ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.05.2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2225/2003

HOTĂRÂRE
27.05.2003
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2225/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

La ordine

pronunțarea în recursurile declarate de pârâții Ministerul Agriculturii,

Alimentației și Pădurilor și S.C.” R. „Odobești S.A. prin lichidator S.C.

„E.E.96” SRL împotriva deciziei civile nr.41 din 21 iunie 2002 a Curții de Apel

Galați, Secția civilă.

Dezbaterile au

fost consemnate în încheierea cu data de 16 mai 2003 care face parte integrantă

din prezenta, iar pronunțarea s-a amânat la 27 mai 2003.

Asupra

recursurilor de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 29 octombrie

2001 reclamantele C.S.M.și C.V.au chemat în judecată pe pârâții S.C.„R.” S.A.

Odobești și Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor solicitând

instanței să dispună:

- anularea

deciziei nr.65 din 11 septembrie 2001 emisă de S.C. „R.” Odobești în soluționarea

notificării formulate în baza Legii nr.10/2001;

- obligarea pârâților să le lase în

deplină proprietate și liniștită posesie terenul pe care s-a aflat casa de

locuit demolată, un grajd transformat în dormitor pentru muncitori și

bucătărie, un coteț de porci, un coteț de păsări, două șoproane, una cramă,

terenul de sub construcții și cel aferent construcțiilor;

- obligarea

Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor la plata sumei 60.000 USD

despăgubiri reprezentând contravaloarea casei demolate.

În motivarea

acțiunii reclamantele au arătat că, în calitate de succesoare de pe urma

bunicii materne E.B.fosta proprietară a imobilelor, au notificat-o pe

deținătoare cerând restituirea în natură a acestora, precum și despăgubiri

reprezentând contravaloarea casei de locuit demolată, însă li s-a respins

cererea cu motivarea că, a fost identificată numai suprafața de 1405,50 m.p.

teren și construcții în suprafață de 416,25 m.p., restul construcțiilor și

amenajărilor aparținând  deținătoarei, societate cu capital integral privat în

baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat cu M.A.A.P. căruia,

în temeiul art.27 din Legea nr.10/2001 i s-a remis spre rezolvare notificarea

împreună cu actele depuse.

În cursul

procesului, respectiv, la 15 ianuarie 2002, față de susținerile M.A.A.P. care

prin întâmpinare a invocat lipsa calității procesuale pasive, a fost introdusă

în cauză în calitate de pârâtă și Agenția Domeniilor Statului, înființată în

baza Legii nr.268 din 28 mai 2001 privind privatizarea societăților comerciale

ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu

destinația agricolă și înființarea A.D.S.

Tribunalul

Vrancea investit cu soluționarea cauzei, prin sentința civilă nr.73 din 2

aprilie 2002 a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de M.A.A.P. și a admis în parte acțiunea reclamantelor

împotriva pârâtelor S.C. „R.” S.A. Odobești și Agenția Domeniilor Statului. În

consecință: a anulat decizia nr.65/11 septembrie 2001 emisă de S.C. „R.”

Odobești; a dispus restituirea în natură a imobilelor cramă, grajd transformat

în bucătărie, teren aferent în suprafață de 2.317 m.p. identificat în schița

topometrică pligonul A, B, C, D, E, F, G, H, K, L, M, M, N, O, P, Ferma 11 sat

Beciu comuna Vârteșcoiu județul Vrancea; a stabilit valoarea despăgubirilor în

echivalent bănesc datorate de pârâte la suma de 266.582.000 lei reprezentând

contravalorea casei de locuit demolată.

Cu referire la

respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive instanța de fond a

reținut în esență că, M.A.A.P. fiind semnatarul contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr.76 din 4 decembrie 2000 în calitate de

vânzător, încheiat cu Asociația Salariaților R. Odobești în calitate de cumpărător,

a fost implicat în privatizare și deci, notificarea i-a fost înaintată conform

art.27 alin.2 din Legea nr.10/2001; că A.D.S. introdusă în cauză, administrează

doar terenurile proprietate publică și privată a statului, nu și construcțiile

care fac obiect de restituire, iar contractul menționat conferă societății

comerciale un drept de creanță asupra acțiunilor, nu un drept de proprietate

asupra patrimoniului.

Cu referire la

fondul cauzei, reținând că atât dreptul de proprietate al reclamantelor ca moștenitoare

ale E.B., cât și preluarea abuzivă a imobilelor nu au fost contestate de pârâți

și că expertiza tehnică efectuată în cauză a identificat aceste imobile în

starea fizică în care se află stabilind valoarea construcțiilor demolate,

instanța a concluzionat că, în speță sunt aplicabile prevederile art.9 din

Legea nr.10/2001 cu consecința restituirii în natură a acestor imobile libere

de orice sarcini și stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent pentru

locuința demolată.

Soluția

instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Galați, Secția civilă,

care, prin decizia nr.41 din 21 iunie 2002 a respins ca nefondate apelurile

declarate de pârâții S.C. „R.” S.A. Odobești și Ministerul Agriculturii,

Alimentației și Pădurilor reținând că reclamantele sunt îndreptățite să

beneficieze de prevederile art.27 din Legea nr.10/2001 și că, M.A.A.P. ca

instituție implicată în procesul de privatizare alături de S.C.” R.” S.A.

