ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1506/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 603 din 20

decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă, s-a respins

acțiunea formulată de către reclamanta P.S.M.A. în contradictoriu cu pârâtele

SCA B. Galați și Prefectura Județului Galați, pentru lipsa calității procesuale

pasive a celor două pârâte.

La soluționarea cauzei instanța a

avut în vedere probele administrate în cauză, față de care a reținut

următoarele:

Reclamanta a solicitat restituirea

în natură a imobilului situat în Galați, compus din construcție în suprafață de

1.431,40 mp și teren aferent în suprafață de 3.770 mp.

Construcția este proprietatea

pârâtei SCA B. Galați, cumpărată pentru prețul de 1.845.642 lei, achitați la

data de 3 septembrie 1998.

Terenul a rămas în proprietatea

statului iar dreptul de administrare directă asupra acestuia a trecut la pârâta

SCA B. Galați.

Societatea nu este astfel

proprietara terenului și nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește

terenul solicitat de reclamantă.

În condițiile în care titlul

societății asupra construcției nu a fost desființat, a fost de bună credință și

ca urmare i se aplică art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

În aceste condiții, reclamanta nu

mai poate cere restituirea în natură ci putea eventual opta pentru despăgubiri

în condițiile art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001, despăgubiri care puteau fi

acordate de cel care a efectuat înstrăinarea.

În acest context, s-a reținut că

societatea nu are calitate procesuală pasivă cu privire la construcția

cumpărată cu bună credință.

În ceea ce privește terenul în

suprafață de 377 mp care este proprietatea statului, pârâta Prefectura

județului Galați are calitate de reprezentant în teritoriu al Guvernului și nu

al Statului; prin urmare nu are calitate procesuală pasivă în cauză în sensul

art. 27 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 174 din 6

noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, s-a respins

ca nefondat apelul formulat de către reclamantă împotriva sentinței de fond,

reținându-se următoarele considerente:

Prefectura județului Galați nu are

calitate procesuală pasivă, întrucât potrivit dispozițiilor art. 16 din H.G.

nr. 614/2001 și Legii nr. 10/2001 nu emit acte de dispoziție.

Imobilul în litigiu fiind un imobil

cu altă destinație decât de locuință, sunt aplicabile dispozițiile art. 9 din

Legea nr. 10/2001 care prevăd măsuri reparatorii, altele decât despăgubiri

bănești.

Pârâta SCA B. Galați este cumpărător

de bună credință potrivit art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cu atât mai

mult cu cât reclamanta-apelantă nu a dovedit că a promovat acțiune și a obținut

o hotărâre de anulare a titlului de proprietate deținut.

Împotriva deciziei de apel a

formulat recurs apelanta reclamantă, criticând-o pentru următoarele motive ce

se încadrează în art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Pârâta SCA B. Galați are calitate

procesuală pasivă având în vedere faptul că din probele administrate în cauză

și din recunoașterea pârâtei din întâmpinare, rezultă că aceasta este

proprietara construcției a cărui restituire se solicită în cauză; potrivit art.

1 din Legea nr. 10/2001, are dreptul de a solicita restituirea de la SCA B. .

Totodată, exercitând și dreptul de

folosință asupra terenului aferent de 1230 mp și nu 3770 cum s-a reținut în

cauză, pârâta societatea comercială trebuie să fie parte în proces pentru a-i

fi opozabilă hotărârea și cu privire la teren.

Pârâta Prefectura județului Galați

are calitate procesuală pasivă deoarece este succesoarea fostului Consiliu

Popular Galați, instituție prin care Statul socialist își exercita atribuțiile

dreptului de proprietate; aceasta din urmă fiind și instituția prin care

imobilul în discuție, teren și construcție, a fost trecut în proprietatea

statului.

Imobilul ce se solicită a fi

restituit a trecut în proprietatea unei societăți private anterior anului 1990,

respectiv anul 1988. În aceste condiții, cumpărarea imobilului de către pârâtă

nu s-a făcut în cadrul procesului de privatizare declanșat în România după anul

1998.

