ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4342/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4342/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți, secția civilă, la 11 aprilie 2005, reclamanții I.A., P.C., R.I., T.C.

și T.N. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei Bala, județul

Mehedinți, solicitând anularea dispoziției nr. 139 din 28 februarie 2005, emisă

de aceasta, și restituirea în natură a terenului în suprafață de 2000 mp situat

în intravilanul comunei Bala, sat Vidimirești, reprezentând curtea și grădina

casei autorilor lor, T.D. și S.N., a casei din lemn cu trei încăperi edificată

pe acest teren și a terenurilor situate în extravilanul comunei Bala, în

suprafață totală de 5 ha.

S-a solicitat, totodată,

să se constate dreptul la despăgubiri în echivalent pentru clădirile confiscate

abuziv și demolate în timpul regimului comunist, respectiv o casă din lemn cu 3

încăperi și o magazie din lemn cu dependințe.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că pârâta le-a respins în mod nelegal cererea

de restituire formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, justificat de faptul că

imobilul solicitat s-ar afla în posesia unuia dintre moștenitori, iar terenul

ar face obiectul Legii 18/1991.

Prin precizarea de

acțiune depusă la 7 iunie 2005 (filele 20-23 dosar fond), reclamanții au arătat

că autorul lor, T.D. a fost unul dintre fondatorii organizației „Mișcarea

Română de Rezistență”, având ca scop răsturnarea regimului de democrație

populară, fiind condamnat la moarte în baza sentinței penale nr. 307 din 26

noiembrie 1952 a Tribunalului Militar Teritorial București, hotărâre prin care

s-a dispus, conform art. 4 din Decretul nr. 199/1950 și confiscarea averii

condamnatului.

Reclamanții au

invocat dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea 10/2001 și au precizat

că toate bunurile mobile și imobile confiscate sunt menționate în procesul

verbal de preluare încheiat la 10 noiembrie 1953 de către delegații Secției

Financiare a Raionului Turnu Severin și Sfatului Popular.

Totodată, au precizat

că solicită restituirea în natură a următoarelor bunuri: o casă cu 2 camere

situată în satul Vidimirești, terenul în suprafață de 0,75 ha pe care este edificată casa, trei loturi de teren pe deal, în punctele „Dealul Viilor

(Blidăreasa), „La moară” și „Damianca”, un lot teren arabil și pomi fructiferi

în Lunca Ohabei, un lot de teren intravilan situat în punctul „La conac”, în

suprafață totală de 2760 mp, din care pe circa 1000 mp se află gospodăria

numitului B.I., un lot de teren intravilan situat în Săliștea Satului, în

suprafață de circa 2390 mp, din care o suprafață de circa 1375 mp este ocupată

de gospodăria lui M.D. și un lot de teren arabil, fânețe și pomi, situat în

Lunca Șovarnei.

La punctul B al

precizării de acțiune, reclamanții au solicitat stabilirea și acordarea

măsurilor reparatorii prin echivalent pentru construcțiile ce au fost edificate

pe terenul plaț-casă, demolate abuziv.

La punctul C al

precizării acțiunii s-a solicitat plata despăgubirilor bănești ori atribuirea

în compensare a unui teren intravilan, în aceeași suprafață și de aceeași

valoare cu terenurile plaț-casă ocupate de B.I. și M.D., pe care aceștia și-au

construit locuințe, iar în măsura în care se va dovedi că nu au existat

autorizații de construcție, s-a solicitat restituirea integrală în natură.

Reclamanții au

solicitat citarea în cauză a numiților B.I. și M.D.

Prin sentința civilă

nr. 502 din 9 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția

civilă, s-a admis în parte contestația, s-a anulat parțial dispoziția nr. 139

din 28 februarie 2005, emisă de pârâta Primăria Bala cu privire la imobilul

casă de locuit și a fost obligată pârâta să emită dispoziție de restituire în

natură către reclamanți a casei de locuit cu 2 camere, beci și tindă, situată

în Satul Vidimirești, Comuna Bala, Județul Mehedinți și să acorde despăgubiri

în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru construcțiile

demolate, respectiv o casă cu 4 camere, coteț păsări, pătul, magazie,

casă-bucătărie cu 2 încăperi și căzănărie.

A fost obligată

pârâta la 800 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că autorul reclamanților, T.D., a

fost condamnat pentru infracțiuni de natură politică, întreaga sa avere fiind

confiscată ca măsură complementară, reclamanții dovedindu-și calitatea de

moștenitori cu certificatul nr. 50 din 22 aprilie 2002.

