ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2971/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 23 octombrie 2001, reclamantul N.V. în contradictoriu cu pârâta SC R. SA Odobești a solicitat Tribunalului Vrancea ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 51 din 11 septembrie 2009, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 4 decembrie 2000 și restituirea în natură a imobilului situat în comuna V., județul Vrancea. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin actul de partaj voluntar autentificat din 26 august 1946 la Tribunalul Covurlui, C.E. și N.E. au dobândit prin moștenire legală de la tatăl lor, imobilul situat în comuna V. A mai arătat reclamantul că, prin succesiuni succesive a devenit proprietarul întregii moșteniri, iar după apariția Legilor nr. 18/1991, nr. 112/1995 și nr. 1/2000, a recuperat o parte din moștenire, mai puțin imobilul care face obiectul prezentei acțiuni.

În termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001, a notificat pârâta să-i restituie imobilul în litigiu, compus din teren în suprafață totală de 5462 m.p., din care construcții în suprafață de 1885 m.p., constând din două corpuri de casă, o cramă și un beci. Prin decizia nr. 51 din 11 septembrie 2001, pârâta a respins cererea în baza art. 27 din Legea nr. 10/2001. După apariția Legii nr. 112/1996, reclamantul a arătat că a primit despăgubiri potrivit acestei legi. Prin încheierea de ședință din 21 ianuarie 2002, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor. La termenul de judecată din data de 25 martie 2002, reclamantul și-a completat acțiunea cu un nou capăt de cerere solicitând să se constate nulitatea absolută a actului de înstrăinare a imobilului către SC A.S.

SA cu sediul în Focșani. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că o parte din imobilul solicitat a-i fi restituit, respectiv crama și terenul în suprafață de 5462 m.p., au fost înstrăinate în cadrul executării silite prin vânzare la licitație pârâtei debitoare de către creditoarea Casa Județeană de Pensii Vrancea. Prin încheierea de ședință din 30 septembrie 2002, instanța a dispus introducerea în cauză a Casei Județene de Pensii Vrancea, în calitate de pârâtă și a SC E. SRL Focșani în calitate de lichidator judiciar al pârâtei. Prin sentința civilă nr. 5 din 10 ianuarie 2003, Tribunalul Vrancea, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului N.V.

invocată de pârâta SC A.S. SA Focșani, a respins ca nefondată acțiunea reclamantului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât hotărârea nu este motivată. Prin decizia civilă nr. 213/A din 24 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați a fost respins apelul formulat de reclamantul N.V.. Recursul formulat de către reclamant împotriva acestei din urmă hotărâri a fost admis prin decizia civilă nr. 411 din 19 ianuarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a casat decizia și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași curte de apel. S-a reținut că instanța de apel nu a cercetat fondul pricinii, iar în raport de modul de soluționare a cererii reclamantului era necesar a stabili dacă se face aplicarea art. 27 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data notificării.

În rejudecarea apelului, prin decizia civilă nr. 116/A din 5 iunie 2008, Curtea de Apel Galați a desființat sentința civilă nr. 5 din 10 ianuarie 2002 a Tribunalului Vrancea și a trimis cauza spre rejudecare la această instanță. Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut că pentru a verifica legalitatea titlului deținătorului imobilului se impune introducerea în cauză a numitului O.D.A., însă potrivit dispozițiilor art 294 C. proc. civ., în apel nu se poate face acest lucru. Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr. 721 din 26 noiembrie 2009, a admis cererea formulată de reclamantul N.V., a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 76/2000, a procesului-verbal de adjudecare din 31 octombrie 2001 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 15 octombrie 2004 de către B.N.P.

