ÎCCJ, Decizia nr. 248/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1363 din 29 februarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de B.P.A., D.V., F.E., M.C., P.A., T.V., T.M. și V.V. împotriva Deciziei nr. 8178 din 13 octombrie 2006, pronunțată de aceeași instanță. Instanța supremă a reținut, în considerentele deciziei, că motivele contestației în anulare, formulate printr-un memoriu separat, au fost depuse peste termenul impus de dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., iar în ceea ce privește cererea prin care s-a formulat contestația în anulare, aceasta nu cuprinde niciunul dintre cazurile de nulitate prevăzute de dispozițiile art. 317 sau art. 318 C. proc.

civ. La data de 28 martie 2008, contestatorii B.P.A., D.V., F.E., M.C., P.A., T.V., T.M. și V.V. au solicitat revizuirea acestei hotărâri. Prin Decizia nr. 6731 din 6 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă, reținând că aceasta nu îndeplinește cerința impusă de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., prin decizia atacată nefiind evocat fondul cauzei. Împotriva acestei din urmă hotărâri, revizuenții B.P.A., D.V., F.E., M.C., P.A., T.V., T.M. și V.V. au declarat recurs. Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 789 din 19 octombrie 2009, a respins recursul, ca inadmisibil, reținând, în esență, că hotărârea atacată, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului.

La data de 8 octombrie 2010, împotriva Deciziei nr. 789/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători a formulat contestație în anulare recurentul A.P.B., în nume propriu și în numele recurenților V.V., T.V., P.A., T.M., M.C., D.V. și F.E., invocând prevederile art. 317 și urm. C. proc. civ. Contestatorii au susținut că, în mod eronat, nu s-a ținut seama de faptul că, dintr-o împrejurare fortuită, dovedită cu certificatul medical depus la dosar, nu s-a putut prezenta la termenul când s-a judecat recursul, astfel încât, „dezbaterea cauzei s-a făcut de către uzurpatorul” dreptului lor de proprietate. Înalta Curte, în considerarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., va analiza, cu prioritate, admisibilitatea căii de atac cu care este învestită. Admisibilitatea căii extraordinare de atac, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ, se examinează, restrictiv, în raport cu motivele de anulare prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., iar retractarea hotărârii atacate este condiționată de caracterul fondat al acestora. Astfel, din economia dispozițiilor art. 317 și art. 318 C. proc. civ., rezultă patru cazuri de anulare. Cazurile de nulitate prevăzute de dispozițiile art. 317 și ale art. 318 C. proc. civ., invocate de contestatori, vizează, însă, în mod evident, o hotărâre pronunțată de o instanță de recurs legal învestită, ceea ce nu se regăsește în speță, completul de 9 judecători respingând recursul contestatorilor, ca inadmisibil.

Astfel, așa cum s-a expus, prin hotărârea contestată, recursul declarat de către aceleași părți împotriva unei hotărâri pronunțată în revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost respins ca inadmisibil, caracterul fondat al excepției inadmisibilității căii de atac împiedicând instanța la a analiza fondul recursului. Așa fiind, cerința impusă de textul legal evocat nu este îndeplinită. Prin dispozițiile legii procesual civile, legiuitorul a stabilit, în mod expres, limitele examinării unei hotărâri. În cazul contestației în anulare, dacă s-ar crea limite mai largi, ar însemna să se schimbe caracterul extraordinar al căii de atac, privind anumite neregularități neprevăzute de lege, ceea ce nu este în sprijinul reglementării date de lege acestei instituții.

Se constată, așadar, că cererea nu este admisibilă, potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de retractare pe această cale, determinată ca atare de lege. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de B.P.A. în nume propriu și în numele fraților săi, V.V., T.V., P.A., T.M., M.C., D.V. și F.E. împotriva Deciziei nr. 789 din 19 octombrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători în dosarul nr. 1817/1/2009. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 martie 2011.