ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2971/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2971/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

La data de 23 octombrie 2001,

reclamantul N.V. în contradictoriu cu pârâta SC R. SA Odobești a solicitat

Tribunalului Vrancea ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea

deciziei nr. 51 din 11 septembrie 2009, să se constate nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare din 4 decembrie 2000 și restituirea în natură

a imobilului situat în comuna V., județul Vrancea.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că prin actul de partaj voluntar autentificat din 26 august 1946 la

Tribunalul Covurlui, C.E. și N.E. au dobândit prin moștenire legală de la tatăl

lor, imobilul situat în comuna V.

A mai arătat reclamantul că, prin

succesiuni succesive a devenit proprietarul întregii moșteniri, iar după

apariția Legilor nr. 18/1991, nr. 112/1995 și nr. 1/2000, a recuperat o parte

din moștenire, mai puțin imobilul care face obiectul prezentei acțiuni.

În termenul legal prevăzut de Legea

nr. 10/2001, a notificat pârâta să-i restituie imobilul în litigiu, compus din

teren în suprafață totală de 5462 m.p., din care construcții în suprafață de

1885 m.p., constând din două corpuri de casă, o cramă și un beci.

Prin decizia nr. 51 din 11 septembrie

2001, pârâta a respins cererea în baza art. 27 din Legea nr. 10/2001.

După apariția Legii nr. 112/1996,

reclamantul a arătat că a primit despăgubiri potrivit acestei legi.

Prin încheierea de ședință din 21

ianuarie 2002, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a

Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

La termenul de judecată din data de 25

martie 2002, reclamantul și-a completat acțiunea cu un nou capăt de cerere

solicitând să se constate nulitatea absolută a actului de înstrăinare a

imobilului către SC A.S. SA cu sediul în Focșani.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că o parte din imobilul solicitat a-i fi restituit, respectiv crama și

terenul în suprafață de 5462 m.p., au fost înstrăinate în cadrul executării

silite prin vânzare la licitație pârâtei debitoare de către creditoarea Casa

Județeană de Pensii Vrancea.

Prin încheierea de ședință din 30

septembrie 2002, instanța a dispus introducerea în cauză a Casei Județene de

Pensii Vrancea, în calitate de pârâtă și a SC E. SRL Focșani în calitate de

lichidator judiciar al pârâtei.

Prin sentința civilă nr. 5 din 10

ianuarie 2003, Tribunalul Vrancea, a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a Ministerului Agriculturii, a respins ca nefondată excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului N.V. invocată de pârâta SC A.S. SA

Focșani, a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamantul criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât hotărârea nu

este motivată.

Prin decizia civilă nr. 213/A din 24

februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați a fost respins apelul

formulat de reclamantul N.V..

Recursul formulat de către reclamant

împotriva acestei din urmă hotărâri a fost admis prin decizia civilă nr. 411

din 19 ianuarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a

casat decizia și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași curte de apel.

S-a reținut că instanța de apel nu a

cercetat fondul pricinii, iar în raport de modul de soluționare a cererii

reclamantului era necesar a stabili dacă se face aplicarea art. 27 din Legea

nr. 10/2001, în vigoare la data notificării.

În rejudecarea apelului, prin decizia

civilă nr. 116/A din 5 iunie 2008, Curtea de Apel Galați a desființat sentința

civilă nr. 5 din 10 ianuarie 2002 a Tribunalului Vrancea și a trimis cauza spre

rejudecare la această instanță.

Pentru a pronunța această decizie

Curtea a reținut că pentru a verifica legalitatea titlului deținătorului

imobilului se impune introducerea în cauză a numitului O.D.A., însă potrivit

dispozițiilor art 294 C. proc. civ., în apel nu se poate face acest lucru.

Tribunalul Vrancea, prin sentința

civilă nr. 721 din 26 noiembrie 2009, a admis cererea formulată de reclamantul N.V.,

a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr.

76/2000, a procesului-verbal de adjudecare din 31 octombrie 2001 și a

contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 15 octombrie 2004 de către

B.N.P. P.C.

A dispus restituirea în natură către

reclamant a imobilului teren extravilan V. în suprafață de 5461 m.p., Județul

Vrancea și a construcțiilor aflate pe acest teren conform raportului de

expertiză C.D., anexa 1.

A disus anularea deciziei nr. 51 din 11

septembrie 2001 emisă de SC R. SA Odobești.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel pârâții SC A.S. SA Focșani, Casa Județeană de Pensii Vrancea, Direcția Generală

a Finanțelor Publice Vrancea și Ministerul Agriculturii.

Prin decizia civilă nr. 105/A din 8 aprilie

2010, Curtea de Apel Galați, a admis apelurile formulate de pârâți, a desființat

sentința civilă nr. 721 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea și

a trimis cauza spre rejudecare.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut

că procedura de citare cu pârâtul O.D.A. s-a realizat la o altă adresă, existând

lipsă de procedură.