P.C. A dispus restituirea în natură către reclamant a imobilului teren extravilan V. în suprafață de 5461 m.p., Județul Vrancea și a construcțiilor aflate pe acest teren conform raportului de expertiză C.D., anexa 1. A disus anularea deciziei nr. 51 din 11 septembrie 2001 emisă de SC R. SA Odobești. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții SC A.S. SA Focșani, Casa Județeană de Pensii Vrancea, Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea și Ministerul Agriculturii. Prin decizia civilă nr. 105/A din 8 aprilie 2010, Curtea de Apel Galați, a admis apelurile formulate de pârâți, a desființat sentința civilă nr. 721 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea și a trimis cauza spre rejudecare.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că procedura de citare cu pârâtul O.D.A. s-a realizat la o altă adresă, existând lipsă de procedură. În rejudecare, prin sentința civilă nr. 669 din 6 octombrie 2010, Tribunalul Vrancea, a admis acțiunea formulată de reclamant, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 2000, a procesului-verbal de adjudecare din 31 octombrie 2001 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 15 octombrie 2004. A dispus restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 5461 m.p., situat în Județul Vrancea și a construcțiilor edificate pe acest teren. A dispus anularea deciziei nr. 51 din 11 septembrie 2001 emisă de SC R. SA Odobești.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâții SC A.S. SA prin lichidator judiciar, Casa Județeană de Pensii Vrancea, Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea și Ministerul Agriculturii. Prin decizia civilă nr. 26/A din 16 februarie 2011, Curtea de Apel Galați a disjuns apelurile formulate de pârâți în acțiunea civilă formulată în baza Legii nr. 10/2001 și a dispus formarea unui alt dosar, fixând termen de judecată la 2 martie 2011. A admis apelul pârâților SC A.S. SA, Ministerul Agriculturii, Casa Județeană de Pensii Vrancea și Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea pe capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 2000, a procesului-verbal de adjudecare din 31 octombrie 2001 a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 2004. A anulat în parte sentința civilă nr. 669/2001, a Tribunalului Vrancea numai în ceea ce privește capetele de cerere menționate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul N.V., susținând că în raport de valoarea imobilului în litigiu de peste 500.000 RON, și de dezlegarea obligatorie existentă în cauză, de introducerea în cauză, în calitate de pârât al actualului deținător al imobilului, stabilită prin decizia civilă nr. 116/A din 5 iunie 2008 a Curții de Apel Galați, cauza trebuia soluționată de instanța de apel și nu disjunsă.

Prin decizia civilă nr. 2183 din 23 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost admis recursul reclamantului N.V., cu consecința casării deciziei și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: Reclamantul a sesizat instanța de judecată cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect contestarea dispoziției din 20001, solicitând anularea acesteia și restituirea în natură a bunului care a făcut obiectul notificării, precum și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 2004, invocând dispozițiile art. 21 alin. (5), art. 27, art. 46 și art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Plenitudinea de jurisdicție a instanței învestite conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, semnifică competența acestei instanțe de a hotărî inclusiv asupra nulității actelor de înstrăinare a imobilului notificat, spre a putea dispune restituirea în natură a imobilelor, în măsura în care este permisă de prevederile Legii nr. 10/2001. Această plenitudine de jurisdicție este dată și de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și de decizia nr. XX/2007 a instanței supreme. De aceea, instanța trebuia să judece nu numai anularea dispoziției ci și toate cererile ce au legătură cu Legea nr. 10/2001. Prin decizia civilă nr. 68/A din 12 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Galați, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de SC A.S.

SA prin lichidator judiciar și de Casa Județeană de Pensii Vrancea. Au fost admise apelurile formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și în consecință: A respins acțiunea în contradictoriu cu cele două pârâte și a menținut celelalte dispoziții ale unității. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Referitor la motivul de apel vizând excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea chestiunilor prejudiciale, invocat de pârâta SC A.S. SA, acesta a fost dezlegat irevocabil de instanța supremă astfel încât nu mai poate face obiectul criticilor.

Prin decizia civilă nr. 401 din 19 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au dat îndrumări obligatorii privind temeiul de drept aplicabil în cauză, art. 27 din Legea nr. 10/2001, iar prin decizia civilă nr. 116/A din 5 iunie 2008 s-a statuat că în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură a bunului, cauza fiind trimisă spre rejudecare, doar pentru introducerea în cauză a subdobânditorului O.D.A. A mai reținut instanța că niciuna dintre părțile din dosar, SC R. SA, SC A.S. SA, Casa Județeană de Pensii Vrancea, Ministerul Agriculturii și Direcția Generală a Finanțelor Publice nu au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 116/A din 5 iunie 2008 a Curții de Apel Galați.