S-a aplicat greșit în cauză art. 9

din Legea nr. 10/2001, întrucât imobilul în cauză nu a fost demolat și nu

există nici un motiv de natură să împiedice restituirea acestuia.

S-a invocat totodată aplicarea

greșită și a art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001, întrucât acest text legal

are în vedere situația în care imobilul cu destinația de locuință (nu este

cazul în speță) a fost înstrăinat fostului chiriaș cu respectarea dispozițiilor

Legii nr. 112/1995. (imobilul fiind înstrăinat anterior anului 1989)

A fost aplicat greșit și art. 46

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, având în vedere că imobilul în cauză nu a fost

înstrăinat în cadrul procesului de privatizare iar „buna credință” invocată de

către SCA Brătesul, care a devenit proprietară în timpul regimului comunist, în

mod abuziv, nu poate fi reținută, în condițiile în care recurenta-reclamantă

întrunește condițiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) și art. 6 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001.

A.P.A.P.S. nu a avut nici un rol în

înstrăinarea imobilului în discuție, aceasta coordonând privatizarea după anul 1990.

În aceste condiții, nu se pune problema notificării APAPS prevăzută de art. 27

alin. (2) din Legea nr.10/2001 și nici a promovării unei acțiuni în scopul

anulării actului de vânzare cumpărare dintre stat și SCA B., așa cum prevede

art. 27 alin. (3) din aceeași lege.

Analizând decizia recurată în raport

de criticile formulate, Curtea constată:

Prin notificarea formulată în baza

Legii nr. 10/2001, reclamanta-recurentă a solicitat de la intimata pârâtă SCA

B. Galați restituirea în natură a imobilului situat în Galați, compus din

construcții și teren aferent de 1230 mp.

Cu adresa nr. 256 din 27 mai 2002

emisă de către intimata pârâtă SCA B. SA, s-a răspuns la notificarea formulată,

în sensul că imobilul a intrat în proprietatea societății prin cumpărare de la

stat, conform Decretului Consiliului de Stat nr. 155 din 9 iunie 1988; în

aceste condiții, îndrumă notificantul să se adreseze pentru despăgubiri bănești

organele prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Prin cererea de chemare în judecată,

s-a solicitat restituirea imobilului în natură, arătându-se că imobilul a fost

preluat de stat de la bunica recurentei-reclamante și vândut în 1988 intimatei

pârâte SCA B. Galați.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 (art. 21 din legea republicată), imobilele care intră sub incidența

legii, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare

a legii de o regie autonomă, o societate sau o societate generală la care

statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau centrale sau locale

este acționar ori acționar majoritar, de o organizație cooperatistă sau de

orice altă persoană juridică, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în

natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de

conducere ale unității deținătoare.

Art. 46 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 10/2001 [art. 45 alin. (1) și (2) din legea republicată], prevede că actele

juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de

privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidența prevederilor legii,

sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data

înstrăinării sau dacă au fost încheiate cu bună credință.

Acest text legal, pe lângă

valabilitatea actului juridic de dobândire a unui bun ce intră sub incidența

Legii nr. 10/2001, protejează și posesia și păstrarea posesiei bunului de către

titularul dreptului de proprietate consolidat potrivit art. 46 alin. (1) și (2)

din lege.

Intenția legiuitorului, care rezultă

din contextul Legii nr. 10/2001, a fost ca prin consolidarea acestor titluri de

proprietate de către dobânditorii ulteriori ai bunului, să se confere un

criteriu de preferabilitate care să paralizeze cererea de restituire formulată

de către persoana fost proprietar al bunului înainte de preluare de către stat.

După cum rezultă din textul legal

precizat, este avută în vedere nu numai înstrăinarea în cadrul procesului de

privatizare ci orice act juridic de înstrăinare.

În mod corect s-a reținut în cauză

că, în condițiile în care valabilitatea contractului deținut de către

intimata-pârâtă SCA B. Galați nu a fost contestată, titlul său de proprietate a

fost consolidat, valabilitatea unei asemenea titlu putând fi contestată numai

în termenul special prevăzut de alineatul ultim al art. 46 (actual art. 45) din

Legea nr. 10/2001 și care a expirat la data de 14 august 2002.