În rejudecare, prin sentința civilă

nr. 669 din 6 octombrie 2010, Tribunalul Vrancea, a admis acțiunea formulată de

reclamant, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni

din 2000, a procesului-verbal de adjudecare din 31 octombrie 2001 și a contractului

de vânzare-cumpărare autentificat din 15 octombrie 2004.

A dispus restituirea în natură a imobilului

teren în suprafață de 5461 m.p., situat în Județul Vrancea și a construcțiilor edificate

pe acest teren. A dispus anularea deciziei nr. 51 din 11 septembrie 2001 emisă de

SC R. SA Odobești.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au

declarat recurs pârâții SC A.S. SA prin lichidator judiciar, Casa Județeană de Pensii

Vrancea, Direcția Generală

a Finanțelor Publice Vrancea și Ministerul Agriculturii.

Prin decizia civilă nr. 26/A din 16 februarie

2011, Curtea de Apel Galați a disjuns apelurile formulate de pârâți în acțiunea

civilă formulată în baza Legii nr. 10/2001 și a dispus formarea unui alt dosar,

fixând termen de judecată la 2 martie 2011.

A admis apelul pârâților SC A.S. SA, Ministerul

Agriculturii, Casa Județeană de Pensii Vrancea și Direcția Generală a Finanțelor

Publice Vrancea pe capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului

de vânzare-cumpărare acțiuni din 2000, a procesului-verbal de adjudecare din 31

octombrie 2001 a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 2004.

A anulat în parte sentința civilă nr. 669/2001,

a Tribunalului Vrancea numai în ceea ce privește capetele de cerere menționate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamantul N.V., susținând că în raport de valoarea imobilului în litigiu de peste

500.000 RON, și de dezlegarea obligatorie existentă în cauză, de introducerea în

cauză, în calitate de pârât al actualului deținător al imobilului, stabilită prin

decizia civilă nr. 116/A din 5 iunie 2008 a Curții de Apel Galați, cauza trebuia

soluționată de instanța de apel și nu disjunsă.

Prin decizia civilă nr. 2183 din 23 martie

2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost admis recursul reclamantului

N.V., cu consecința casării deciziei și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Reclamantul a sesizat instanța de judecată

cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect contestarea dispoziției din 20001,

solicitând anularea acesteia și restituirea în natură a bunului care a făcut obiectul

notificării, precum și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare

autentificat din 2004, invocând dispozițiile art. 21 alin. (5), art. 27, art. 46

și art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Plenitudinea de jurisdicție a instanței

învestite conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, semnifică competența

acestei instanțe de a hotărî inclusiv asupra nulității actelor de înstrăinare a

imobilului notificat, spre a putea dispune restituirea în natură a imobilelor, în

măsura în care este permisă de prevederile Legii nr. 10/2001.

Această plenitudine de jurisdicție este

dată și de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și de decizia nr. XX/2007 a instanței

supreme.

De aceea, instanța trebuia să judece nu

numai anularea dispoziției ci și toate cererile ce au legătură cu Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 68/A din 12 octombrie

2012, pronunțată de Curtea de Apel Galați, au fost respinse ca nefondate apelurile

formulate de SC A.S. SA prin lichidator judiciar și de Casa Județeană de Pensii

Vrancea.

Au fost admise apelurile formulate de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Vrancea și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale și în consecință:

A respins acțiunea în contradictoriu cu

cele două pârâte și a menținut celelalte dispoziții ale unității.

Pentru a decide astfel, instanța de apel

a reținut următoarele:

Referitor la motivul de apel vizând excepția

necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea chestiunilor prejudiciale,

invocat de pârâta SC A.S. SA, acesta a fost dezlegat irevocabil de instanța supremă

astfel încât nu mai poate face obiectul criticilor.

Prin decizia civilă nr. 401 din 19 ianuarie

2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au dat îndrumări obligatorii privind

temeiul de drept aplicabil în cauză, art. 27 din Legea nr. 10/2001, iar prin decizia

civilă nr. 116/A din 5 iunie 2008 s-a statuat că în baza art. 27 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură a bunului, cauza

fiind trimisă spre rejudecare, doar pentru introducerea în cauză a subdobânditorului

O.D.A.

A mai reținut instanța că niciuna dintre

părțile din dosar, SC R. SA, SC A.S. SA, Casa Județeană de Pensii Vrancea, Ministerul

Agriculturii și Direcția Generală a Finanțelor Publice nu au declarat recurs împotriva

deciziei civile nr. 116/A din 5 iunie 2008 a Curții de Apel Galați.

Prin urmare, această dezlegare a intrat

în puterea lucrului judecat, așa încât nu se mai impune analiza motivului de recurs

invocat de Casa Județeană de Pensii Vrancea referitor la legalitatea ultimei înstrăinări

care a avut loc către cumpărătorul O.D.A. și a modului de soluționare privind anularea

greșită a procesului-verbal de adjudecare din 31 octombrie 2001.

