ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 216/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 216/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți, secția civilă, reclamanții I.A., P.C., R.I., T.C. și T.N. au chemat în

judecată pe pârâta Primăria Comunei Bala, Județul Mehedinți solicitând anularea

dispoziției nr. 139 din 28 februarie 2005, emisă de aceasta și restituirea în

natură a terenului în suprafață de 2.000 m.p., situat în intravilanul comunei

Bala, a casei din lemn cu trei încăperi edificată pe acest teren și a

suprafeței de 5 ha teren, aflată în extravilanul comunei Bala.

S-a solicitat să se

constate dreptul la despăgubiri în echivalent pentru clădirile confiscate

abuziv și demolate în timpul regimului comunist, respectiv o casă din lemn cu

trei încăperi și o magazie din lemn cu dependințe.

Prin precizarea de

acțiune depusă la 7 iunie 2005 reclamanții au arătat că autorul lor T.D. a fost

unul dintre fondatorii organizației „Mișcarea Română de Rezistență” având ca

scop răsturnarea regimului de democrație populară fiind condamnat la moarte în

baza sentinței penale nr. 307 din 26 noiembrie 1952 a Tribunalului Militar Teritorial București, hotărâri prin care s-a dispus conform art. 4 din

Decretul nr. 199/1950 și confiscarea averii condamnatului.

Reclamanții au mai

solicitat restituirea în natură a următoarelor bunuri: o casă cu două camere

situată în comuna Vidimirești, terenul în suprafață de 0,75 ha pe care este edificată casa, 3 loturi de teren în pct. „Dealul Viilor”, „La moară” și

„Domnica”, un lot teren arabil și pomii fructiferi în Lunca Ohabei, un alt lot

de teren în pct. „La conac” în suprafață de 2.760 m.p., din care 1.000 m.p. se

află în gospodăria numitului B.I., un lot de teren intravilan situat în

Săliștea Satului în suprafață de circa 2390 m.p., din care circa 1.375 m.p. ocupată de gospodăria lui M.D., un lot teren arabil, fânețe și pomi, situat în

Lunca Sovronei.

Reclamanții au

solicitat citarea în cauză a numiților B.I. și M.D.

Prin sentința civilă nr.

502 din 9 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția civilă, s-a

admis în parte contestația, s-a anulat parțial dispoziția nr. 139 din 28

februarie 2005 emisă de pârâta Primăria Bala cu privire la imobilul casă de

locuit, fiind obligată pârâta să emită dispoziție de restituire în natură către

reclamanți, a casei de locuit cu două camere, beci și tindă situată în satul

Vidimirești, comuna Bala, Județul Mehedinți și să acorde despăgubiri în

condițiile legii speciale pentru construcțiile demolate.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanții criticând-o ca nelegală și netemeinică

pentru nerestituirea terenurilor solicitate prin notificări, ca efect al

aplicării eronate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, în condițiile

în care aceste norme au caracter de complinire, iar terenurile în discuție nu

au fost restituite în baza Legii nr. 18/1991 până la data de 14 februarie 2001.

S-a susținut că

hotărârea este nelegală și în ceea ce privește menținerea dispoziției

contestate cu privire la terenurile intravilane ocupate de intervenienți.

Intervenienții M.D.

și B.I. au formulat întâmpinare arătând că folosesc terenurile în litigiu din

anul 1961 au edificat case cu gospodării, pomi și viță de vie, zona nefiind

niciodată cooperativizată și nu au calitate procesuală pasivă în condițiile în

care în cauză nu s-a formulat o cerere de intervenție în condițiile art. 112 C.

proc. civ.

Prin decizia civilă nr.

82 din 15 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția a I - a civilă, a admis

apelul reclamanților, a schimbat în parte sentința, în sensul că a dispus

restituirea în natură a imobilului confiscat compus din teren intravilan situat

în punctul „Plat, casă părintească” în suprafață de 1.000 m.p. și casă de

locuit compusă din două camere, tindă și beci, bunuri aflate în satul

Vidimirești, comuna Bala s-a constatat dreptul la măsuri reparatorii în

condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru construcțiile preluate

abuziv și demolate, respectiv: casă cu 4 camere, coteț păsări, pătul, magazie,

casă - bucătărie cu două încăperi, căzănărie, teren intravilan în suprafață de

1.060 m.p., situat în comuna Bala, pct. „La conac”, pe care se află gospodăria

intimatului B.I. și teren intravilan în suprafață de 1.512 m.p., situat în

comuna Bala, sat Vidimirești în punctul „Săliștea Satului”, pe care se află

gospodăria intimatului M.D.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții criticând-o ca nelegală întrucât nu au

fost determinate suprafețele de teren pe care sunt edificate locuințele

intimaților B.I. și M.D..

