ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5453/2012

Asupra contestației

în anulare constată următoarele:

Prin decizia nr. 6637

din 30 septembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală, a constatat nul recursul declarat de reclamantele A.C.C.R.

și A.A.N., continuat de prima reclamantă împotriva deciziei nr. 369 din 4

noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

S-a reținut că

succesiunea de idei din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din

punct de vedere juridic, astfel încât să se poată realiza încadrarea în

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora

se poate exercita controlul judiciar în recurs.

S-a constatat astfel,

că deși au fost indicate ca temei legal dispozițiile pct. 8 și 9 ale art. 304 C.

proc. civ., nu s-a arătat care este actul juridic dedus judecății a cărui

interpretare greșită a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia, influențând modul de soluționare și nici care sunt

motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, reclamanta exprimându-și doar

nemulțumirea față de respingerea cererii sale de restituire a terenului de 71,5

mp aferent parterului și prezentând situații de fapt, fără nici o legătură cu

decizia atacată.

S-a mai reținut că

motivele de nelegalitate trebuie să vizeze modul de soluționare al instanței de

apel, astfel cum este acesta susținut prin considerentele deciziei.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare A.C.C.R., arătând că interesul său

constă în a intra în proprietatea deplină a terenului în suprafață de 71,50 mp

aferent parterului restituit în baza Legii nr. 112/1995.

Și-a motivat cererea pe

prevederile art. 318 C. proc. civ., precizând că instanțele nu au ținut cont de

raportul de expertiză din dosarul nr. 8604/2001 și pe acelea ale art. 167 din

cod, precizând că instanțele nu au ținut seama de înscrisurile depuse,

respectiv planul de amplasament al bunului imobil, adresa O.J.C.P.I. nr. 844

din 1 octombrie 2009 și partajul succesoral.

A mai apreciat că

hotărârea dată prin decizia nr. 6637/2011 este corectă, eroarea aparținându-i,

fiindcă raportat la prevederile deciziei nr. XX/2007 a solicitat restituirea

terenului aferent parterului, dar ar fi trebuit să solicite casarea sentinței

civile nr. 327 din 15 iunie 2010 a Tribunalului Mehedinți, și deciziei nr. 369

din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

În drept, contestația

în anulare a fost întemeiată pe prevederile art. 317 și 329 C. proc. civ.

Analizând contestația

în anulare, Înalta Curte, constată că aceasta nu este admisibilă, în

considerarea argumentelor ce succed.

În conformitate cu

dispozițiile art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu

contestație în anulare în cazurile în care procedura de citare a părții, pentru

ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii

sau în care hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de

ordine publică privitoare la competență, numai dacă aceste motive nu au putut

fi invocate pe calea apelului sau recursului. Cu toate acestea, contestația

poate fi primită pentru motivele de mai sus, în cazul în care au fost invocate

prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de

verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost

judecat în fond.

Potrivit art. 318 alin.

(1) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

În înțelesul textelor

de lege mai sus citate, se constată că această cale extraordinară de atac poate

fi exercitată numai pentru ipotezele expres determinate prin acestea.

Se observă că în

speță niciuna din cerințele impuse de textele de lege menționate nu este

întrunită.

Astfel, prin decizia nr.

6637 din 30 septembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, a constatat nul recursul declarat împotriva

deciziei nr. 369 din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, pentru neîncadrarea criticilor în

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Prin urmare, nu poate

fi nicidecum vorba de ipoteza avută în vedere de art. 317 C. proc. civ. sau de

omiterea cercetării vreunui motiv de recurs sau de o eroare materială, în

sensul textului cuprins la art. 318 din cod, care vizează greșeli de procedură

și nu greșeli de judecată, cum ar fi aprecierea probelor, interpretarea unor

dispoziții legale sau rezolvarea unui incident procedural.

În realitate, ceea ce

pretinde contestatoarea, prin intermediul căii extraordinare de atac,

reprezintă o reanalizare a criticilor formulate nu numai prin recurs ci de-a

lungul întregului litigiu, arătând că s-au omis a se analiza înscrisuri și

solicită ca, pe baza acestora, instanța să reaprecieze aspecte care țin de

situația de fapt.

Or, acest lucru nu a

fost permis nici instanței sesizate cu soluționarea recursului, față de

configurația art. 304 C. proc. civ., acesta fiind și motivul constatării

nulității recursului, fiind deci cu atât mai puțin permis instanței care

soluționează contestația în anulare.

Așadar, pe calea

contestației în anulare nu se pot aduce critici în afara celor expres și

limitativ prevăzute de lege, fără a se ignora gradele de jurisdicție anterioare

și posibilitatea cenzurării fiecăruia în limitele legale.

Pentru aceste

considerente, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A.C.C.R. împotriva deciziei nr.

6637 din 30 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2012.