Odobești, are calitate procesuală pasivă.

Împotriva

acestei decizii S.C. „R.” S.A. prin lichidator S.C.” E.E.96” SRL a declarat

recurs întemeiat pe art.304 pct.5 și 9 C.proc.civ., criticând instanța că a

ignorat faptul că fiind privatizată de la 4 decembrie 2000, beneficia de

prevederile art.27 din Legea nr.10/2001 în sensul că nu putea fi obligată să

restituie în natură imobilele avute în patrimoniu, reclamantele având dreptul

la măsuri reparatorii prin echivalent din partea Statului Român, prin Agenția

Domeniilor Statului.

A declarat

recurs și Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor invocând art.304

pct.9 și 10 C.proc.civ. arătând că în mod greșit i s-a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive, întrucât toate atribuțiile acestuia în materie de

privatizare au fost preluate de A.D.P., singura instituție abilitată în

continuarea privatizării și în exercitarea activităților post-privatizare,

înființată prin Legea nr.268 din 28 mai 2001.

Recursurile

sunt întemeiate, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Așa după cum

rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor din dosar, instanța de fond, în

sentința pronunțată, precum și instanța de apel care a menținut sentința, au

invocat aplicarea atât a prevederilor art.9 cât și pe acelea ale art.27 din

Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv

în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Art.9 din lege

vizează imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află, în

prezent și care se restituie în natură în starea în care se află la data

cererii de restituire și libere de orice sarcini.

Art.27 din lege

vizează imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei

societăți comerciale privatizate, cu respectarea dispozițiilor legale persoana

îndreptățită având dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent constând în

bunuri ori servicii, acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de

capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate.

Incidența în

speță a acestor două texte de lege este condiționată de valabilitatea sau

nevalabilitatea titlului cu care imobilele au fost preluate.

Pentru

soluționarea corectă a cauzei, este deci esențial a se stabili, dacă preluarea

imobilelor s-a făcut cu titlu sau fără titlu.

Se reține însă

că nici tribunalul Vrancea și nici Curtea de Apel Galați nu s-au preocupat de

această problemă, ci s-au rezumat doar a considera preluare abuzivă, fără titlu

valabil, pe baza adeverinței nr.1194 din 8 august 2001 a Primăriei comunei Vîrteșcoiu.

Această

adeverință în care se face mențiunea că, în registrul agricol din anul 1951 al

satului Beciu, vol.IV poziția 130 figurează numita B.E. cu suprafața de 20 ha

vie și cu una casă de locuit, un grajd, un coteț de porci, un coteț de păsări,

două șoproane și una cramă, la rolul respectiv fiind făcută mențiunea „Luat de

G.A.S. prin B.R.P.R. 1951”, este lipsită de relevanță în ce privește existența

titlului.

Față de

considerentele expuse, recursurile urmează a fi admise, hotărârile pronunțate

urmează a fi casate, iar cauza, trimisă spre rejudecare instanței de fond, care

va proceda la completarea probatoriului în vederea stabilirii modului de

preluare a imobilelor (cu titlu sau fără titlu) situație în raport de care se

va face aplicațiunea corectă a prevederilor legale.

Cu ocazia

rejudecării instanța va analiza toate celelalte motive de recurs invocate de

recurenții-pârâți.

Admite

recursurile declarate de pârâții Ministerul Agriculturii,  Alimentației și

Pădurilor și S.C.” R.” Odobești S.A. prin lichidator S.C. „E.E.96” SRL

împotriva deciziei nr.41 din 21 iunie 2002 a Curții de Apel Galați, Secția

civilă.

Casează decizia recurată, precum și sentința

civilă nr.73 din 2 aprilie 2002 a Tribunalului Vrancea și trimite cauza aceleiași

instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 mai 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-10-28
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8532/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 29 octombrie 2001, reclamantele: C.S.M., prin mandatar E.R.L. și C.V. au chemat în judecată pe pârâții: SC R.O. SA și
ÎCCJ 2005-02-04
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 802/2005
procesual. La data de 11 noiembrie 2002, anterior începerii dezbaterilor în fond, reclamanta a depus cerere prin care solicită obligarea la despăgubiri pentru clădirea demolată a Agenției Domeniilor Statului iar în subsidiar a Statului Româ
ÎCCJ 2013-05-30
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2971/2013
Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 23 octombrie 2001, reclamantul N.V. în contradictoriu cu pârâta SC R. SA Odobești a solicitat Tribunalului Vrancea ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 5
ÎCCJ 2005-06-21
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5469/2005
C. proc. civ., susținând, în esență, că: - au contestat preluarea abuzivă și fără titlu valabil, căci autorul lor a avut domiciliu forțat la București, conform procesului verbal din 15 aprilie 1949; - ambele instanțe nu au reținut că prin a
ÎCCJ 2004-12-14
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7055/2004
t, că modificarea acestui text de lege a fost făcută prin O.U.G. nr. 184 la data de 18 decembrie 2002, deci ea nu se aplică în cazul în speță, în care se va aplica formularea textului care era în vigoare la data înregistrării acțiunii – dec
Sursă