Recurenții -

reclamanți au invocat și faptul că în mod greșit s-a reținut calitatea intimaților

B.I. și M.D. de titulari ai unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr.

1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului în condițiile în care aceștia au

ocupat abuziv terenurile în discuție.

Prin decizia civilă nr.

4342 din 24 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de

reclamanți împotriva deciziei civile nr. 82 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția a I-a civilă, îndreptată prin încheierea din 7 iunie 2010 și

completată prin decizia nr. 184 din 7 iunie 2010 a aceleiași instanțe.

A casat decizia

atacată și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pentru a decide

astfel, Înalta Curte a reținut că instanța de apel a stabilit corect situația

de fapt cu privire la terenul în suprafață de 1060 m.p., situat în punctul „La conac” ce face parte din terenul în suprafață de 2.560 m.p., astfel

cum a fost identificat de expertul B.Ș., pentru diferența de 1.500 m.p.,

reclamanților fiindu-le emis titlu de proprietate provizorie și procesul-verbal

de punere în posesie.

Terenul intravilan de

1.512 m.p., situat în satul Vidimirești, pct. „Săliștea Satului” face parte din

terenul în suprafață totală de 2.512 m.p. din care pentru 1.000 m.p.,

reclamanților li s-a emis titlu de proprietate provizoriu și proces verbal de

punere în posesie.

Că, deși a reținut

corect situația de fapt a celor două terenuri, instanța de apel a refuzat

restituirea în natură, încălcând dispozițiile imperative ale Legii nr. 10/2001,

ce instituie principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor preluate

abuziv, respectiv art. 7 și art. 9 alin. (3) din același act normativ.

S-a motivat refuzul

restituirii în natură a acestor terenuri pe împrejurarea că intimații persoane

fizice ar fi titularii unui „bun” în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr.

1 la Convenție fără a preciza însă concret titlul acestora și modalitatea în

care au intrat în posesia respectivelor terenuri.

Intimații - persoane

fizice au fost chemați în judecată prin precizarea de acțiune formulată de

reclamanți la termenul din 7 iunie 2005, termen de judecată ce a constituit

prima zi de înfățișare.

Deși această cerere a

îndeplinit cerințele legale prevăzute de art. 57 alin. (3) C. proc. civ.,

tribunalul a dispus citarea intervenienților abia la 6 martie 2007, iar la

termenul din 2003-2007 li s-a pus în vedere să depună la dosar titlul de

proprietate și autorizația de construcție.

Intimații -

intervenienți au invocat în apărare faptul că dețin terenurile în litigiu,

continuu, neîntrerupt, și sub nume de proprietar din anul 1961, în condițiile art.

1846, 1847 și 1890 C. civ.

A constatat Înalta

Curte că se impune ca instanța de apel să stabilească dacă din punct de vedere

procedural, o asemenea cerere în sensul constatării dreptului de proprietate de

către intervenienți prin efectul uzucapiunii poate fi formulată în faza

apelului, având în vedere și faptul că litigiul se desfășoară în cadrul

procesual stabilit de reclamanți conform Legii nr. 10/2001.

Conform îndrumărilor

date prin decizia de casare, instanța de apel a dispus completarea

probatoriilor cu un supliment la raportul de expertiză tehnică pentru a se

stabili întinderea, amplasamentul și vecinătățile terenurilor ocupate de

intervenienții B.I. și M.D..

Prin decizia civilă nr.

33/2012 din 10 aprilie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a I-a

civilă, a fost admis apelul reclamantelor împotriva sentinței civile nr. 502

din 9 octombrie 2007 a Tribunalului Mehedinți, pe care a schimbat-o în parte,

în sensul că a dispus restituirea în natură a terenului intravilan situat în pct.

„plat – casă părintească” în suprafață de 1.200 m.p., și casă de locuit compusă

din două camere, tindă și beci, situat în sat Vidimirești, comuna Bala, a

terenului intravilan în suprafața de 2.314 m.p., situat în pct. „La conac”

compus din 885 m.p., teren curți - construcții și 1.429 m.p., teren pășune și a

suprafeței de 2328 m.p., situat în pct. „Săliștea Satului” din care 270 m.p. curți, construcții, 350 m.p. teren viță de vie, 1.708 m.p. teren arabil identificat în anexa

2 la suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert B.Ș.

