ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 104/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2308 din 16

aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a respins, ca inadmisibil, recursul contestatorului C.C.

împotriva deciziei civile nr. 1188 din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

au fost avute în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:

Potrivit art. 299 C. proc. civ. pot

fi atacate cu recurs „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel,

precum și în condițiile prevăzute de lege hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională”.

În speță, este atacată cu recurs o

hotărâre prin care s-a soluționat contestația în anulare a pârâtului.

În conformitate cu dispozițiile art.

320 pct. 3 C. proc. civ., hotărârea dată în contestație este supusă acelorași

căi de atac ca și hotărârea atacată, or, hotărârea atacată fusese o decizie

dată în recurs, care este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C.

proc. civ.

În atare situație și hotărârea dată

în contestația în anulare este irevocabilă, iar recursul declarat împotriva sa,

inadmisibil.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație în anulare la data de 4 mai 2010, recurentul C.C., prin care a

criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:

Înalta Curte de Casați și Justiție a

omis din greșeală să cerceteze motivele de casare a deciziei civile nr. 1188

din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel București. S-a susținut că motivele

invocate au fost de ordine publică, astfel încât instanța era obligată să le

examineze din oficiu.

Contestația în anulare nu poate fi

primită, pentru următoarele considerente de fapt si de drept:

In drept, contestația în anulare, al

cărei regim juridic este reglementat prin dispozițiile art. 317 și art. 318 C.

proc. civ., este o cale extraordinară de atac, admisibilă doar în condițiile

restrictive prevăzute de aceste dispoziții legale, anume: când procedura de

chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită

potrivit cu cerințele legii, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență sau când dezlegarea

dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze

vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

În fapt, contestatorul a solicitat

retractarea deciziei civile nr. 2308 din 16 aprilie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, sub

pretextul omisiunii cercetării unor pretinse motive de ordine publică, pe care,

de altfel, le-a si enumerat in expunerea de motive a cererii.

Important si relevant pentru cauza

pendinte este faptul că, instanța supremă a respins, ca inadmisibil, recursul

contestatorului C.C. formulat împotriva deciziei civile nr. 1188 din 6

octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe temeiul dispozițiilor

art. 299 C. proc. civ., respectiv dispozițiile art. 320 pct. 3 si art. 377 alin.

(2) pct. 4 C. proc. civ.

A reținut, in esență că, dat fiind

caracterul irevocabil al hotărârii date în contestație în anulare, in contextul

normelor procedurale imperative sus-citate, recursul declarat împotriva

acesteia este inadmisibil.

In raport de soluția pronunțata de instanța

suprema prin decizia civilă nr. 2308 din 16 aprilie 2010, contestatorul nu mai

poate formula si susține ipoteza omisiunii cercetării pretinselor motive de

ordine publica, o astfel de atribuțiune a instanței fiind subsecventa investirii

legale a acesteia.

Pe cale de consecință, cum Înalta

Curte nu s-a investit cu judecata unui recurs, soluția sa nu poate fi analizată

din perspectiva cerințelor impuse prin dispozițiile art. 318 C. proc. civ., caz

în care contestația în anulare dedusă judecății va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare

formulată de contestatorul C.G., prin mandatar C.C., împotriva deciziei nr.

2308 din 16 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

ianuarie 2011.