ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 899/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 21 din 29 ianuarie 2003, Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul L.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat două leviere. A fost obligat inculpatul să achite Spitalului Clinic nr. 3 Iași și suma de 3.970.652 lei și Spitalului de Adulți Bârlad suma de 2.807.140 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare. A fost obligat inculpatul să achite părții civile L.A.I.

10.000.000 lei despăgubiri civile și a respins restul pretențiilor ca nedovedite. A mai fost obligat inculpatul la 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Partea vătămată L.A.I., cu domiciliul în Bârlad, în ziua de 11 noiembrie 2000 a fost vizitat la domiciliu de trei prieteni, respectiv N.G.C., N.I. și T.E.S. Cei patru au plecat, în jurul orelor 14,00, în satul Fruntișeni, comuna Grivița, unde tatăl părții vătămate avea o suprafață de teren cu niște coceni. Ajunși la fața locului, după ce au constatat că toți cocenii au fost luați de pe terenul respectiv, unuia dintre ei i s-a făcut sete. Întrucât partea vătămată știa o fântână la secția de mecanizare din apropiere, au mers cu toții acolo.

După ce au băut apă, aceștia au plecat cu intenția de a merge la Bârlad. Pe drum au întâlnit un teren cu tulpini de floarea-sorelui și au rupt câteva, după care au făcut un foc și au început să se joace în preajma lui până s-a înserat. Aceștia au văzut două tractoare care s-au apropiat cu farurile aprinse de secția de mecanizare, după care, la puțin timp, acele tractoare s-au întors, venind direct spre ei. Dându-și seama că tractoriștii, respectiv inculpatul L.M. și martorul M.A., aveau intenții agresive după modul în care au fost „flancați” de o parte și de alta, cei patru au luat-o la fugă pe arătură. În tractorul inculpatului L.M. se afla martorul C.A., care avea o bâtă în mână, fiind cel care-i anunțase pe cei doi tractoriști, împreună cu numitul C.M., despre faptul că partea vătămată cu cei trei prieteni au sărit gardul la secția de mecanizare cu scopul de a fura bunuri.

Partea vătămată L.A.I. și martorul T.S.E. au fost ajunși din urmă de tractorul condus de inculpatul L.M. Din tractor a coborât primul martorul C.A., care l-a lovit pe T.S.E. cu bâta doborându-l la pământ. Martorul C.M. a ajuns pe jos la fața locului, fugind pe arătură. Cu furca pe care o avea în mână, acesta l-a lovit peste corp pe martorul T.E.S. În acest timp, inculpatul L.M. a mers la partea vătămată L.A.I. și i-a aplicat o lovitură cu levierul în cap, doborând-o la pământ. Ceilalți doi, N.G.C. și N.I., și-au continuat alergarea pe câmp, fiind urmăriți de tractorul condus de martorul M.A., care, după ce i-a prins, i-a urcat în tractor pentru a-i duce la secție. Partea vătămată și martorul T., au fost loviți și doborâți la pământ, iar inculpatul și martorii C.A.

și C.M. au plecat. La lumina farurilor de la tractor, martorul M.A. l-a observat căzut în pământ pe martorul T. Când au coborât pentru a-i acorda ajutor, cei din tractor au văzut-o și pe partea vătămată L.A.I., care se afla într-o stare gravă. Prin expertiza medico-legală efectuată în cauză se concluzionează că partea vătămată L.A.I. a prezentat leziuni de tipul unui traumatism cranio-cerebral cu hematom epicranian, fractură cominutivă cu înfundare, hematom, dilacerare cerebrală și crize comițiale secundare, hemipareză stângă, leziuni ce s-au putut produce prin lovire activă cu obiect contondent, ce pot data din data de 11 noiembrie 2000. Leziunile au pus în primejdie viața victimei, necesitând pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale, iar ca urmare a traumatismului partea vătămată a rămas cu infirmitate fizică permanentă.

În timpul audierilor inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei. Împotriva acestei sentințe, inculpatul L.M. și partea civilă L.A.I. au declarat apel. Inculpatul a criticat sentința penală ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: 1. Sentința penală este lovită de nulitate prin încălcarea dispozițiilor art. 356 lit. c) C. proc. pen. Instanța nu a motivat constatarea vinovăției și a pedepsei aplicate, ignorând total probele administrate nemijlocit, sentința fiind un rezumat fidel al rechizitoriului; 2. Greșita condamnare pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, prin aprecierea trunchiată a probelor; 3. Greșita obligare la plata a 10.000.000 lei, reprezentând daune materiale care nu au fost dovedite de partea civilă.

Pe de altă parte, L.A.I., ca parte civilă a formulat critici de netemeinicie a hotărârii sub aspectul soluționării daunelor materiale acordate, care sunt reduse în raport de cheltuielile efective efectuate. Prin decizia penală nr. 423 din 18 noiembrie 2003, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 21 din 29 ianuarie 2003 a Tribunalului Vaslui, pe care a menținut-o. Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și rejudecând, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei, acordând o eficiență sporită prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen., aplicate.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comisă de către acesta. Cu privire la primul motiv de recurs formulat de inculpat și care vizează achitarea, motivând că nu el a săvârșit fapta, se constată că acesta nu poate fi primit, probatoriul administrat în cauză, dovedind cu certitudine că inculpatul este autorul faptei reținute în sarcina sa, respectiv tentativa la infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.

Astfel, din examinarea coroborată a declarațiilor martorilor (N.G., T.E.S.), a declarațiilor părții vătămate, a concluziilor actelor medicale și rapoartelor de expertiză medico-legală, se constată că vinovăția inculpatului este dovedită și, astfel, este contrazisă susținerea acestuia, în sensul că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa și pentru care a fost condamnat.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs formulat de inculpat și care vizează reducerea pedepsei, se constată că, în cauză, la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite de către acesta, condițiile concrete în care a fost comisă fapta, cât și elemente privind persoana inculpatului (lipsa antecedentelor penale, faptul că a fost prezent la termenele acordate de instanță), aspecte care au condus la reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 lit. b) C. pen., așa încât tratamentul sancționator aplicat inculpatului este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat. Va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M. împotriva deciziei penale nr. 423 din 18 noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2004.