ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2876/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la această instanță la data de sub nr. 10098/1/2009, astfel cum a fost precizată la data de 6 aprilie 2010 (data poștei de pe plicul expediere a cererii), contestatorul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimații S.I. și B.E., anularea deciziei nr. 7881 din 2 octombrie 2009 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, susținând, în motivarea cererii, că, în mod greșit, au fost menținute hotărârile pronunțate de instanțele inferioare în condițiile nelegalei citări a contestatorului la Tribunalul Timiș și a nerespectării dispozițiilor legale privind administrarea probelor.

Au fost atașate dosarele instanțelor anterioare, precum și Dosarul nr. 260/325/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în care s-a pronunțat decizia nr. 7881 din 2 octombrie 2009. La termenul din 7 mai 2010, Înalta Curte a reținut cauza spre soluționare asupra excepției inadmisibilității contestației în anulare, invocate prin întâmpinare de către intimatul S.I. Analizând excepția invocată, Înalta Curte apreciază că este întemeiată, nefiind posibilă încadrarea susținerilor contestatorului în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ. ce reglementează calea extraordinară de atac.

Astfel, exercitarea contestației în anulare ar fi fost posibilă în ipoteza neregularității de citare a contestatorului pentru ziua când s-a judecat pricina în recurs (art. 317 pct. 1) sau când hotărârea de recurs ar fi fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor imperative privitoare la competență (pct. 2). Or, se constată că susținerile petentului privind nelegalitatea citării sale vizează judecata în fața Tribunalului Timiș, nu din faza recursului soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei decizie a fost atacată pe calea prezentei contestații în anulare. De asemenea, celelalte susțineri din motivarea prezentei căi de atac se referă la fondul dreptului dedus judecății, criticându-se modul de administrare a probatoriilor în cauză, obiect ce determină inadmisibilitatea formulării lor ca temei al contestației în anulare.

Pe de altă parte, potrivit art. 318 C. proc. civ., ar fi fost posibilă exercitarea contestației în anulare în ipoteza în care dezlegarea dată de instanța de recurs ar fi fost rezultatul unei greșeli materiale ori în cazul omisiunii de cercetare a vreunuia dintre motivele de modificare ori casare. Se constată că niciuna dintre condiții nu este întrunită în cauză, deoarece contestatorul nu a invocat existența vreunei erori materiale în recursul soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar recursul a fost respins ca inadmisibil, fără o cercetare a criticilor formulate. Pentru aceste motive, subzistă concluzia anterior expusă, aceea a inadmisibilității contestației, și din perspectiva cerințelor art. 318 C. proc.

civ., care nu sunt întrunite în speță. Drept urmare, Curtea va admite excepția și va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de B.I. împotriva deciziei civile nr. 7881 din 2 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 mai 2010.