ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 899/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 21 din 29

ianuarie 2003, Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul L.M. la pedeapsa

de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.

a) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

confiscat de la inculpat două leviere.

A fost obligat inculpatul să achite

Spitalului Clinic nr. 3 Iași și suma de 3.970.652 lei și Spitalului de Adulți

Bârlad suma de 2.807.140 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

A fost obligat inculpatul să achite

părții civile L.A.I. 10.000.000 lei despăgubiri civile și a respins restul

pretențiilor ca nedovedite.

A mai fost obligat inculpatul la

1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Partea vătămată L.A.I., cu

domiciliul în Bârlad, în ziua de 11 noiembrie 2000 a fost vizitat la domiciliu

de trei prieteni, respectiv N.G.C., N.I. și T.E.S.

Cei patru au plecat, în jurul orelor

14,00, în satul Fruntișeni, comuna Grivița, unde tatăl părții vătămate avea o

suprafață de teren cu niște coceni.

Ajunși la fața locului, după ce au

constatat că toți cocenii au fost luați de pe terenul respectiv, unuia dintre

ei i s-a făcut sete. Întrucât partea vătămată știa o fântână la secția de

mecanizare din apropiere, au mers cu toții acolo.

După ce au băut apă, aceștia au

plecat cu intenția de a merge la Bârlad. Pe drum au întâlnit un teren cu

tulpini de floarea-sorelui și au rupt câteva, după care au făcut un foc și au

început să se joace în preajma lui până s-a înserat.

Aceștia au văzut două tractoare care

s-au apropiat cu farurile aprinse de secția de mecanizare, după care, la puțin

timp, acele tractoare s-au întors, venind direct spre ei.

Dându-și seama că tractoriștii,

respectiv inculpatul L.M. și martorul M.A., aveau intenții agresive după modul

în care au fost „flancați” de o parte și de alta, cei patru au luat-o la fugă

pe arătură.

În tractorul inculpatului L.M. se

afla martorul C.A., care avea o bâtă în mână, fiind cel care-i anunțase pe cei

doi tractoriști, împreună cu numitul C.M., despre faptul că partea vătămată cu

cei trei prieteni au sărit gardul la secția de mecanizare cu scopul de a fura

bunuri.

Partea vătămată L.A.I. și martorul

T.S.E. au fost ajunși din urmă de tractorul condus de inculpatul L.M.

Din tractor a coborât primul

martorul C.A., care l-a lovit pe T.S.E. cu bâta doborându-l la pământ.

Martorul C.M. a ajuns pe jos la fața

locului, fugind pe arătură. Cu furca pe care o avea în mână, acesta l-a lovit

peste corp pe martorul T.E.S.

În acest timp, inculpatul L.M. a

mers la partea vătămată L.A.I. și i-a aplicat o lovitură cu levierul în cap,

doborând-o la pământ.

Ceilalți doi, N.G.C. și N.I., și-au

continuat alergarea pe câmp, fiind urmăriți de tractorul condus de martorul

M.A., care, după ce i-a prins, i-a urcat în tractor pentru a-i duce la secție.

Partea vătămată și martorul T., au

fost loviți și doborâți la pământ, iar inculpatul și martorii C.A. și C.M. au

plecat.

La lumina farurilor de la tractor,

martorul M.A. l-a observat căzut în pământ pe martorul T. Când au coborât

pentru a-i acorda ajutor, cei din tractor au văzut-o și pe partea vătămată

L.A.I., care se afla într-o stare gravă.

Prin expertiza medico-legală

efectuată în cauză se concluzionează că partea vătămată L.A.I. a prezentat

leziuni de tipul unui traumatism cranio-cerebral cu hematom epicranian,

fractură cominutivă cu înfundare, hematom, dilacerare cerebrală și crize

comițiale secundare, hemipareză stângă, leziuni ce s-au putut produce prin

lovire activă cu obiect contondent, ce pot data din data de 11 noiembrie 2000.

Leziunile au pus în primejdie viața

victimei, necesitând pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale, iar ca

urmare a traumatismului partea vătămată a rămas cu infirmitate fizică

permanentă.

În timpul audierilor inculpatul nu a

recunoscut săvârșirea faptei.

Împotriva acestei sentințe,

inculpatul L.M. și partea civilă L.A.I. au declarat apel.

Inculpatul a criticat sentința

penală ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

nulitate prin încălcarea dispozițiilor art. 356 lit. c) C. proc. pen. Instanța

nu a motivat constatarea vinovăției și a pedepsei aplicate, ignorând total

probele administrate nemijlocit, sentința fiind un rezumat fidel al

rechizitoriului;

pentru care a fost trimis în judecată, prin aprecierea trunchiată a probelor;

10.000.000 lei, reprezentând daune materiale care nu au fost dovedite de partea

civilă.

Pe de altă parte, L.A.I., ca parte

civilă a formulat critici de netemeinicie a hotărârii sub aspectul soluționării

daunelor materiale acordate, care sunt reduse în raport de cheltuielile

efective efectuate.

Prin decizia penală nr. 423 din 18

noiembrie 2003, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpat și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 21 din 29

ianuarie 2003 a Tribunalului Vaslui, pe care a menținut-o.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și rejudecând, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar,

reducerea pedepsei, acordând o eficiență sporită prevederilor art. 74 și art.

76 C. pen., aplicate.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptei comisă de către acesta.

Cu privire la primul motiv de recurs

formulat de inculpat și care vizează achitarea, motivând că nu el a săvârșit

fapta, se constată că acesta nu poate fi primit, probatoriul administrat în

cauză, dovedind cu certitudine că inculpatul este autorul faptei reținute în

sarcina sa, respectiv tentativa la infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen.,

cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.

Astfel, din examinarea coroborată a

declarațiilor martorilor (N.G., T.E.S.), a declarațiilor părții vătămate, a

concluziilor actelor medicale și rapoartelor de expertiză medico-legală, se

constată că vinovăția inculpatului este dovedită și, astfel, este contrazisă

susținerea acestuia, în sensul că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa și

pentru care a fost condamnat.

Cu privire la cel de-al doilea motiv

de recurs formulat de inculpat și care vizează reducerea pedepsei, se constată

că, în cauză, la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., gradul

ridicat de pericol social al faptei săvârșite de către acesta, condițiile

concrete în care a fost comisă fapta, cât și elemente privind persoana

inculpatului (lipsa antecedentelor penale, faptul că a fost prezent la

termenele acordate de instanță), aspecte care au condus la reținerea în

favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a)

și c) C. pen., raportat la art. 76 lit. b) C. pen., așa încât tratamentul

sancționator aplicat inculpatului este în măsură să asigure atingerea

scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Față de aceste considerente, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să fie respins

recursul declarat de inculpat, ca nefondat.

Va fi obligat recurentul inculpat la

plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.M. împotriva deciziei penale nr. 423 din 18 noiembrie

2003 a Curții de Apel Iași.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 februarie 2004.