Prin urmare, această dezlegare a intrat în puterea lucrului judecat, așa încât nu se mai impune analiza motivului de recurs invocat de Casa Județeană de Pensii Vrancea referitor la legalitatea ultimei înstrăinări care a avut loc către cumpărătorul O.D.A. și a modului de soluționare privind anularea greșită a procesului-verbal de adjudecare din 31 octombrie 2001. Aspectele criticate de pârâta Casa Județeană de Pensii Vrancea fiind deja dezlegate irevocabil nu au mai fost analizate. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Vrancea susținând în esență că, în mod greșit, prin soluția pronunțată, s-a constatat nulitatea absolută a procesului- verbal de adjudecare din 31 octombrie 2001, reținând greșit că ar fi înstrăinat pe calea executării silite activul fără ca acesta să fie proprietatea SC R. SA Odobești.

A mai arătat că a fost ignorat în totalitate faptul că debitoarea SC R. SA Odobești s-a constituit în societate comercială în condițiile Legii nr. 15/1990, Statul Român prin Ministerul Agriculturii deținând pachetul majoritar de acțiuni. În aceeași măsură, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că prin O.U.G. nr. 198/1999 privind privatizarea societăților comerciale, s-a stabilit cadrul juridic pentru privatizarea acestora, prin vânzare a de acțiuni, în categoria acestora intrând și SC R. SA Odobești. Referitor la imobilul în litigiu, recurenta a susținut că acesta a intrat în proprietatea statului în baza unui titlu legal și anume Decretul-Lege nr. 92/1950 astfel încât nu erau aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 4 decembrie 2000 încheiat între Ministerul Agriculturii în calitate de vânzător și pârâta SC R. SA Odobești, nu s-a dovedit nicio încălcare a procedurii de privatizare, iar înstrăinarea imobilului nu s-a făcut în cadrul privatizării ci pe calea executării silite, procedură ce s-a dovedit a fi legală. În raport cu cele expuse, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat. În caz contrar, în situația imobilelor preluate de stat fără respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat, dreptul de proprietate al persoanei fizice nu a fost legal desființat, iar statul nu a devenit proprietar.

În speța dedusă judecății, nu se poate susține că Decretul nr. 92/1950 a constituit un mijloc legal de dobândire a dreptului de proprietate cât timp au fost încălcate dispozițiile Constituției României și a legilor în vigoare la momentul preluării. De altfel s-a statuat cu putere de lucru judecat că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil de către Statul Român astfel încât această critică este nefondată. Imobilul în litigiu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 4 decembrie 2000, prin care Ministerul Agriculturii a înstrăinat pachetul de acțiuni către SC R. SA Odobești. La data de 16 martie 2001, reclamantul N.V. a notificat intimata-pârâtă SC R. SA Odobești, iar aceasta din urmă a emis dispoziția din 11 septembrie 2009 prin care a fost respinsă cererea notificatorului.

Cu adresa din 19 martie 2001, SC R. SA Odobești a înștiințat Casa Județeană de Pensii Vrancea cu privire la restituirea bunurilor preluate abuziv de către Statul Român. În aceste condiții, potrivit art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, forma în vigoare la data formulării notificării, sub sancțiunea nulității absolute până la soluționarea procedurilor administrative și după caz, judiciare, era interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, și nici închirierea sau subînchirierea în beneficiul unui chiriaș, schimbarea destinației, grevarea terenurilor.

Prin urmare, toate operațiunile juridice ce au avut loc după formularea notificării reclamantului, respectiv contractul de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni, scoaterea bunului din patrimoniul unității deținătoare în cadrul procedurii executării silite, erau interzise până la finalizarea procedurilor administrative, astfel încât și criticile vizând greșita constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 4 decembrie 2000 sunt nefondate. De altfel, pârâții-intimați Ministerul Agriculturii în calitate de vânzător și SC R. SA Odobești în calitate de cumpărătoare nici nu au exercitat calea de control judiciar a recursului. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii Vrancea va fi respins. Ca parte căzută în pretenții, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată să plătească intimatului-reclamant suma de 3.720 RON cu titlu de cheltuieli de judecată ce constau din onorariu apărător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Vrancea împotriva deciziei civile nr. 68/A din 12 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția I civilă. Obligă pe recurenta pârâtă Casa Județeană de pensii Vrancea la plata sumei de 3.720 RON cheltuieli de judecată către intimatul reclamant N.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2013.