ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2868/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Vrancea

la 17 decembrie 2008, reclamanții C.M. și C.A. au chemat în judecată pe pârâta SC

E. SA solicitând obligarea acesteia la restituirea în natură a suprafeței de 239

m.p., ce face trup comun cu suprafața de 836 m.p., situată în Odobești, strada C.

(fostă E.R.) ce le-a fost restituită prin sentința civilă nr. 3877 din 8 iulie 1999

pronunțată de Judecătoria Focșani.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că, prin testamentul autentificat la data de 7 decembrie 1994

sub nr. 173, autorul lor, defunctul C.C, a dobândit dreptul de proprietate asupra

morii și terenului aferent situate la adresa menționată.

S-a mai arătat că în executarea

sentinței nr. 3877/1999 a Tribunalului Vrancea le-au fost restituite de către pârâtă

terenul în suprafață de 836 m.p. și trei corpuri construcții.

Reclamanții au învederat

că au notificat Primăria Odobești pentru restituirea în natură a suprafeței de 239

m.p., alăturate celei de 836 m.p., însă notificarea le-a fost respinsă prin dispoziția

din 28 februarie 2007.

Contestația formulată

împotriva acestei dispoziții a fost admisă prin sentința civilă nr. 558 din 10 octombrie

2007 a Tribunalului Vrancea, definitivă și irevocabilă, anulându-se dispoziția și

fiind obligată Primăria Odobești să înainteze notificarea și documentația anexată

către SC E. SA, în calitate de unitate deținătoare a terenului în suprafață de 239

m.p.

S-a precizat că notificarea

și documentația însoțitoare au fost înaintate pârâtei de către Primăria Odobești,

cu adresa din 2 iulie 2008.

Au mai arătat reclamanții

că la data de 8 iulie 2008 au notificat-o din nou pe pârâta SC E. prin Biroul Executorului

Judecătoresc C.G., aceasta nerăspunzând.

Pârâta SC E. SA a formulat

întâmpinare invocând excepția prematurității cererii, motivat de faptul că notificarea

reclamanților depusă în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 la Primăria Orașului

Odobești, ce i-a fost trimisă de aceasta spre soluționare, a fost ulterior înaintată

Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor.

La termenul din 19 februarie

2009, Tribunalul Vrancea a dispus atașarea Dosarului nr. 1051/91/2007 al Tribunalului

Vrancea și nr. 9800/1998 al Judecătoriei Focșani, iar în temeiul art. 29 din Legea

nr. 10/2001 a dispus introducerea în cauză a Ministerului Dezvoltării Regionale

și Locuinței, la cererea pârâtei.

Ministerul Dezvoltării

Regionale și Locuinței a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive,

arătând că nu este succesorul fostei Agenții Naționale pentru Privatizare, succesor

fiind fostul Minister al Întreprinderilor Mici și Mijlocii, căruia i s-a transmis

notificarea.

Prin sentința civilă

nr. 353 din 18 mai 2009, Tribunalul Vrancea, secția civilă, a admis în parte acțiunea

și a obligat-o pe pârâta SC E. SA Focșani să restituie reclamanților suprafața de

239 m.p. teren situat în Odobești, strada C. (fostă str. E.R.), astfel cum a fost

identificat în raportul de expertiză C.D. (Dosar nr. 1051/91/2007).

S-a respins ca neîntemeiată

excepția prematurității cererii, invocată de SC E. SA și s-a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr. 558 din 10 octombrie 2007

a Tribunalului Vrancea, hotărâre definitivă și irevocabilă, s-a stabilit cu autoritate

de lucru judecat că suprafața de 239 m.p., a cărei restituire s-a solicitat prin

prezenta acțiune, face parte din terenul aferent morii, având același regim juridic

și fiind supusă acelorași dispoziții legale ca și terenul de 836 m.p., deja restituit

prin sentința civilă nr. 3877 din 8 iulie 1999.

Cum prin această din urmă

hotărâre, definitivă și irevocabilă (sentința nr. 3877/1999) s-a stabilit că SC

A., de la care pârâta a dobândit patrimoniul său, nu a avut un titlu valabil, s-a

considerat că se impune restituirea în natură și a terenului de 239 m.p.

Excepția prematurității

a fost respinsă cu motivarea că

notificarea a fost transmisă pârâtei prin adresa din 8 iulie

2008 și trebuia soluționată în termenul de 60 de zile de la înregistrare, conform

dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001.

S-a reținut, totodată,

că pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței a fost introdus în cauză

la cererea pârâtei care a susținut că reclamanții trebuie să primească despăgubiri

de la succesorul fostei Agenții Naționale de Privatizare, astfel că acesta nu are

calitate procesuală pasivă, nefiind succesorul persoanei juridice menționate.

Împotriva sentinței menționate

a declarat apel pârâta SC E. SA criticând-o pentru greșita respingere a excepției

prematurității și nereținerea tardivității notificării cu privire la suprafața de

239 m.p., în condițiile în care aceasta a fost depusă la 30 noiembrie 2005.

Pe fondul cauzei, pârâta

a criticat sentința pentru greșita restituire a terenului în baza unei expertize

efectuate într-un alt dosar și fără a se dovedi dreptul de proprietate și întinderea

acestuia.

Prin decizia civilă

nr. 46/A din 10 februarie 2010 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins apelul

pârâtei ca nefondat și a obligat-o pe aceasta la 1.500 RON cheltuieli de judecată.