Prin cererea de chemare în judecată,

formulată la data de 3 iulie 2002, nu a fost contestat titlul deținut de către

intimata pârâtă SCA B. SA.

Formularea de apărări în sensul

invocării caracterului abuziv al dobândirii proprietății de către

intimata-pârâtă, cu prilejul exercitării căii de atac, încalcă pe de o parte

art. 294 C. proc. civ. (neputând fi formulate cereri noi în căile de atac) și

pe de altă parte alineatul fiind al art. 46 (actual 45) din Legii nr. 10/2001

care prevede un termen special de formulare a unui asemenea cereri.

În condițiile în care titlul său de

proprietate nu a fost contestat sau desființat în condiții legale,

intimata-pârâtă (deținătoare și proprietară a construcțiilor) beneficiază de

protecția oferită de art. 46 (actual 45) din Legea nr. 10/2001, ceea ce conduce

la imposibilitatea restituirii în natură a bunului ce face obiectul titlului

său.

În acest context, se constată că

titlul deținut de intimata pârâtă SCA B. Galați este protejat de art. 46

(actual 45) din Legea nr. 10/2001 și nu de art. 18 lit. d) din lege care are în

vedere imobilele cu destinația de locuințe care au fost înstrăinate cu

respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice

a unor imobile cu destinație de locuințe, trecute în proprietatea statului.

Art. 9 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 (în vigoare la data soluționării cauzei în apel) prevedea că

restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent se face în cazul imobilelor

care aveau numai altă destinație decât aceea de locuință și care au fost

demolate sau a căror restituire în natură, în tot sau în parte, nu este

posibilă.

Curtea constată că art. 9 din Legea

nr. 10/2001, astfel cum a fost detaliat mai sus, și care nu se rezumă numai la

faptul că imobilul a avut altă destinație decât cea de locuință (cum s-a

reținut de instanța de apel) este aplicabil în cauză față de imposibilitatea de

restituire în natură, din perspectiva art. 46 (actual art. 45) din aceeași

lege.

În contextul analizat, cererea

formulată de către recurenta-reclamantă prin care se solicită restituirea în

natură a imobilului construcție de la intimata-pârâtă SCA B. Galați,

deținătoare și proprietară a bunului, nu este susținută de prevederile Legii nr.

10/2001.

Terenul aferent construcției a fost

atribuit în folosința intimatei-pârâte SCA B. Galați prin același Decret nr.

155 din 9 mai 1988 prin care s-a transmis, cu plată, construcția din

proprietatea statului în proprietatea intimatei-pârâte.

Prin urmare, terenul nu se află în

proprietatea intimatei pârâte ci a rămas în proprietatea statului.

Reclamanta-recurentă a solicitat

restituirea terenului aferent de 1230 mp (conform notificării) în

contradictoriu cu Prefectura județului Galați, cu justificarea dată pe calitate

procesuală pasivă susținută de motivele de recurs.

Prefectura ar fi putut avea calitate

procesuală pasivă în cererea de restituire în natură formulată în cauză, ca

unitate deținătoare din perspectiva Legii nr. 10/2001, în cazul în care ar fi

exercitat, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu

privire la un bun ce face obiectul legii, ceea ce nu este cazul în speță.

Curtea constată totodată că

trimiterea făcută la dispozițiile art. 27 (actual art. 29) din Legea nr. 10/2001

și care are în vedere soluționarea notificării de către A.P.A.P.S., nu are

suport legal în cauză în condițiile în care în cauză nu s-a efectuat o

privatizare de către această instituție, cumpărarea imobilului fiind făcută de

la stat în anul 1988.

Pentru considerentele reținute

asupra criticilor formulate și care suplinesc motivarea deciziei de apel,

Curtea urmează a face aplicarea art. 312 C. proc. civ., dispunând respingerea

recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta P.S.M.A. împotriva deciziei 174 din 6 noiembrie 2003 a

Curții de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 10 februarie 2006.