ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6497/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 1216 din 25 februarie 2010 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta N.M. împotriva încheierii de ședință din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă. În motivare, instanța a reținut că prin încheierea de ședință din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă, a fost respinsă cererea de recuzare formulată de N.M., iar o astfel de încheiere poate fi atacată doar odată cu fondul, conform art. 34 alin. (2) din C. proc. civ. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 13 aprilie 2010 contestatoarea N.M.

a solicitat anularea deciziei nr. 1216 din 25 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. În motivarea contestației s-a arătat că în mod greșit a fost respins recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă. Aceasta deoarece curtea de apel nu a respectat dreptul la apărare al contestatoarei prin aceea că nu a încuviințat probele solicitate de aceasta și nici cererea de amânare pentru imposibilitatea de prezentare a avocatului ales. Contestatoarea a indicat ca temei de drept al cererea sa art. 317 și art. 318 din C. proc. civ. Analizând contestația în anulare, în raport de motivele formulate, Înalta Curte a apreciat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac astfel încât poate să fie exercitată numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Temeiul de drept al contestației în anulare îl constituie art. 317-art. 318 din C. proc. civ. Conform art. 317 din C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

La rândul său, art. 318 din C. proc. civ. prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Criticile formulate de N.M. prin care se arată că nu a fost respectat dreptul său la apărare, prin aceea că instanța nu a încuviințat probele solicitate de aceasta și nici cererea de amânare pentru imposibilitatea de prezentare a avocatului ales, nu se încadrează în niciunul din motivele enunțate, astfel încât contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de N.M. împotriva deciziei civile nr. 1216 din 25 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2010.