A constatat dreptul

reclamanților la măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Titlului VII

al Legii nr. 247/2005 și a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a decide

astfel, Curtea a reținut în, esență, că posesia exercitată de intimații -

intervenienți a fost precară, în sensul că nu a fost exercitată sub nume de

proprietar, nu sunt titularii unui „bun” în accepțiunea art. 1 din Protocolul 1

adițional la Constituție, neavând o valoare patrimonială dobândită în mod legal

sau o speranță legitimă astfel încât nu pot beneficia de protecția juridică

conferită de lege.

Împotriva aceste din

urmă hotărâri au declarat recurs intervenienții B.I. și M.D.

Dezvoltând criticile

de nelegalitate întemeiate pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenții - reclamanți au susținut în esență următoarele:

Cu privire la terenul

intravilan în suprafață de 2.314 m.p., situat în satul Vidimirești, comuna Bala

recurentul B.I. a susținut că deține terenul de cel puțin 30 de ani de la

autoarea sa B.V., că are o posesie continuă, neîntreruptă, publică și sub nume

de proprietar conform art. 1847 și urm., C. civ., împrejurare ce poate fi

dovedită cu chitanțele de plată a impozitului, și faptul că pe terenul în

litigiu a construit o casă, un gard, a plantat viță de vie și arbuști

fructiferi.

A mai arătat că

instanța de apel a făcut o confuzie între autorizația eliberată în temeiul unei

legi și un titlu de proprietate, el fiind titularul unui „bun” în sensul art. 1

din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție.

Că, potrivit art. 9 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001, se restituie în natură terenurile pe care s-au

ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie

1990, neexistând nicio dovadă că imobilul - construcție din litigiu a fost

edificat după această dată.

În raport cu cele

expuse, recurentul - intervenient a solicitat admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.

Cu privire la terenul

în suprafață de 2.512 m.p., situat în intravilanul satului Vidimirești

recurentul - intervenit M.D. a susținut că îl moștenește de la autoarea M.I.M.,

decedată la 9 iunie 1969, nefiind împroprietărit cu acest teren de vreo

autoritate, dar că timp de 30 de ani l-a stăpânit sub nume de proprietate, în

condițiile art. 1847 C. civ., posesie ce poate fi dovedită cu chitanțele de

plată a impozitului, adeverință de rol, construcția casei și a gardului, a

plantat viță de vie, și arbuști fructiferi.

A mai arătat că este

titularul unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție astfel că terenul ce îl deține nu poate fi restituit în condiția art. 9 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001.

În consecință, a

solicitat admiterea recursului modificarea deciziei atacate în sensul

respingerii acțiunii reclamanților - intimați.

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în cazul de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile

formulate de intervenienții B.I. și M.D. sunt nefondate urmând a fi respinse

pentru considerentele ce succed:

Ca mod de dobândire a

dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, uzucapiunea sau prescripția

achizitivă presupune, prin raportare la dispozițiile art. 1846 - 1847 C. civ.,

anumite condiții și anume: posesia să fie continuă, neîntreruptă, să fie

netulburată, să nu fie fondată sau consemnată prin acte de violență în contra

sau din parte adversarului, să fie publică și exercitată sub nume de

proprietar.

Uzucapiunea de 30 de

ani este recunoscută în art. 1890 C. civ., în favoarea posesorului care prescrie

prin 30 de ani fără să fie obligat să producă vreun titlu.

În speță, instanța de

apel a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în

materie, prevăzute de art. 1847 C. civ., reținând că nu sunt îndeplinite

cererile pentru a uzucapa terenurile în litigiu.

Recurenții -

intervenienți nu au exercitat o posesie utilă, ci una precară, în sensul că nu

a fost exercitată sub nume de proprietar.

Calitatea de

proprietar nu se poate pierde prin neuz, iar instituția uzucapiunii a fost

prevăzută de legiuitor pentru a sancționa dezinteresul și lipsa de diligență a

acestuia.

În speță, terenurile

în litigiu au fost preluate în mod abuziv de către Statul Român astfel încât

titularii dreptului de proprietate s-au aflat în imposibilitate de a-și

valorifica aceste drepturi.

Nici critica potrivit

căreia instanța de apel, soluționând cauza ar fi încălcat dispozițiile art. 1

din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, nu este întemeiată, deoarece

conform jurisprudenței constante a Curții această dispoziție legală ocrotește o

valoare patrimonială dobândită în mod legal, iar nu speranța la dobândirea

legitimă a unui bun asupra căruia recurenții nu sunt titulari.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de intervenienții B.I. și M.D. împotriva deciziei civile nr. 33 din

10 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Obligă

intervenienții, în baza art. 273 alin. (3) C. proc. civ., la plata a 1.500 lei

cu titlu de cheltuieli de judecată reduse către reclamanții T.N., I.A., P.C., R.I.

și T.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2013.