ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6497/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6497/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1216 din 25
februarie 2010 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta N.M.
împotriva încheierii de ședință din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel
București, secția a IX-a civilă.
În motivare,
instanța a reținut că prin încheierea de ședință din 28 octombrie 2008 a Curții
de Apel București, secția a IX-a civilă, a fost respinsă cererea de recuzare
formulată de N.M., iar o astfel de încheiere poate fi atacată doar odată cu
fondul, conform art. 34 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin cererea
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală, la data de 13 aprilie 2010 contestatoarea N.M. a
solicitat anularea deciziei nr. 1216 din 25 februarie 2010 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
În motivarea
contestației s-a arătat că în mod greșit a fost respins recursul declarat
împotriva încheierii de ședință din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel
București, secția a IX-a civilă.
Aceasta
deoarece curtea de apel nu a respectat dreptul la apărare al contestatoarei
prin aceea că nu a încuviințat probele solicitate de aceasta și nici cererea de
amânare pentru imposibilitatea de prezentare a avocatului ales.
Contestatoarea
a indicat ca temei de drept al cererea sa art. 317 și art. 318 din C. proc.
civ.
Analizând
contestația în anulare, în raport de motivele formulate, Înalta Curte a
apreciat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Contestația
în anulare este o cale extraordinară de atac astfel încât poate să fie
exercitată numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.
Temeiul de
drept al contestației în anulare îl constituie art. 317-art. 318 din C. proc.
civ.
Conform art.
317 din C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în
anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut
fi invocate pe calea apelului sau recursului:
când
procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost
îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
când
hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine
publică privitoare la competență.
Cu toate
acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul
când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a
respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost
respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
La rândul
său, art. 318 din C. proc. civ. prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai
pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli
materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în
parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare
sau de casare.
Criticile
formulate de N.M. prin care se arată că nu a fost respectat dreptul său la
apărare, prin aceea că instanța nu a încuviințat probele solicitate de aceasta
și nici cererea de amânare pentru imposibilitatea de prezentare a avocatului
ales, nu se încadrează în niciunul din motivele enunțate, astfel încât
contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă
contestația în anulare formulată de N.M. împotriva deciziei civile nr. 1216 din
25 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 30 noiembrie 2010.