S-a constatat, având

în vedere expertiza efectuată în cauză de expert D.E., că imobilul compus din 2

camere, beci și tindă, situat în Satul Vidimirești, Comuna Bala, poate fi

restituit în natură în temeiul art. 9 din Legea nr. 10/2001, fiind irelevantă

apărarea pârâtei în sensul că imobilul se află în posesia unuia dintre

moștenitori, în condițiile în care reclamanții au făcut dovada preluării

abuzive, conform art. 2 lit. b) din actul normativ menționat, achitând chirie

pentru folosința casei pe timpul verii.

Reținând că o parte

dintre imobilele preluate abuziv în anul 1953 au fost demolate, s-a constatat

ca fiind întemeiată cererea reclamanților de acordare a măsurilor reparatorii

prin echivalent, conform art. 10 din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește

terenurile preluate abuziv de la autorul reclamanților, prima instanță a

reținut că aceștia au urmat procedura specială prevăzută de legea fondului

funciar, fiind eliberat titlu provizoriu de proprietate și proces verbal de

punere în posesie, astfel că sub acest aspect s-a considerat că în mod corect a

fost respinsă notificarea, fiind incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva sentinței

menționate au declarat apel reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică

pentru nerestituirea terenurilor solicitate prin notificare, ca efect a

aplicării eronate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, în condițiile

în care aceste prevederi au caracter de complinire, iar terenurile în discuție

nu au fost restituite în baza Legii 18/1991 până la data de 14 februarie 2001.

S-a susținut că

hotărârea este nelegală și în ceea ce privește menținerea dispoziției

contestate cu privire la terenurile intravilane ocupate de intervenienți.

S-a solicitat

admiterea în totalitate a contestației, restituirea în natură a terenurilor

confiscate și stabilirea dreptului la despăgubiri pentru construcțiile demolate

și terenurile intravilane ocupate parțial.

Intervenienții M.D.

și B.I. au formulat întâmpinare, arătând că folosesc terenurile în litigiu din

anul 1961, au edificat case și au gospodării, pomi și viță de vie și precizând

că zona Vidimirești nu a fost cooperativizată.

Ambii intervenienți

au invocat lipsa calității procesuale pasive, în condițiile în care în cauză nu

s-a formulat o cerere de intervenții în condițiile legii, conform art. 112 C.

proc. civ.

Prin decizia civilă

nr. 82 din 15 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a admis apelul reclamanților și a schimbat în

parte sentința apelată în sensul că a dispus restituirea în natură a imobilului

confiscat compus din teren intravilan situat în punctul „Plaț casă părintească”

în suprafață de 1000 mp și casă de locuit compusă din 2 camere, tindă și beci,

bunuri situate în sat Vidimirești, Comuna Bala, Județul Mehedinți și aflate în

fapt în posesia acestora.

S-a constatat dreptul

la măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 245/2005

pentru construcțiile preluate abuziv și demolate: casă cu 4 camere, coteț

păsări, pătul, magazie, casă-bucătărie cu 2 încăperi și cazănărie, teren

intravilan în suprafață de 1060 mp situat în Comuna Bala, Sat Vidimirești, în

punctul „La conac”, pe care se află în prezent gospodăria intimatului B.I., și teren

intravilan în suprafață 1512 mp, situat în comuna Bala, sat Vidimirești, în

punctul „Săliștea Satului”, pe care se află gospodăria intimatului M.D.

S-au menținut restul

dispozițiilor sentinței, cu privire la anularea parțială a dispoziției

contestate, precum și restul dispozițiilor neanulate din actul contestat cu

privire la respingerea notificării nr. 153/2001, privind terenul extravilan ce

face obiectul Legii 18/1991.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a analizat cu prioritate, potrivit art. 137 C.

proc. civ., excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

intervenienți, apreciind că aceștia pot fi atrași în proces pentru

opozabilitate, pentru a-și putea formula apărările în vederea garantării

dreptului lor la apărare și, implicit, a respectării art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

În ceea ce privește

fondul apelului, s-a reținut că soluția respingerii notificării privind terenul

extravilan este legală și temeinică raportat la dispozițiile art. 8 din Legea

10/2001, întrucât ipoteza acestui text trebuie corelată cu art. 1 și art. 6 din

lege în sensul că, prin regimul juridic, al terenurilor era posibilă reparația

în baza legilor fondului funciar.