Aspectele criticate de pârâta Casa Județeană

de Pensii Vrancea fiind deja dezlegate irevocabil nu au mai fost analizate.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat

recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Vrancea susținând în esență că, în mod greșit,

prin soluția pronunțată, s-a constatat nulitatea absolută a procesului-

verbal de adjudecare din 31 octombrie 2001,

reținând greșit că ar fi înstrăinat pe calea executării silite activul fără ca acesta

să fie proprietatea SC R. SA Odobești.

A mai arătat că a fost ignorat în totalitate

faptul că debitoarea SC R. SA Odobești s-a constituit în societate comercială în

condițiile Legii nr. 15/1990, Statul Român prin Ministerul Agriculturii deținând

pachetul majoritar de acțiuni.

În

aceeași măsură, instanța de apel nu a ținut cont de faptul

că prin O.U.G. nr. 198/1999 privind privatizarea societăților comerciale, s-a stabilit

cadrul juridic pentru privatizarea acestora, prin vânzare a de acțiuni, în categoria

acestora intrând și SC R. SA Odobești.

Referitor la imobilul în litigiu, recurenta

a susținut că acesta a intrat în proprietatea statului în baza unui titlu legal

și anume Decretul-Lege nr. 92/1950 astfel încât nu erau aplicabile dispozițiile

art. 27 din Legea nr. 10/2001.

În

ceea ce privește nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

din 4 decembrie 2000 încheiat între Ministerul Agriculturii în calitate de vânzător

și pârâta SC R. SA Odobești, nu s-a dovedit nicio încălcare a procedurii de privatizare,

iar înstrăinarea imobilului nu s-a făcut în cadrul privatizării ci pe calea executării

silite, procedură ce s-a dovedit a fi legală.

În

raport cu cele expuse, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea

recursului, modificarea deciziei recurate în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor

formulate ce pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat urmând a fi respins

pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea

nr. 213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților

administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22

decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil,

cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte

și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.

În

caz contrar, în situația imobilelor preluate de stat fără

respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte

și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat, dreptul de proprietate

al persoanei fizice nu a fost legal desființat, iar statul nu a devenit proprietar.

În speța dedusă judecății, nu se poate

susține că Decretul nr. 92/1950 a constituit un mijloc legal de dobândire a dreptului

de proprietate cât timp au fost încălcate dispozițiile Constituției României și

a legilor în vigoare la momentul preluării.

De altfel s-a statuat cu putere de lucru

judecat că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil de către Statul

Român astfel încât această critică este nefondată.

Imobilul în litigiu a făcut obiectul contractului

de vânzare-cumpărare de acțiuni din 4 decembrie 2000, prin care Ministerul Agriculturii

a înstrăinat pachetul de acțiuni către SC R. SA Odobești.

La data de 16 martie 2001, reclamantul

N.V. a notificat intimata-pârâtă SC R. SA Odobești, iar aceasta din urmă a emis

dispoziția din 11 septembrie 2009 prin care a fost respinsă cererea notificatorului.

Cu adresa din 19 martie 2001, SC R. SA

Odobești a înștiințat Casa Județeană de Pensii Vrancea cu privire la restituirea

bunurilor preluate abuziv de către Statul Român.

În aceste condiții, potrivit art. 21

alin. (5) din Legea nr. 10/2001, forma în vigoare la data formulării notificării,

sub sancțiunea nulității absolute până la soluționarea procedurilor administrative

și după caz, judiciare, era interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune,

asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, și nici închirierea sau subînchirierea

în beneficiul unui chiriaș, schimbarea destinației, grevarea terenurilor.

Prin urmare, toate operațiunile juridice

ce au avut loc după formularea notificării reclamantului, respectiv contractul de

vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni, scoaterea bunului din patrimoniul unității

deținătoare în cadrul procedurii executării silite, erau interzise până la finalizarea

procedurilor administrative, astfel încât și criticile vizând greșita constatare

a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 4 decembrie

2000 sunt nefondate.

De altfel, pârâții-intimați Ministerul

Agriculturii în calitate de vânzător și SC R. SA Odobești în calitate de cumpărătoare

nici nu au exercitat calea de control judiciar a recursului.

În consecință, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii Vrancea

va fi respins.

Ca parte căzută în pretenții, potrivit

art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată să plătească

intimatului-reclamant suma de 3.720 RON

cu titlu de cheltuieli de judecată ce constau din onorariu apărător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Vrancea împotriva deciziei civile nr. 68/A din 12 octombrie

2012 a Curții de Apel Galați, secția

I

civilă.

Obligă

pe recurenta pârâtă Casa Județeană de pensii Vrancea la plata sumei de 3.720 RON

cheltuieli de judecată către intimatul reclamant N.V.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 mai 2013.