ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4303/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 246 din 21 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins recursul declarat de pârâții S.M. și S.C., împotriva deciziei civile nr. 36 din 03 aprilie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie. A admis recursul declarat de contestatorii F.E.C. și F.L. împotriva deciziei nr. 481 din 13 mai 2004 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pe care a casat-o. A respins apelul declarat de pârâta SC R.I.A.L. SRL, împotriva sentinței civile nr. 494 din 05 decembrie 2003 a Tribunalului Brașov, secția civilă. Împotriva deciziei civile nr. 246 din 2010 mai sus menționată, au formulat contestație în anulare: S.C., S.M.C., în calitate de moștenitoare a lui S.M., P.L.G., în calitate de moștenitoare a lui S.M., și Z.S.L., în calitate de moștenitoare a lui S.M., temeiul juridic fiind cel prevăzut de art. 318 C. proc.

civ. Contestația în anulare nu este fondată. Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. În sensul textului de lege mai sus menționat „greșală” înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință dare unei soluții greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată. Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.

În această categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei. Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de aprecierea probelor ori de interpretarea dispozițiilor legale. Pe de altă parte, contestația în anulare, este o contestație specială, care urmărește neregularitățile evidente privind actele de procedură și nu cele referitoare la problemele de fond, urmărindu-se repunerea părții în drepturile care i-au fost nesocotite. În speță, din cuprinsul contestației în anulare dedusă judecății, nu rezultă că cele învederate de contestatori sunt încadrabile dispozițiilor prevăzute de art. 318 C. proc.

civ. Mai mult, contestatorii fac vorbire în cuprinsul contestației despre fondul cauzei, lucru ce excede dispozițiilor legale evocate mai sus. Pentru toate cele reținute, Înalta Curte constată că este nefondată contestația în anulare, drept pentru care va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii S.C., S.M.C., P.L.G., Z.S.L. și D.D.C. împotriva deciziei nr. 246 din 21 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2011.