În ceea ce privește

terenurile intravilane, construcțiile existente și cele demolate, confiscate

autorului reclamanților, s-a apreciat că acestea intră sub incidența Legii nr. 10/2001,

art. 1 alin. (1), (2), (6) alin. (1) și (7) alin. (1), apelanții beneficiind de

măsuri reparatorii, fie prin restituirea în natură, fie în echivalent, având în

vedere că în Comuna Bala nu există posibilitatea acordării de teren în

compensare.

Instanța de apel a

considerat că se impune restituirea terenului intravilan aferent casei de

locuit, situat în punctul „Plaț – casă părintească”, identificat prin

expertiză, constatându-se că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 și nu s-a făcut dovada că procedura desfășurată în temeiul

Legii nr. 18/1991 s-a definitivat.

Referitor la

terenurile intravilane pe care sunt edificate gospodăriile intervenienților,

instanța de apel a reținut, în esență, că nu se poate dispune restituirea în

natură, întrucât sunt aplicabile prevederile art. 1 din Protocolul adițional

nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceștia fiind titularii unui

bun, iar statul nu poate să transfere asupra altor persoane fizice

responsabilitatea măsurilor reparatorii la care s-a angajat prin legea

specială.

Decizia menționată a

fost îndreptată prin încheierea din camera de consiliu de la 7 iunie 2010, la

cererea petentului T.N., în sensul rectificării erorilor materiale strecurate în

considerentele și dispozitivul său.

De asemenea, prin

decizia nr. 184 din 7 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, a admis cererea petentului T.N. și a

completat decizia nr. 82 din 15 martie 2010 a aceleiași instanțe, în sensul că

a admis cererea reclamanților și a obligat intimata Primăria Comunei Bala la

2400 lei cheltuieli de judecată, în fond și apel, către apelanții reclamanți.

Împotriva deciziei

nr. 82 din 15 martie 2010 au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții T.N.,

I.A., P.C., R.I. și T.C., criticând-o ca nelegală și solicitând casarea cu

trimitere spre rejudecare pentru a se determina, urmare a suplimentării

probatoriului prin efectuarea unei expertize, suprafețele de teren pe care sunt

edificate locuințele intimaților B.I. și M.D.

Dezvoltând motivele

de recurs, reclamanții au precizat că înțeleg să critice doar constatarea de

către instanța de apel a dreptului lor de măsuri reparatorii în echivalent,

fără a dispune, cum cere legal, restituirea în natură a terenurilor intravilane

de 1060 mp, situat în punctul „La conac” și, respectiv, de 1512 mp, situat în

punctul „Săliștea Satului”.

Recurenții au invocat

încălcarea dispozițiilor art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 și greșita reținere

a calității intimaților B.I. și M.D. de titulari ai unui „bun” în sensul art. 1

din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care aceștia au ocupat abuziv

terenurile în discuție.

În faza procesuală a

recursului nu s-au administrat probe noi.

Examinând criticile

formulate de recurenții reclamanți raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., cărora acestea li se circumscriu, Curtea va constata că recursul

este fondat pentru considerentele ce succed:

Criticile

recurenților reclamanți au vizat exclusiv respingerea cererii lor de restituire

în natură a terenurilor intravilane în suprafață de 1060 mp, situate în Satul

Vidimirești, Comuna Bala, în punctele „La conac” și, respectiv „Săliștea

Satului” ocupate de gospodăriile și locuințele intimaților B.I. și M.D.

Ambele terenuri au

fost proprietatea autorului reclamanților, fiind preluate abuziv, ca efect al

măsurii confiscării, pedeapsă complementară la condamnarea cu caracter politic,

prin sentința penală nr. 307 din 26 noiembrie 1952 a Tribunalului Militar

Teritorial București, a proprietarului T.D.

Acestea au fost

preluate prin procesul verbal încheiat la 10 noiembrie 1953 de delegații

Secției Financiare și ai Sfatului Popular Turnu Severin, figurând la punctele

23 și 24 din înscrisul menționat (fila 31 dosar fond).

Instanța de apel a stabilit

corect situația de fapt reținând că terenul în suprafață de 1060 mp, situat în

punctul „La conac” face parte din terenul intravilan în suprafață de 2560 mp,

astfel cum a fost identificat de expertul B.S., pentru diferența de 1500 mp reclamanților

fiindu-le emis titlu de proprietate provizoriu și procesul verbal de punere în

posesie nr. 2808/2003.

Terenul intravilan de

1512 mp situat în Satul Vidimirești, punctul „Săliștea Satului” face parte din

terenul în suprafață totală de 2512 mp, din care pentru 1000 mp reclamanților

li s-a emis titlu de proprietate provizoriu și procesul verbal de punere în

posesie 2808/2003.

