ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 216/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți, secția civilă, reclamanții I.A., P.C., R.I., T.C. și T.N. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei Bala, Județul Mehedinți solicitând anularea dispoziției nr. 139 din 28 februarie 2005, emisă de aceasta și restituirea în natură a terenului în suprafață de 2.000 m.p., situat în intravilanul comunei Bala, a casei din lemn cu trei încăperi edificată pe acest teren și a suprafeței de 5 ha teren, aflată în extravilanul comunei Bala. S-a solicitat să se constate dreptul la despăgubiri în echivalent pentru clădirile confiscate abuziv și demolate în timpul regimului comunist, respectiv o casă din lemn cu trei încăperi și o magazie din lemn cu dependințe.

Prin precizarea de acțiune depusă la 7 iunie 2005 reclamanții au arătat că autorul lor T.D. a fost unul dintre fondatorii organizației „Mișcarea Română de Rezistență” având ca scop răsturnarea regimului de democrație populară fiind condamnat la moarte în baza sentinței penale nr. 307 din 26 noiembrie 1952 a Tribunalului Militar Teritorial București, hotărâri prin care s-a dispus conform art. 4 din Decretul nr. 199/1950 și confiscarea averii condamnatului. Reclamanții au mai solicitat restituirea în natură a următoarelor bunuri: o casă cu două camere situată în comuna Vidimirești, terenul în suprafață de 0,75 ha pe care este edificată casa, 3 loturi de teren în pct. „Dealul Viilor”, „La moară” și „Domnica”, un lot teren arabil și pomii fructiferi în Lunca Ohabei, un alt lot de teren în pct. „La conac” în suprafață de 2.760 m.p., din care 1.000 m.p.

se află în gospodăria numitului B.I., un lot de teren intravilan situat în Săliștea Satului în suprafață de circa 2390 m.p., din care circa 1.375 m.p. ocupată de gospodăria lui M.D., un lot teren arabil, fânețe și pomi, situat în Lunca Sovronei. Reclamanții au solicitat citarea în cauză a numiților B.I. și M.D. Prin sentința civilă nr. 502 din 9 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția civilă, s-a admis în parte contestația, s-a anulat parțial dispoziția nr. 139 din 28 februarie 2005 emisă de pârâta Primăria Bala cu privire la imobilul casă de locuit, fiind obligată pârâta să emită dispoziție de restituire în natură către reclamanți, a casei de locuit cu două camere, beci și tindă situată în satul Vidimirești, comuna Bala, Județul Mehedinți și să acorde despăgubiri în condițiile legii speciale pentru construcțiile demolate.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru nerestituirea terenurilor solicitate prin notificări, ca efect al aplicării eronate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care aceste norme au caracter de complinire, iar terenurile în discuție nu au fost restituite în baza Legii nr. 18/1991 până la data de 14 februarie 2001. S-a susținut că hotărârea este nelegală și în ceea ce privește menținerea dispoziției contestate cu privire la terenurile intravilane ocupate de intervenienți. Intervenienții M.D. și B.I. au formulat întâmpinare arătând că folosesc terenurile în litigiu din anul 1961 au edificat case cu gospodării, pomi și viță de vie, zona nefiind niciodată cooperativizată și nu au calitate procesuală pasivă în condițiile în care în cauză nu s-a formulat o cerere de intervenție în condițiile art. 112 C. proc.

civ. Prin decizia civilă nr. 82 din 15 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția a I - a civilă, a admis apelul reclamanților, a schimbat în parte sentința, în sensul că a dispus restituirea în natură a imobilului confiscat compus din teren intravilan situat în punctul „Plat, casă părintească” în suprafață de 1.000 m.p. și casă de locuit compusă din două camere, tindă și beci, bunuri aflate în satul Vidimirești, comuna Bala s-a constatat dreptul la măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru construcțiile preluate abuziv și demolate, respectiv: casă cu 4 camere, coteț păsări, pătul, magazie, casă - bucătărie cu două încăperi, căzănărie, teren intravilan în suprafață de 1.060 m.p., situat în comuna Bala, pct. „La conac”, pe care se află gospodăria intimatului B.I.

