ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5300/2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5300/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 19 noiembrie 2001 la Tribunalul Galați

reclamantul H.A. a solicitat  în  contradictoriu  cu pârâta S.C. V. S.A. Tecuci

anularea deciziei nr. 6 din 22 octombrie 2001 prin care s-a dispus la art. 1 că

“Imobilul în suprafață de 1159 mp situat în Tecuci   nu poate fi restituit în

natură întrucât pe suprafața în cauză se află construit depozitul laminate,

totodată vă facem cunoscut că societatea se află în curs de privatizare, iar

dumneavoastră ați fost despăgubit conform legilor în vigoare la data

exproprierii” și obligarea acesteia să-i acorde contravaloarea suprafeței de

1.159 mp teren din care suprafața de 738 mp vie nobilă.

În drept s-a întemeiat pe dispozițiile Legii nr.

10/2001.

În motivare a arătat că în mod greșit pârâta i-a

respins pretențiile prin decizia a cărei anulare o cere, procesul privatizării

nu duce în mod legal la respingerea cererii sale, suma primită în urma

exproprierii este foarte mică în raport cu valoarea imobilului iar terenul este

în proprietatea pârâtei.

Prin

sentința civilă nr. 7 din 11 ianuarie 2002 Tribunalul Galați a respins

acțiunea.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut

că restituirea în natură nu se poate face deoarece pe teren sunt edificate

construcții industriale ce aparțin pârâtei și folosesc pentru realizarea

obiectului său de activitate.

Așa fiind decizia este corectă și nu este

necesară anularea ei, iar reclamantul urmează să primească despăgubirile.

Decizia urmează să fie transmisă prefecturii pentru calcularea și acordarea

despăgubirilor.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul a

formulat apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind dată cu

încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 64 din 2 octombrie 2002

Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul, a schimbat hotărârea

atacată și în rejudecare a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 76 din 22

octombrie 2001 și a obligat pârâta să înainteze notificarea către A.P.A.P.S.

Galați în vederea stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent obligând

pârâta la cheltuieli de judecată în valoare de 5.000.000 lei.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în

esență că reclamantul a făcut dovada calității de moștenitor cât și a faptului

că imobilul în discuție a fost expropriat în baza Decretului nr. 455 din 28

decembrie 1984, situație în care este beneficiarul unei măsuri reparatorii prin

echivalent.

În mod greșit pârâta s-a pronunțat pe fondul

cererii și nu a înaintat notificarea către A.P.A.P.S.

De asemenea, în mod greșit instanța a judecat

cererea în fond.

Împotriva acestei hotărâri pârâta a formulat

recurs întemeiat generic pe dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ., susținând

că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă arată că în anul 1985 reclamantul a fost despăgubit cu suma de

5.565 lei. Prin adresa nr. 13457 din 22 octombrie 2001 a îndrumat pe reclamant

să se adreseze către A.P.A.P.S. și față de această situație nu este în culpă

procesuală și nu datorează cheltuieli de judecată.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins

ca atare.

Conform dispozițiilor art. 274 alin. (1) C.

proc. civ. „Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să

plătească cheltuielile de judecată”. La baza principiului ce rezultă din acest

text se află culpa procesuală.

În aceste condiții instanța de apel a făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor articolului enunțat, culpa procesuală

rezultând din anularea deciziei pârâtei iar cheltuielile cerute, dovedite cu

acte.

Susținerile pârâtei potrivit cărora în anul 1985

reclamantul a fost despăgubit cu suma de 5.565 lei și că prin adresa nr.

13457/2001 l-a îndrumat să se adreseze către A.P.A.P.S. nu sunt de natură a

înlătura culpa procesuală deoarece recurenta-pârâtă trebuia să se conformeze

dispozițiilor art. 27 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 și trebuia să înainteze

notificarea către A.P.A.P.S.

Așa fiind, pentru considerentele arătate,

recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta S.C. V. S.A. Tecuci, județul Galați împotriva deciziei nr. 4

din 2 octombrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2003.