Deși a reținut corect

situația de fapt a celor două terenuri, instanța de apel a refuzat restituirea

în natură a suprafețelor ocupate de gospodăriile intimaților B.I. și M.D., deși

acestea au aparent același regim juridic ca și terenurile deja restituite în

baza legilor fondului funciar, pentru care s-au emis titluri de proprietate

provizorii.

Procedând astfel,

instanța a încălcat dispozițiile imperative ale Legii nr. 10/2001, ce instituie

principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, respectiv

art. 7, precum și pe cele ale art. 9 alin. (3) din același act normativ, în

conformitate cu care se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat

construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990

precum și construcții ușoare sau demontabile.

S-a motivat refuzul restituirii

în natură a acestor terenuri pe împrejurarea că intimații persoane fizice ar fi

titularii unui „bun” în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, fără a se preciza însă care este titlul acestora și nici modalitatea în care au

intrat în posesia respectivelor terenuri, în condițiile în care zona satului

Vidimirești nu a fost cooperativizată, situație necontestată de niciuna dintre

părți.

Se impune a se

preciza că cei doi intimați persoane fizice au fost chemați în judecată prin

precizarea de acțiune formulată de reclamanți în fața primei instanțe (fila 23

dosar fond), la 7 iunie 2005, termen de judecată ce a constituit prima zi de

înfățișare.

Deși această cerere a

îndeplinit cerințele formale prevăzute de art. 57 alin. (3) C. proc. civ.,

tribunalul a dispus citarea intervenienților abia la 6 martie 2007 (fila 111 fond),

iar la termenul din 20 martie 2007 li s-a pus în vedere acestora să depună la

dosar titlul de proprietate și autorizația de construcție.

Ulterior litigiul s-a

derulat în cadrul procesual fixat de reclamanți prin precizarea de acțiune,

expertiza efectuată la prima instanță de expert tehnic P.O. (fila 158-159), confirmând

ocuparea terenurilor în discuție de gospodăriile intervenienților.

Expertiza efectuată

în faza procesuală a apelului de expert B.S. a confirmat aceeași situație de

fapt, respectiv ocuparea terenurilor în suprafață de 2560 mp și respectiv 1512

mp de către intimați (anexele 1 și 2 – filele 163 – 165 dosar apel).

Prin interogatoriul

luat de prima instanță, intimatul M.D. a recunoscut că deține terenul în

litigiu fără niciun titlu (fila 195), precizând, însă, că plătește impozit

pentru casa edificată pe teren.

Prin întâmpinările

depuse la motivele de apel formulate de reclamanți, intimații M.D. și B.I. au

invocat ca apărare, împrejurarea că folosesc terenurile în discuție continuu,

neîntrerupt și, sub nume de proprietar din anul 1961, în condițiile art. 1846, art.

1847 și art. 1890 C. civ.

Curtea va constata că

se impunea ca instanța de apel să stabilească dacă, din punct de vedere

procedural, o asemenea cerere în sensul constatării dobândirii dreptului de

proprietate de către intervenienți prin efectul uzucapiunii putea fi formulată

în faza apelului, având în vedere și faptul că litigiul se desfășoară în cadrul

procesual stabilit de reclamanți în acord cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Ca atare, Curtea va

constata că este necesar ca instanța de apel să califice apărările formulate de

intervenienți prin întâmpinările formulate în apel și, eventual, să verifice

susținerile acestora.

Pentru aceste

considerente, se va constata că se impune casarea hotărârii recurate în vederea

lămuririi aspectelor menționate.

Urmează ca instanța

de apel, să aibă în vedere la soluționarea cererii de restituire în natură a

terenurilor în discuție solicitările formulate de reclamanți prin precizarea de

acțiune (fila 23 dosar fond).

Se va aprecia că se

impune suplimentarea probatoriului, prin efectuarea unei expertize tehnice

având ca obiectiv determinarea suprafețelor efective ocupate de locuințele

intimaților intervenienți și de construcțiile cu caracter definitiv, nedemontabile,

în contextul în care se va constata că sunt incidente dispozițiile art. 9 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001.

Pentru toate aceste

considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ.,

va admite recursul reclamanților și va casa decizia recurată, astfel cum a fost

îndreptată și completată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanții T.N., I.A., P.C., R.I. și T.C. împotriva deciziei nr. 82 din 15

martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, îndreptată prin încheierea din 7 iunie 2010 și completată prin

decizia nr. 184 din 07 iunie 2010 a aceleiași instanțe.

Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2011.