ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6403/2005

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin notificarea formulată la 18

februarie 2003 M.I. și M.T. au cerut Primăriei Municipiului Galați acordarea

măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Galați, compus

din teren în suprafață de 196,80 mp și construcție. Întrucât unitatea

deținătoare nu s-a conformat dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 aceleași solicitări au fost reiterate prin acțiunea formulată la 9

octombrie 2003.

Persoanele îndreptățite au arătat că

au dobândit imobilul în anul 1956, prin act de vânzare cumpărare, ulterior

acesta fiind preluat de stat urmare donației autentificată sub nr. 2511 din 15

iunie 1987, a cărei nulitate absolută a fost constatată prin sentința civilă

nr. 10137 din 29 noiembrie 2001 a Judecătoriei Galați.

Tribunalul Galați, secția civilă,

prin sentința nr. 52 din 22 ianuarie 2004, a respins acțiunea cu motivarea că

dreptul de a ataca în justiție se naște numai după emiterea ofertei și

respectiv refuzarea acesteia iar inexistența ofertei nu poate duce la concluzia

că aceasta a fost refuzată.

Apelul reclamanților a fost admis de

Curtea de Apel Galați, secția civilă, care, prin decizia nr. 899 din 9 iunie

2004, a schimbat în tot sentința și rejudecând, a admis acțiunea, obligând

pârâta să emită dispoziție potrivit Legii nr. 10/2001.

Totodată s-a respins ca prematur

introdus capătul de cerere privind stabilirea de despăgubiri împotriva

Prefecturii Județului Galați și Primăriei Galați.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că potrivit dispozițiilor art. 23 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, pârâta era obligată să se pronunțe prin decizie

asupra solicitării de restituire în echivalent, apreciind totodată, în raport

de inexistența unei decizii sau dispoziții, ca prematur formulate celelalte

capete de cerere.

În cauză, au declarat recurs, în

termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., atât reclamanții cât și pârâta.

În recursul lor, reclamanții M.I. și

M.T., susțin în esență că li s-a creat o situație mai grea, în propria cale de

atac, în sensul considerării acțiunii ca prematur introdusă.

Totodată, se mai arată, cum termenul

de 60 de zile de la înregistrarea notificării, prevăzut de art. 23 din lege, a

expirat, instanța trebuia să „ordone” prezentarea dispoziției sau, luând act de

prezentarea adresei nr. 1043/2001 prin care Prefectura a respins cererea de

acordare a despăgubirilor, să cerceteze pe fond cererea reclamanților.

Prin criticile formulate împotriva

aceleiași hotărâri, Primăria Municipiului Galați susține în esență că dreptul

persoanei de a se adresa justiției se naște numai după parcurgerea procedurii

prealabile, prevăzută de lege.

Ambele recursuri formulate sunt

nefondate urmând a fi respinse, în baza considerentelor ce succed:

Modalitatea de restituire prin

echivalent este o măsură cu caracter secundar, subsidiar, față de regula

principală a restituirii în natură reglementată prin dispozițiile Legii nr.

10/2001, legiuitorul instituind o paletă amplă de măsuri reparatorii în

echivalent, menită să asigure, pe cât posibil, repararea prejudiciului suferit

de persoana îndreptățită.

În ipoteza prevăzută de art. 36

alin. (2) și (3) din aceeași lege, măsurile reparatorii sub forma

despăgubirilor bănești trebuie să facă obiectul unei oferte concrete din partea

unității deținătoare sau, după caz, a primăriei.

Luând act că pârâta nu s-a conformat

dispozițiilor art. 23 alin. (1) din lege, în mod corect instanța de control

judiciar, a dispus obligarea acesteia de a se pronunța prin decizie sau,

dispoziție motivată, dând curs chiar cererii formulată de către reclamanți,

prin acțiunea introdusă la 9 octombrie 2003.

Respingerea ca prematur formulată a

unuia din capetele de cerere ale acțiunii, nu poate fi interpretată ca o

înrăutățire a situației reclamanților în propria lor cale de atac, în

condițiile în care instanța de fond, a respins în întregime acțiunea.

De altfel, în contextul unei acțiuni

informe și greșit concepute, instanța nu putea să dispună, conform unui capăt

de cerere, obligarea pârâtei de a emite dispoziție privind oferta de acordare a

despăgubirilor bănești iar potrivit unui alt capăt de cerere, care îl

contrazice pe primul, să stabilească ea însăși valoarea despăgubirilor.

Nefondat este și recursul pârâtei

Primăria Municipiului Galați în condițiile în care, deși sesizată de către

reclamanți în repetate rânduri (a se vedea filele 6-9, 18 și 46, dosar nr.

2240/2003 al Tribunalului Galați) nu s-a conformat dispozițiilor art. 23 alin.

(1) din lege, iar din corespondența purtată între cele două pârâte și

reclamante nu rezultă că lipsa dispoziției ar fi fost cauzată de neîndeplinirea

cerințelor art. 21 alin. (3) din lege.

În considerarea celor ce preced,

recursurile urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții

M.I., M.T. și de pârâții Consiliul Local Galați și Primarul Municipiului Galați

împotriva deciziei nr. 899 din 9 iunie 2004 a Curții de Apel Galați, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 septembrie 2005.