ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 289/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 10667/2/2006 din 12 decembrie

2006, precizată la 21 februarie 2007, reclamanta F.S.L.Î. a solicitat în

contradictoriu cu Guvernul României, anularea H.G. nr. E296/2006 privind

supunerea spre adoptare în Camera Deputaților și în Senatul României a

proiectului legii bugetului de stat pe anul 2007 și obligarea pârâtului la

emiterea unei hotărâri cu același obiect, prin care, în prevederile din anexa

referitoare la finanțarea învățământului de stat să se menționeze expres că se

vor aloca pentru finanțarea acestuia minim 6% din P.I.B., pentru respectarea

dispozițiilor art. 170 alin. (1) din Legea învățământului nr. 84/1995.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că, în ședința Guvernului României din 13 octombrie 2006 a fost adoptată H.G. nr. E296/ 2006 privind supunerea spre adoptare a proiectului legii

bugetului de stat pe anul 2007, Camerei Deputaților și Senatului României, iar

prevederea privind alocarea pentru finanțarea învățământului de stat - 5,2% din

P.I.B. contravine dispozițiilor art. 170 alin. (1) și art. 2 din Legea

învățământului nr. 84/1995.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

982 din 11 aprilie 2007 a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamanta F.S.L.Î. în contradictoriu cu pârâtul

Guvernul României.

În motivarea soluției s-a

reținut că, oricât de întemeiate ar fi interesele reclamantei privind alocarea

unor sume considerate necesare pentru desfășurarea în condiții normale a

procesului de învățământ, aceste interese nu sunt actuale, nefiind în prezent

vătămate, întrucât actul contestat este doar un proiect, iar nu un act normativ

publicat în M. Of.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen reclamanta F.S.L.Î., invocând motivul de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta susține că

Instanța de Fond a aplicat și interpretat greșit dispozițiile art. 2 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 32 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, precum

și art. 18 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 500/2002, concluzionând eronat că

H.G. nr. E296 din 13 octombrie 2006 nu este act administrativ.

În opinia recurentei,

exprimată la filele 3, 4 și 5 ale recursului, actul atacat este un act

administrativ cu caracter individual sau normativ, care vatămă direct și

imediat pe cei 400.000 de salariați din învățământ.

Într-un motiv de recurs

distinct, recurenta pretinde că Instanța de Fond a reținut fără temei că a fost

învestită cu o acțiune având ca obiect obligarea Parlamentului României să

adopte o lege prin care să se consacre un drept subiectiv al federației, când,

în realitate s-a solicitat numai anularea hotărârii de guvern menționate.

În fine, recurenta critică

și modul de rezolvare a celui de-al doilea capăt de cerere arătând că au fost

ignorate dispozițiile art. 111 și art. 112 din Constituție.

În recurs, intimatul

Guvernul României nu a formulat întâmpinare.

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor expuse, ce pot fi încadrate în motivele de modificare

prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Curtea de Apel a fixat limitele

învestirii sale prin chiar primul paragraf al considerentelor sentinței

recurate, după cum s-a arătat de altfel în cele ce preced.

Cele două capete de cerere

astfel reținute, coincid cu cele formulate de reclamanta F.S.L.Î., neexistând

nici un fundament pentru a invoca motivul referitor la încălcarea principiului

disponibilității, respectiv art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Actul juridic dedus

judecății, H.G. nr. E296 din 13 octombrie 2006 privind supunerea spre adoptare

a proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2007 nu este un act

administrativ.

Instanța de Fond, pornind

chiar de la titulatura actului de „proiect” a stabilit în mod legal că nu sunt

îndeplinite cerințele art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru

a-l considera act administrativ, întrucât prin el însuși nu dă naștere, nu

modifică ori stinge raporturi juridice, ci prefigurează doar legea bugetului de

stat pe anul 2007.

Nici unul din textele legale

invocate de recurentă - art. 32 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele

de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și art. 18 alin. (2)

lit. b) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, nu conduc la

concluzia referitoare la caracterul vătămător al actului prin prisma efectelor

directe ale acestuia, în condițiile în care, cum s-a arătat, acesta este numai

un proiect.

De altfel, recurenta însăși

are ezitări în a califica actul atacat, indicând alternativ că este fie

individual, fie normativ.

Cel de-al doilea capăt de

cerere privind obligarea Guvernului României la emiterea unei alte hotărâri cu

același obiect în care să se stipuleze expres că învățământul de stat va

beneficia de 6% din P.I.B. a fost, de asemenea, legal soluționat de instanța de

fond, acesta aflându-se într-un raport de dependență cu primul capăt de cerere.

Textele constituționale

invocate, art. 111 și art. 112, nu au legătură cu cauza, ele vizând informarea

Parlamentului în cadrul controlului parlamentar al activității guvernului și

celorlalte organe ale administrației publice, respectiv întrebările,

interpelările și moțiunile simple la care are obligația să răspundă guvernul și

fiecare dintre membrii săi, în condițiile prevăzute de regulamentele celor două

Camere ale Parlamentului.

Pentru toate aceste

considerente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312

alin. (1) - (3) C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de F.S.L.Î., ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de F.S.L. din Învățământ împotriva sentinței civile 982 din 11 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2008.