ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2527/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3814 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, în dosarul nr. 11105/63/2008, s-a respins cererea formulata de reclamantul R.T.C. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a adresat o cerere pârâtei să-i comunice un răspuns cu privire la motivul furnizării cu întârziere a publicației "Cotidianul" la domiciliul său și în finalul acesteia a solicitat restituirea contravalorii abonamentului. Instanța a constatat că în dosarul Tribunalului Dolj, respectiv la data de 15 noiembrie 2007, s-a depus de către pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ CRAIOVA adresa nr.252/2007, act care în realitate reprezintă un răspuns la cererea reclamantului adresată acesteia la data de 11 iulie 2007 și pe care reclamantul a avut posibilitatea să-l observe, adică să-i cunoască conținutul.

În răspunsul pârâtei s-a arătat că întârzierile privind furnizarea publicației "Cotidianul" la începutul lunii iulie 2007 s-au datorat serviciilor prestate de SC R. SA, totodată solicitându-i-se reclamantului să comunice dacă dorește contravaloarea publicațiilor neprimite. S-a apreciat că pârâta a făcut dovada comunicării către reclamant a răspunsului la cererea acestuia, astfel că petitul din cererea reclamantului privind obligarea pârâtei să-i comunice răspunsul, a rămas fără obiect. Referitor la pretențiile reclamantului privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, instanța a apreciat ca simplele afirmații ale reclamantului privind cauzarea unui prejudiciu nu sunt suficiente pentru acordarea unor despăgubiri, fiind necesar să se facă dovada existenței prejudiciului suferit de acesta, care în speță nu s-a făcut.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul R.T.C., ce a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 18 din 3 februarie 2009. Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a avut în vedere că acțiunea a fost întemeiată pe legea contenciosului administrativ, precizându-se Legea nr. 29/1990, care însă nu era în vigoare la momentul înregistrării acțiunii 6 iulie 2007, contenciosul administrativ fiind reglementat de Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, față de calitatea părților din prezenta cauză, instanța de apel a reținut că s-a stabilit irevocabil, prin decizia nr. 289 din 12 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 16044/63/2007, ca litigiul dedus judecății nu aparține contenciosului administrativ, ci jurisdicției comerciale, pârâta fiind societate comerciala pe acțiuni.

De altfel, din motivarea acțiunii reiese că litigiul este născut în legătură cu modul defectuos de executare al obligației asumate de pârâtă în baza unui contract (abonament), pentru distribuirea ziarului Cotidianul. Față de natura comercială a litigiului, s-a apreciat că nu este fondată pretenția apelantului reclamant în sensul că trebuia să primească răspuns în 30 de zile la adresa sa, acesta este un termen specific materiei contenciosului administrativ. Intimata pârâtă a recunoscut că nu s-a distribuit în mod corespunzător presa, dar în cererea adresată intimatei pârâte, nr. 250/131 din 11 iulie 2007 s-a solicitat returnarea costului abonamentului, însă în acțiunea dedusă judecății se solicita numai daune morale, care în mod corect nu s-au acordat.

Instanța de control judiciar a apreciat că distribuirea cu întârziere a ziarului pentru care reclamantul avea abonament sau nedistribuirea pe o perioada de 10 zile, i-a creat un disconfort, o nemulțumire, însă acestea nu constituie o suferință psihica ori o umilință din partea pârâtei, care să justifice acordarea unor daune morale, mai ales pârâta nu este o autoritate publica, așa cum a considerat reclamantul. Curtea de Apel a reținut că în speță este vorba de o executare necorespunzătoare a unui contract de distribuire a unui ziar, însă cocontractantul nu are obligația legală sau contractuală să răspundă în 30 de zile la solicitarea reclamantului, iar daunele morale nu se justifică, așa încât a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul care a invocat art. 299-308 C. proc. civ. Acesta a susținut că prin concluzia instanței de apel conform căreia: „cocontractantul nu are obligația legală sau contractuală să răspundă în 30 de zile la solicitarea reclamantului” se încalcă prevederile art. 2 și art. 8 ale Ordonanței nr. 27/2002, iar neacordarea daunelor morale contravine art. 1 și art. 14 ale Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale. Recurentul nu a indicat formal niciunul dinte motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., dar, în raport cu acest aspect, Curtea nu consideră că recursul apare ca nemotivat, atât timp cât este posibilă încadrarea lui în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Curtea găsește însă nefondat motivul de recurs în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de apel a recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speței sau că a aplicat greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. Recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor, condiția legală a dezvoltării implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se întemeiază. Recurentul, practic, nu dezvoltă în niciun fel criticile aduse deciziei atacate.

Instanța de apel a reținut în mod corect că pricina aparține jurisdicției comerciale și că nu există temeiuri nici legale și nici contractuale pentru admiterea acțiunii, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 2 și art. 8 ale O.G. nr. 27/2002 pentru că pârâta intimată este o societate comercială pe acțiuni, conform art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 371/1998. Curtea de Apel, neidentificând existența unei “valori patrimoniale” (noțiune autonomă, în sistemul convențional), ce ar atrage aplicabilitatea art. 1 al Primului Protocol, nu se poate aprecia că s-au încălcat dispozițiile art. 1 și art. 14 ale Convenției. Pentru aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de reclamantul R.T.C.

împotriva deciziei nr. 18 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul R.T.C. împotriva deciziei nr. 18 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 octombrie 2009.