ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4898/2013

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 16 august 2002, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 12663 din 16 august 2002, reclamanții N.V., L.M.M. și L.F. au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul București prin Primarul General și R.I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să constate calitatea de proprietari ai imobilului situat în București, str. Academiei, sectorul 1 (fostă strada Raymond Poincare) ce a fost preluat fără titlu valabil de către Stat, precum și să constate nulitatea absolută a actului de înstrăinare către Rusu Iordan, arătând că a cerut Primăriei Municipiului București să îi comunice unitatea/persoana deținătoare a imobilului proprietatea sa, precum și situația juridică a imobilului, însă Primăria Municipiului București nu a răspuns cererii sale.

Prin cererea precizatoare formulată la data de 12 noiembrie 2002, reclamanții au solicitat instanței obligarea pârâților să le lase în proprietate și liniștită posesie imobilul proprietatea lor situat în București, str. Academiei, sectorul 1 și să se constate nulitatea absolută a actului de înstrăinare a imobilului, către I.I. Vasile, solicitând a se compara cele două titluri de proprietate. Totodată, au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a SC H.N. SA, întrucât această societate a administrat imobilul și prin această societate s-a încheiat actul de vânzare-cumpărare către I.I. Vasile. Prin sentința civilă nr. 9009 din 19 noiembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București a fost admisă excepția de necompetență materială a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III a civilă sub nr. 351/2005. Prin sentința civilă nr. 495 din 09 mai 2005, Tribunalul București, secția a III a civilă, a anulat ca insuficient timbrată acțiunea reclamantelor. Prin decizia civilă nr. 19 din 24 ianuarie 2006, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta N.V. împotriva sentinței nr. 495 din 09 mai 2005 a Tribunalului București, secția a III a civilă. Prin decizia civilă nr. 7319 din 21 septembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de recurenta N.V. împotriva deciziei nr. 19 din 24 ianuarie 2006 a Curții de Apel București și dosarul a fost trimis spre rejudecarea apelului, Tribunalului București.

Prin decizia civilă nr. 648 din 28 mai 2007, Tribunalul București, secția a IV - a civilă, a admis apelul, a desființat sentința apelată nr. 495/20005 pronunțată de Tribunalul București, secția a III - a civilă, și a reținut cauza spre soluționare. Recursul împotriva acestei decizii a fost constatat nul prin decizia civilă nr. 535 din 09 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a XI a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Prin sentința civilă nr. 858 din 05 mai 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V- a civilă, în Dosarul nr. 39680/3/2007, a fost admisă excepția de necompetență materială a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1. Prin decizia nr. 408/ R din 14 octombrie 2008, Curții de Apel București, secția a XI - a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a constatat nul recursul declarat de pârâtul I.I.

împotriva sentinței civile nr. 858 din 05 mai 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V- a civilă. La data de 11 mai 2009, reclamantele au formulat cerere modificatoare prin care au solicitat să se constate, nulitatea ordinelor de rechiziție, nulitatea sentinței civile nr. 2657/1952 Tribunalului Popular al Republicii 30 Decembrie, emisă în temeiul Decretului nr. 111/1951, act normativ neconstituțional, să se dispună obligarea Primăriei Mun. București și a SC H. SRL să le restituie garsoniera din str. Academiei, sector 1 și obligarea SC P.C. SRL la le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul de la adresa sus menționată.

Prin sentința civilă nr. 22406 din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în Dosar nr. 2485/299/2009, a fost admisă excepția de necompetență materială, a fost declinată competența în favoarea Tribunalului București, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și, pentru soluționarea acestuia, cauza a fost înaintată Curții de Apel București. Prin sentința civilă nr. 2/ F din 13 ianuarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală în Dosarul nr. 2485/299/2009, s-a stabilit competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București. Cauza a fost înregistrată la data de 02 martie 2011, în fond, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. 2485/299/2009.

La termenul din 15 noiembrie 2010, în urma decesului reclamantei N.V. a fost introdusă în cauză, în calitate de moștenitoare a acesteia, P.A., conform certificatului de moștenitor din 14 septembrie 2010. Prin sentința civilă nr. 265 din 07 februarie 2012, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active, inadmisibilității și autorității de lucru judecat, ca neîntemeiate și a admis capătul de cerere privind constatarea nevalabilității titlului statului. A respins ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect nulitate contract. A respins ca neîntemeiată acțiunea în revendicare formulată de reclamanții P.A., L.M.M. și L.F., în contradictoriu cu pârâții SC H.N.

SA, I.I., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Municipiului București și SC P.C. SRL Împotriva sentinței tribunalului au declarat apel reclamantele P.A., L.M.M. și L.F., pârâtul Municipiul București prin Primarul General și pârâta SC P.C. SRL. Prin decizia civilă nr. 37/ A din 14 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de reclamantele P.A., L.M.M. și L.F. și de pârâta SC P.C. SRL. A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare. A constatat nulitatea contractului de vânzare - cumpărare din 13 februarie 1997 încheiat între P.M.B.

și pârâtul I.I.V. A trimis cauza, spre rejudecare, în ceea ce privește cererile în revendicare și cererile privind soluționarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, privind apartamentele nr. 6 și 7 din București, str. Academiei. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General, împotriva aceleiași sentințe. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta SC P.C. SRL, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și, criticând-o pentru nelegalitate, a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate „în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii reclamantelor în principal în raport de excepțiile invocate la prima instanță în fond și, în subsidiar, ca nefondată”.

La termenul din 30 octombrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția tardivității recursului, pe care, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. o va analiza cu prioritate și o va admite, urmând a respinge recursul, ca tardiv, pentru considerentele care succed. Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea părții din dreptul de a mai exercita respectiva cale de atac afară de cazul când legea dispune altfel sau partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

În speță, decizia atacată a fost comunicată pârâtei SC P.C. SRL la data de 18 martie 2013 atât la domiciliul ales, la S.C.A. G. și asociații cât și la sediul social, astfel cum reiese din dovezile de primire și procesele verbale de predare a hotărârii de la filele 95 și 96 din Dosarul nr. 6708/272012 (2073/2012) al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Raportat la data comunicării deciziei atacate și la modul de calcul pe zile libere, prescris de art. 101 alin. (1) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe zile (conform căruia nu intră în calcul nici ziua când a început și nici ziua când s-a sfârșit termenul), urmează a se reține că termenul de declarare a recursului s-a împlinit la data de 3 aprilie 2013. Recurenta-pârâtă SC P.C.

SRL a declarat și motivat, însă, recurs împotriva deciziei instanței de apel la data de 16 aprilie 2013 (data poștei), astfel cum reiese din ștampila aplicată pe plicul cu care a fost expediat recursul, aflat la fila 7 din dosar recurs. Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, se constată că recurenta-pârâtă a declarat recursul după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ. În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată și cum, în speță, atât intimata-reclamantă P.A.

cât și intimatele-reclamante L.M.M. și L.F. au solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, care au fost justificate cu chitanțele depuse la dosar, recurenta-pârâtă va fi obligată la plata acestora, însă Înalta Curte, raportat la complexitatea cauzei în această fază procesuală, va face, cu privire la aceste cheltuieli, aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâta SC P.C. SRL împotriva deciziei nr. 37/ A din 14 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurenta-pârâtă SC P.C. SRL la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei către intimata-reclamanta P.A. și în sumă de 1.000 lei către intimatele-reclamante L.M.M. și L.F., cheltuieli de judecată reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2013.