și teren intravilan în suprafață de 1.512 m.p., situat în comuna Bala, sat Vidimirești în punctul „Săliștea Satului”, pe care se află gospodăria intimatului M.D. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții criticând-o ca nelegală întrucât nu au fost determinate suprafețele de teren pe care sunt edificate locuințele intimaților B.I. și M.D.. Recurenții - reclamanți au invocat și faptul că în mod greșit s-a reținut calitatea intimaților B.I. și M.D. de titulari ai unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului în condițiile în care aceștia au ocupat abuziv terenurile în discuție.

Prin decizia civilă nr. 4342 din 24 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 82 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția a I-a civilă, îndreptată prin încheierea din 7 iunie 2010 și completată prin decizia nr. 184 din 7 iunie 2010 a aceleiași instanțe. A casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că instanța de apel a stabilit corect situația de fapt cu privire la terenul în suprafață de 1060 m.p., situat în punctul „La conac” ce face parte din terenul în suprafață de 2.560 m.p., astfel cum a fost identificat de expertul B.Ș., pentru diferența de 1.500 m.p., reclamanților fiindu-le emis titlu de proprietate provizorie și procesul-verbal de punere în posesie.

Terenul intravilan de 1.512 m.p., situat în satul Vidimirești, pct. „Săliștea Satului” face parte din terenul în suprafață totală de 2.512 m.p. din care pentru 1.000 m.p., reclamanților li s-a emis titlu de proprietate provizoriu și proces verbal de punere în posesie. Că, deși a reținut corect situația de fapt a celor două terenuri, instanța de apel a refuzat restituirea în natură, încălcând dispozițiile imperative ale Legii nr. 10/2001, ce instituie principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, respectiv art. 7 și art. 9 alin. (3) din același act normativ. S-a motivat refuzul restituirii în natură a acestor terenuri pe împrejurarea că intimații persoane fizice ar fi titularii unui „bun” în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție fără a preciza însă concret titlul acestora și modalitatea în care au intrat în posesia respectivelor terenuri.

Intimații - persoane fizice au fost chemați în judecată prin precizarea de acțiune formulată de reclamanți la termenul din 7 iunie 2005, termen de judecată ce a constituit prima zi de înfățișare. Deși această cerere a îndeplinit cerințele legale prevăzute de art. 57 alin. (3) C. proc. civ., tribunalul a dispus citarea intervenienților abia la 6 martie 2007, iar la termenul din 2003-2007 li s-a pus în vedere să depună la dosar titlul de proprietate și autorizația de construcție. Intimații - intervenienți au invocat în apărare faptul că dețin terenurile în litigiu, continuu, neîntrerupt, și sub nume de proprietar din anul 1961, în condițiile art. 1846, 1847 și 1890 C. civ.

A constatat Înalta Curte că se impune ca instanța de apel să stabilească dacă din punct de vedere procedural, o asemenea cerere în sensul constatării dreptului de proprietate de către intervenienți prin efectul uzucapiunii poate fi formulată în faza apelului, având în vedere și faptul că litigiul se desfășoară în cadrul procesual stabilit de reclamanți conform Legii nr. 10/2001. Conform îndrumărilor date prin decizia de casare, instanța de apel a dispus completarea probatoriilor cu un supliment la raportul de expertiză tehnică pentru a se stabili întinderea, amplasamentul și vecinătățile terenurilor ocupate de intervenienții B.I. și M.D..

Prin decizia civilă nr. 33/2012 din 10 aprilie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a I-a civilă, a fost admis apelul reclamantelor împotriva sentinței civile nr. 502 din 9 octombrie 2007 a Tribunalului Mehedinți, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a dispus restituirea în natură a terenului intravilan situat în pct. „plat – casă părintească” în suprafață de 1.200 m.p., și casă de locuit compusă din două camere, tindă și beci, situat în sat Vidimirești, comuna Bala, a terenului intravilan în suprafața de 2.314 m.p., situat în pct. „La conac” compus din 885 m.p., teren curți - construcții și 1.429 m.p., teren pășune și a suprafeței de 2328 m.p., situat în pct. „Săliștea Satului” din care 270 m.p.

curți, construcții, 350 m.p. teren viță de vie, 1.708 m.p. teren arabil identificat în anexa 2 la suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert B.Ș. A constatat dreptul reclamanților la măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 și a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. Pentru a decide astfel, Curtea a reținut în, esență, că posesia exercitată de intimații - intervenienți a fost precară, în sensul că nu a fost exercitată sub nume de proprietar, nu sunt titularii unui „bun” în accepțiunea art. 1 din Protocolul 1 adițional la Constituție, neavând o valoare patrimonială dobândită în mod legal sau o speranță legitimă astfel încât nu pot beneficia de protecția juridică conferită de lege.

