ÎCCJ, Decizia nr. 248/2011
ÎCCJ, Decizia nr. 248/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1363 din 29 februarie 2009,
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de
B.P.A., D.V., F.E., M.C., P.A., T.V., T.M. și V.V. împotriva Deciziei nr. 8178
din 13 octombrie 2006, pronunțată de aceeași instanță.
Instanța supremă a
reținut, în considerentele deciziei, că motivele contestației în anulare,
formulate printr-un memoriu separat, au fost depuse peste termenul impus de
dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., iar în ceea ce privește cererea
prin care s-a formulat contestația în anulare, aceasta nu cuprinde niciunul
dintre cazurile de nulitate prevăzute de dispozițiile art. 317 sau art. 318 C.
proc. civ.
La data de 28 martie
2008, contestatorii B.P.A., D.V., F.E., M.C., P.A., T.V., T.M. și V.V. au
solicitat revizuirea acestei hotărâri.
Prin Decizia nr. 6731
din 6 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă,
reținând că aceasta nu îndeplinește cerința impusă de dispozițiile art. 322
alin. (1) C. proc. civ., prin decizia atacată nefiind evocat fondul cauzei.
Împotriva acestei din
urmă hotărâri, revizuenții B.P.A., D.V., F.E., M.C., P.A., T.V., T.M. și V.V.
au declarat recurs.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 789 din 19
octombrie 2009, a respins recursul, ca inadmisibil, reținând, în esență, că
hotărârea atacată, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe
calea recursului.
La data de 8
octombrie 2010, împotriva Deciziei nr. 789/2009 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, completul de 9 judecători a formulat contestație în anulare
recurentul A.P.B., în nume propriu și în numele recurenților V.V., T.V., P.A.,
T.M., M.C., D.V. și F.E., invocând prevederile art. 317 și urm. C. proc. civ.
Contestatorii au
susținut că, în mod eronat, nu s-a ținut seama de faptul că, dintr-o
împrejurare fortuită, dovedită cu certificatul medical depus la dosar, nu s-a
putut prezenta la termenul când s-a judecat recursul, astfel încât, „dezbaterea
cauzei s-a făcut de către uzurpatorul” dreptului lor de proprietate.
Înalta Curte, în
considerarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va analiza, cu
prioritate, admisibilitatea căii de atac cu care este învestită.
Admisibilitatea căii
extraordinare de atac, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ,
se examinează, restrictiv, în raport cu motivele de anulare prevăzute de art.
317 și art. 318 C. proc. civ., iar retractarea hotărârii atacate este
condiționată de caracterul fondat al acestora.
Astfel, din economia
dispozițiilor art. 317 și art. 318 C. proc. civ., rezultă patru cazuri de
anulare.
Cazurile de nulitate
prevăzute de dispozițiile art. 317 și ale art. 318 C. proc. civ., invocate de
contestatori, vizează, însă, în mod evident, o hotărâre pronunțată de o
instanță de recurs legal învestită, ceea ce nu se regăsește în speță, completul
de 9 judecători respingând recursul contestatorilor, ca inadmisibil.
Astfel, așa cum s-a
expus, prin hotărârea contestată, recursul declarat de către aceleași părți
împotriva unei hotărâri pronunțată în revizuire de către Înalta Curte de
Casație și Justiție, a fost respins ca inadmisibil, caracterul fondat al excepției
inadmisibilității căii de atac împiedicând instanța la a analiza fondul
recursului. Așa fiind, cerința impusă de textul legal evocat nu este
îndeplinită.
Prin dispozițiile
legii procesual civile, legiuitorul a stabilit, în mod expres, limitele examinării
unei hotărâri.
În cazul contestației
în anulare, dacă s-ar crea limite mai largi, ar însemna să se schimbe
caracterul extraordinar al căii de atac, privind anumite neregularități
neprevăzute de lege, ceea ce nu este în sprijinul reglementării date de lege
acestei instituții.
Se constată, așadar,
că cererea nu este admisibilă, potrivit dreptului comun, ca urmare a
neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., cu
referire la existența unei hotărâri susceptibile de retractare pe această cale,
determinată ca atare de lege.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca
inadmisibilă, contestația în anulare formulată de B.P.A. în nume propriu și în
numele fraților săi, V.V., T.V., P.A., T.M., M.C., D.V. și F.E. împotriva
Deciziei nr. 789 din 19 octombrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție, completul de 9 judecători în dosarul nr. 1817/1/2009.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 28 martie 2011.