ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4303/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin decizia civilă

nr. 246 din 21 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, a respins recursul declarat de pârâții S.M. și S.C.,

împotriva deciziei civile nr. 36 din 03 aprilie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și familie.

A admis recursul declarat

de contestatorii F.E.C. și F.L. împotriva deciziei nr. 481 din 13 mai 2004 a Curții

de Apel Brașov, secția civilă, pe care a casat-o.

A respins apelul declarat

de pârâta SC R.I.A.L. SRL, împotriva sentinței civile nr. 494 din 05 decembrie 2003

a Tribunalului Brașov, secția civilă.

Împotriva deciziei civile

nr. 246 din 2010 mai sus menționată, au formulat contestație în anulare: S.C., S.M.C.,

în calitate de moștenitoare a lui S.M., P.L.G., în calitate de moștenitoare a lui

S.M., și Z.S.L., în calitate de moștenitoare a lui S.M., temeiul juridic fiind cel

prevăzut de art. 318 C. proc. civ.

Contestația în anulare

nu este fondată.

Potrivit art. 318 C.

proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, admițându-l

numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare

sau de casare.

În sensul textului de

lege mai sus menționat „greșală” înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea

gravitate încât a avut drept consecință dare unei soluții greșite.

Cu alte cuvinte, trebuie

să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor

elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată.

Legea are în vedere greșeli

materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.

În această categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale

dosarului cauzei.

Prin urmare, greșelile

instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de

fapt și nu greșeli de judecată, de aprecierea probelor ori de interpretarea dispozițiilor

legale.

Pe de altă parte, contestația

în anulare, este o contestație specială, care urmărește neregularitățile evidente

privind actele de procedură și nu cele referitoare la problemele de fond, urmărindu-se

repunerea părții în drepturile care i-au fost nesocotite.

În speță, din cuprinsul

contestației în anulare dedusă judecății, nu rezultă că cele învederate de contestatori

sunt încadrabile dispozițiilor prevăzute de art. 318 C. proc. civ.

Mai mult, contestatorii

fac vorbire în cuprinsul contestației despre fondul cauzei, lucru ce excede dispozițiilor

legale evocate mai sus.

Pentru toate cele reținute,

Înalta Curte constată că este nefondată contestația în anulare, drept pentru care

va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată

contestația în anulare formulată de contestatorii S.C., S.M.C., P.L.G., Z.S.L. și

D.D.C. împotriva deciziei nr. 246 din 21 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 mai 2011.