ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3413/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1582 din 19 septembrie 2007 Tribunalul Iași, secția civilă, a anulat ca netimbrată cererea de revizuire formulată de revizuentul P.I. împotriva deciziei civile nr. 11 din 7 ianuarie 2005 pronunțată de aceeași instanță. Prin decizia civilă nr. 562 din 12 decembrie 2007, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a anulat ca netimbrat recursul formulat de P.I. împotriva deciziei nr. 1582 din 19 septembrie 2007 a Tribunalului Iași, secția civilă, decizie ce a fost menținută. Prin decizia civilă nr. 39 din 8 februarie 2008, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a anulat ca netimbrată contestația în anulare formulată de P.I. împotriva deciziei nr. 562 din 12 decembrie 2007 a aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, arătând că prin soluția adoptată s-au încălcat dispozițiile constituționale și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, cererea fiind scutită de taxă de timbru. Prin încheierea de ședință din 29 octombrie 2008, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în condițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată fiind lipsa nejustificată a părților. La data de 22 ianuarie 2010, din oficiu, instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepției perimării recursului la termenul de judecată din 2 iunie 2010. Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Recursul contestatorului P.I. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 26 martie 2008, iar la data de 29 octombrie 2008 s-a dispus suspendarea judecării recursului în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., față de lipsa nejustificată a părților, care nu au solicitat judecata în lipsă. De la acest moment nici una din părți nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina care, din oficiu, a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., părțile fiind legal citate pentru termenul din 2 iunie 2010. Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză, „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”. Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție. Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege. În speță, de la data când a intervenit suspendarea (29 octombrie 2008) și până la data repunerii pe rol din oficiu (22 ianuarie 2010) recurentul-contestator P.I.

nu a întrerupt cursul perimării, lăsând în nelucrare recursul. Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții, Înalta Curte constată incidența art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de contestatorul P.I. împotriva deciziei nr. 39 din 8 februarie 2008 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iunie 2010.