Împotriva aceste din urmă hotărâri au declarat recurs intervenienții B.I. și M.D. Dezvoltând criticile de nelegalitate întemeiate pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții - reclamanți au susținut în esență următoarele: Cu privire la terenul intravilan în suprafață de 2.314 m.p., situat în satul Vidimirești, comuna Bala recurentul B.I. a susținut că deține terenul de cel puțin 30 de ani de la autoarea sa B.V., că are o posesie continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar conform art. 1847 și urm., C. civ., împrejurare ce poate fi dovedită cu chitanțele de plată a impozitului, și faptul că pe terenul în litigiu a construit o casă, un gard, a plantat viță de vie și arbuști fructiferi.

A mai arătat că instanța de apel a făcut o confuzie între autorizația eliberată în temeiul unei legi și un titlu de proprietate, el fiind titularul unui „bun” în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție. Că, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, neexistând nicio dovadă că imobilul - construcție din litigiu a fost edificat după această dată. În raport cu cele expuse, recurentul - intervenient a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților. Cu privire la terenul în suprafață de 2.512 m.p., situat în intravilanul satului Vidimirești recurentul - intervenit M.D.

a susținut că îl moștenește de la autoarea M.I.M., decedată la 9 iunie 1969, nefiind împroprietărit cu acest teren de vreo autoritate, dar că timp de 30 de ani l-a stăpânit sub nume de proprietate, în condițiile art. 1847 C. civ., posesie ce poate fi dovedită cu chitanțele de plată a impozitului, adeverință de rol, construcția casei și a gardului, a plantat viță de vie, și arbuști fructiferi. A mai arătat că este titularul unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție astfel că terenul ce îl deține nu poate fi restituit în condiția art. 9 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. În consecință, a solicitat admiterea recursului modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților - intimați.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile formulate de intervenienții B.I. și M.D. sunt nefondate urmând a fi respinse pentru considerentele ce succed: Ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, uzucapiunea sau prescripția achizitivă presupune, prin raportare la dispozițiile art. 1846 - 1847 C. civ., anumite condiții și anume: posesia să fie continuă, neîntreruptă, să fie netulburată, să nu fie fondată sau consemnată prin acte de violență în contra sau din parte adversarului, să fie publică și exercitată sub nume de proprietar.

Uzucapiunea de 30 de ani este recunoscută în art. 1890 C. civ., în favoarea posesorului care prescrie prin 30 de ani fără să fie obligat să producă vreun titlu. În speță, instanța de apel a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prevăzute de art. 1847 C. civ., reținând că nu sunt îndeplinite cererile pentru a uzucapa terenurile în litigiu. Recurenții - intervenienți nu au exercitat o posesie utilă, ci una precară, în sensul că nu a fost exercitată sub nume de proprietar. Calitatea de proprietar nu se poate pierde prin neuz, iar instituția uzucapiunii a fost prevăzută de legiuitor pentru a sancționa dezinteresul și lipsa de diligență a acestuia. În speță, terenurile în litigiu au fost preluate în mod abuziv de către Statul Român astfel încât titularii dreptului de proprietate s-au aflat în imposibilitate de a-și valorifica aceste drepturi.

Nici critica potrivit căreia instanța de apel, soluționând cauza ar fi încălcat dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, nu este întemeiată, deoarece conform jurisprudenței constante a Curții această dispoziție legală ocrotește o valoare patrimonială dobândită în mod legal, iar nu speranța la dobândirea legitimă a unui bun asupra căruia recurenții nu sunt titulari. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de intervenienții B.I. și M.D. împotriva deciziei civile nr. 33 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Obligă intervenienții, în baza art. 273 alin. (3) C. proc. civ., la plata a 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reduse către reclamanții T.N., I.A., P.C., R.I. și T.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2013.