ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4462/2009

Deliberând

asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 28

februarie 2006, Judecătoria Iași a dispus admiterea cererii de încuviințare a

executării silite a titlului executor, act de adjudecare nr. 378 din 24

noiembrie 2005 emis de BEJ Z.C., privind pe creditorul M.G.P. și debitorul P.I.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

debitorul P.I., care a declarat la termenul de judecată din data de 10

octombrie 2007, că nu înțelege să achite taxa judiciară de timbru sau să

formuleze cerere de reexaminare privind această taxă.

Tribunalul Iași, secția civilă, prin decizia nr. 1808 din

10 octombrie 2007 a anulat ca netimbrat recursul declarat de debitorul P.I.

Această hotărârea a fost atacată cu revizuire de către

debitorul P.I.

Tribunalul Iași, secția civilă, prin decizia nr. 289 din

11 februarie 2008 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire .

Nemulțumit de soluție revizuentul P.I. a formulat recurs,

care a fost respins de Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 235 din 4 iunie

2008.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în

anulare debitorul P.I.

Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia nr. 296

din 2 iulie 2008 a anulat ca netimbrată contestația în anulare astfel

formulată.

Împotriva acestei decizii debitorul P.I. a formulat

recurs, susținând că a fost încălcată Constituția României, Declarația

Universală a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și

încălcarea altor tratate internaționale la care România este parte.

Recursul nu a fost motivat în drept și nu au fost

dezvoltate critici de nelegalitate ale deciziei recurate, care să facă posibilă

încadrarea motivelor de recurs în conformitate cu

dispoz. art. 306

alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte examinând, prin prisma prevederilor art. 137 C.

proc. civ., situația creată, respectiv necesitatea stabilirii priorității de

soluționare între excepția inadmisibilității recursului și excepția nulității

acestuia, stabilește că are prioritate soluționarea excepției inadmisibilității

recursului. Aceasta deoarece nu se poate face analiza controlului de

legalitate, decât în situația în care instanța de judecată este legal sesizată,

respectiv, cea în care instanța de recurs este învestită cu un recurs

admisibil.

Prin urmare, în temeiul art. 137 C. proc. civ., Înalta

Curte va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității recursului și va

constata că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi

decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a

hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional,

dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de

atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că

exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

În cauza de față se rețin dispozițiile art. 299 alin. (1) C.

proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de

apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile

altor organe cu activitate jurisdicțională.

Potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ.

hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea

atacată, întrucât aceasta are un caracter accesoriu, din punct de vedere

procedural, în raport de judecata propriu zisă, în fond sau recurs.

Astfel, hotărârea atacată cu recurs, rezolvând

o contestație în anulare, contra unei decizii, date în recurs, este irevocabilă

ca și hotărârea atacată, în conformitate cu art. 320 alin. (3) C. proc. civ.

Având în vedere această împrejurare și față de

dispozițiile legale mai sus menționate, recursul declarat în cauză apare ca

inadmisibil, urmând a fi respins, pentru că, așa cum prevăd dispozițiile art. 377

alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., vizează o hotărâre irevocabilă, ce nu poate fi

atacată pe această cale.

De altfel, această concluzie decurge și din

regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează chiar

prin exercițiul lui, deoarece o altă soluție ar tinde la ipoteza acceptării

unui ''recurs la recurs".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de P.I.

împotriva deciziei nr. 296 din data de 2 iulie 2008 a Curții de Apel Iași, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

aprilie 2009.