ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1385/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 219 din 11

septembrie 2002 a Tribunalului Vaslui, inculpatul Ș.D.P. a fost condamnat la

pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea unei tentative la

infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175

lit. i) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

timpul arestării preventive din durata pedepsei aplicate de la 15 martie 2002,

la zi.

Inculpatul

a fost obligat să plătească părții civile C.I. daune morale în sumă de

5.000.000 lei și părții civile Spitalul Clinic nr. 3 Iași despăgubiri civile

reprezentând cheltuieli de spitalizare în sumă de 3.922.508 lei cu dobânzi

legale.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat în sumă de

1.800.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În noaptea de 6 octombrie 2001,

inculpatul Ș.D.P. și partea vătămată C.I. se aflau într-un bar din municipiul

Bârlad, fiecare în mijlocul grupului său de cunoștințe.

Inculpatul a provocat un incident cu

martorul C.G., în timpul desfășurării căruia a intervenit partea vătămată, cu

intenția de a aplana conflictul.

Inculpatul a aruncat cu o piatră în

direcția părții vătămate care se afla la o distanță de 5 – 6 m, lovind-o

puternic în cap, în zona parietală dreaptă.

Victima a fost internată în spital

cu diagnosticul de plagă cranio-cerebrală temporo-occipitală dreapta cu

interesarea sinusului lateral drept și fractură deschisă cu înfundare

temporo-occipitală dreaptă, leziuni care au necesitat 34 - 35 zile de îngrijiri

medicale și i-au pus viața în primejdie (certificat medico-legal nr. 578 din 14

noiembrie 2001 al Laboratorului de medicină legală Bârlad).

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză, plângerea și declarațiile părții vătămate, acte medico-legale,

declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.

Inculpatul Ș.D.P. nu a recunoscut

săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, susținerile sale fiind însă

infirmate de martorii oculari ai incidentului.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală

nr. 345 din 26 noiembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul Ș.D.P., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

atacate și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

Instanța de judecată a făcut o

corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor articolului 72 C. pen., dând

eficiența cuvenită criteriilor de individualizare a pedepsei referitoare la

pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, împrejurările în care

aceasta a avut loc, consecințele faptei comise, datele personale ale inculpatului

și poziția procesuală a acestuia.

Pedeapsa aplicată la limita

minimului special prevăzut de lege, asigură realizarea scopului sancțiunii

penale așa cum este el stabilit de dispozițiile art. 52 C. pen., constituind un

mijloc de constrângere, dar și de reeducare a inculpatului.

Având în vedere aceste considerente,

precum și împrejurarea că inculpatul este cel care a provocat conflictul,

demonstrând violența caracterului său, iar ulterior a negat orice implicare a

sa în agresarea părții vătămate, Curtea constată că în cauză nu există motive

de reducere a cuantumului pedepsei aplicate sub limita minimă stabilită de

lege.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca

nefondat recursul inculpatului.

Timpul arestului preventiv se va

deduce din durata pedepsei aplicate cu începere de la 15 martie 2002, la zi.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Ș.D.P. împotriva deciziei penale nr. 345 din 26

noiembrie 2002 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 15 martie 2002, până la 19

martie 2003.

Obligă recurentul la 1.300.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 martie 2003.