat cerere de reexaminare, de asemenea respinsă, prin încheierea din 26 iunie 2014 a completului 5. Deși legal citați pentru termenul din 26 iunie 2014 cu mențiunea achitării acestei taxe judiciare de timbru, conform dovezii de citare de la dosar, care îndeplinește toate condițiile de validitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 100 alin. (3) C. proc.

civ., recurenții nu s-au conformat obligației legale de timbrare, nedepunând la dosar dovada plății taxei de timbru. Potrivit art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau, cel mai târziu, până la primul termen de judecată acordat în cauză, în caz contrar, sancțiunea aplicabilă fiind cea a anulării acțiunii, potrivit alin. (3) din același text de lege. Cum recurenții nu și-au îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, Înalta Curte va anula recursul declarat de aceștia, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de revizuentul A.I. și de A.C.M.E. împotriva Deciziei nr. 40A din 6 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2014. Procesat de GGC - AS