ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2527/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 3814 din 29

octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, în dosarul nr.

11105/63/2008, s-a respins cererea formulata de reclamantul R.T.C.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut că reclamantul a adresat o cerere pârâtei să-i comunice un

răspuns cu privire la motivul furnizării cu întârziere a publicației

"Cotidianul" la domiciliul său și în finalul acesteia a solicitat

restituirea contravalorii abonamentului.

Instanța a constatat că în dosarul

Tribunalului Dolj, respectiv la data de 15 noiembrie 2007, s-a depus de către

pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ CRAIOVA adresa nr.252/2007, act care în

realitate reprezintă un răspuns la cererea reclamantului adresată acesteia la

data de 11 iulie 2007 și pe care reclamantul a avut posibilitatea să-l observe,

adică să-i cunoască conținutul. În răspunsul pârâtei s-a arătat că întârzierile

privind furnizarea publicației "Cotidianul" la începutul lunii iulie

2007 s-au datorat serviciilor prestate de SC R. SA, totodată solicitându-i-se

reclamantului să comunice dacă dorește contravaloarea publicațiilor neprimite.

S-a apreciat că pârâta a făcut

dovada comunicării către reclamant a răspunsului la cererea acestuia, astfel că

petitul din cererea reclamantului privind obligarea pârâtei să-i comunice răspunsul,

a rămas fără obiect.

Referitor la pretențiile

reclamantului privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, instanța a

apreciat ca simplele afirmații ale reclamantului privind cauzarea unui

prejudiciu nu sunt suficiente pentru acordarea unor despăgubiri, fiind necesar

să se facă dovada existenței prejudiciului suferit de acesta, care în speță nu

s-a făcut.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamantul R.T.C., ce a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Craiova,

secția comercială, prin decizia nr. 18 din 3 februarie 2009.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de control judiciar a avut în vedere că acțiunea a fost întemeiată pe

legea contenciosului administrativ, precizându-se Legea nr. 29/1990, care însă

nu era în vigoare la momentul înregistrării acțiunii 6 iulie 2007, contenciosul

administrativ fiind reglementat de Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, față de calitatea

părților din prezenta cauză, instanța de apel a reținut că s-a stabilit

irevocabil, prin decizia nr. 289 din 12 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 16044/63/2007,

ca litigiul dedus judecății nu aparține contenciosului administrativ, ci

jurisdicției comerciale, pârâta fiind societate comerciala pe acțiuni. De

altfel, din motivarea acțiunii reiese că litigiul este născut în legătură cu

modul defectuos de executare al obligației asumate de pârâtă în baza unui

contract (abonament), pentru distribuirea ziarului Cotidianul.

Față de natura comercială a

litigiului, s-a apreciat că nu este fondată pretenția apelantului reclamant în

sensul că trebuia să primească răspuns în 30 de zile la adresa sa, acesta este

un termen specific materiei contenciosului administrativ.

Intimata pârâtă a recunoscut că nu

s-a distribuit în mod corespunzător presa, dar în cererea adresată intimatei

pârâte, nr. 250/131 din 11 iulie 2007 s-a solicitat returnarea costului

abonamentului, însă în acțiunea dedusă judecății se solicita numai daune morale,

care în mod corect nu s-au acordat.

Instanța de control judiciar a

apreciat că distribuirea cu întârziere a ziarului pentru care reclamantul avea

abonament sau nedistribuirea pe o perioada de 10 zile, i-a creat un disconfort,

o nemulțumire, însă acestea nu constituie o suferință psihica ori o umilință

din partea pârâtei, care să justifice acordarea unor daune morale, mai ales

pârâta nu este o autoritate publica, așa cum a considerat reclamantul.

Curtea de Apel a reținut că în speță

este vorba de o executare necorespunzătoare a unui contract de distribuire a

unui ziar, însă cocontractantul nu are obligația legală sau contractuală să răspundă

în 30 de zile la solicitarea reclamantului, iar daunele morale nu se justifică,

așa încât a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs reclamantul care a invocat art. 299-308 C. proc. civ. Acesta a susținut

că prin concluzia instanței de apel conform căreia: „cocontractantul nu are

obligația legală sau contractuală să răspundă în 30 de zile la solicitarea

reclamantului” se încalcă prevederile art. 2 și art. 8 ale Ordonanței nr. 27/2002,

iar neacordarea daunelor morale contravine art. 1 și art. 14 ale Convenției

pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.

Recurentul nu a indicat formal

niciunul dinte motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.,

dar, în raport cu acest aspect, Curtea nu consideră că recursul apare ca

nemotivat, atât timp cât este posibilă încadrarea lui în motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Curtea găsește însă nefondat motivul

de recurs în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de apel

a recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speței sau că a aplicat

greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu

totul eronat. Recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, pentru a conduce la

casarea sau modificarea hotărârii, nu se poate limita la o simplă indicare

formală a textelor, condiția legală a dezvoltării implicând determinarea

greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,

precum și indicarea probelor pe care se întemeiază. Recurentul, practic, nu

dezvoltă în niciun fel criticile aduse deciziei atacate.

Instanța de apel a reținut în mod

corect că pricina aparține jurisdicției comerciale și că nu există temeiuri

nici legale și nici contractuale pentru admiterea acțiunii, în speță nefiind

incidente dispozițiile art. 2 și art. 8 ale O.G. nr. 27/2002 pentru că pârâta

intimată este o societate comercială pe acțiuni, conform art. 1 alin. (3) din H.G.

nr. 371/1998.

Curtea de Apel, neidentificând

existența unei “valori patrimoniale” (noțiune autonomă, în sistemul convențional),

ce ar atrage aplicabilitatea art. 1 al Primului Protocol, nu se poate aprecia

că s-au încălcat dispozițiile art. 1 și art. 14 ale Convenției.

Pentru aceste

considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va

respinge recursul

declarat de reclamantul R.T.C.

împotriva deciziei nr. 18 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

R.T.C. împotriva deciziei nr. 18 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21

octombrie 2009.