Prin considerentele deciziei

menționate s-a reținut că excepția prematurității acțiunii a fost corect soluționată,

având în vedere că notificarea și documentele anexă au fost înaintate la 8 iulie

2008, iar până în prezent nu s-a emis dispoziție, fiind încălcate dispozițiile

art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Cu privire la tardivitatea

notificării s-a reținut că, în apel, cu înscrisurile depuse, reclamanții au dovedit

îndeplinirea procedurii prealabile în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Pe fondul cauzei, s-a

constatat că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, fiind incidente dispozițiile

art. 2 alin. (2) și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, această situație fiind

reținută cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 1510/1999 a Tribunalului

Vrancea.

În legătură cu privatizarea

integrală a societății pârâte la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001,

s-a avut în vedere că prin decizia nr. 830 din 8 iulie 2009 a Curții Constituționale

s-a constatat că dispozițiile art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005

sunt neconstituționale.

Cu privire la întinderea

dreptului de proprietate s-a constatat că fluctuațiile ce apar în extrasul matricol

(750 m.p., 886 m.p., 836 m.p.) dovedesc că Primăria Orașului Odobești nu avea o

evidență clară a suprafețelor deținute de reclamanți, iar în baza vecinătăților

din act, această suprafață a fost corect identificată prin expertiza efectuată în

Dosarul nr. 1051/91/2007, în care a figurat ca parte și SC E. SA, având posibilitatea

de a formula obiecțiuni.

Împotriva deciziei menționate

a declarat recurs, în termenul legal, pârâta SC E. SA, criticând-o ca nelegală în

baza prevederilor art. 304 pct. 7, 8 și 19 C. proc. civ. pentru greșita soluționare

a excepției prematurității acțiunii, în condițiile în care notificarea și actele

anexă au fost înaintate Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței.

S-a susținut, invocându-se

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., că s-a schimbat

natura juridică a notificării din 3 septembrie 2001, care nu reprezintă, în realitate,

o notificare în sensul Legii nr. 10/2001, ci o contestație la executare, din cuprinsul

acestui înscris rezultând că reclamanții au pretins, cu ocazia punerii în posesie

din 3 august 2000, că nu au primit din suprafața totală 836 m.p., ci doar suprafața

de 799 m.p.

Cea de-a doua critică

formulată prin motivele de recurs a vizat faptul că, în condițiile în care instanța

de judecată a obligat prin sentința nr. 353 din 18 mai 2009 la restituirea suprafeței

de 239 m.p. teren, ar însemna ca reclamanții să primească o suprafață totală de

1075 m.p., pe care nu au solicitat-o niciodată și cu privire la care nu justifică

vreun drept de proprietate.

Ultima critică s-a referit

la inopozabilitatea expertizei efectuate în Dosarul nr. 1051/91/2007, anterior introducerii

în cauză a SC E. SA și greșita respingere a cererii de efectuare a unei expertize

în această cauză, pentru a nu îi fi încălcat dreptul la apărare.

Intimații reclamanți și

intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului au formulat întâmpinări,

solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În faza procesuală a recursului,

pârâta recurentă a depus la dosar adresa din 21 martie 2011, prin care Primăria

Orașului Odobești îi comunică faptul că nu s-a depus notificare de către C.M. și

C.A. cu privire la imobilul situat în Odobești, strada C.

Examinând criticile formulate

prin motivele invocate de recurenta pârâtă SC E. SA, raportat la dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cărora acestea li se circumscriu, Curtea va constata

că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Critica formulată prin

primul motiv de recurs referitoare la greșita soluționare a excepțiilor prematurității

acțiunii și tardivității depunerii notificării în baza Legii nr. 10/2001 este nefondată.

În executarea dispozitivului

sentinței civile nr. 558 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Vrancea pronunțată

în Dosarul nr.

1051/91/2007,

hotărâre definitivă și irevocabilă, notificarea

reclamanților cu privire la terenul în

litigiu a fost transmisă pârâtei prin adresa din 8 iulie 2008 a Primăriei Orașului

Odobești.

Raportat la dispozițiile

art. 23 din Legea nr. 10/2001, notificarea trebuia soluționată prin dispoziție motivată

în termen de 60 de zile de la înregistrarea la unitatea deținătoare.

Ca atare, nu se poate

susține că acțiunea reclamanților depusă la 17 decembrie 2008 ar fi prematură, formularea

acestuia fiind determinată de refuzul pârâtei de a soluționa notificarea în termenul

imperativ prevăzut de dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Critica referitoare la

tardivitatea notificării este, de asemenea, neîntemeiată. Cu înscrisul nou depus

în apel, notificarea din 3 septembrie 2001, reclamanții au dovedit îndeplinirea

procedurii prealabile prevăzută de Legea nr. 10/2001, în ce privește terenul curte

– moară, aflat în imediata vecinătate a terenului deja restituit.

Prin sentința nr. 558

din 10 octombrie 2007, Tribunalul Vrancea a reținut cu autoritate de lucru judecat

că terenul de 239 m.p. a fost aferent morii și că întinderea reală a suprafeței

deținute de autorul reclamanților era mai mare decât cea restituită prin sentința

nr. 3877/1999, astfel încât aceste aspecte nu mai pot fi puse în discuție prin motivele

de recurs.

Critica referitoare la

întinderea dreptului de proprietate al reclamanților, în sensul că dacă s-ar restitui

și terenul în litigiu de 239 m.p. s-ar ajunge la o suprafață totală de 1075 m.p.,

nesolicitată, nu se va analiza întrucât a fost invocată omisso medio, pentru prima

dată în recurs, fără a fi făcut obiect al motivelor de apel.

Motivele de recurs referitoare

la respingerea probei de expertiză tehnică judiciară și omologarea unei expertize

neopozabile pârâtei nu va fi analizată, întrucât vizează modul de apreciere a probelor,

deci netemeinicia deciziei și se circumscrie pct. 11 al art. 304 C. proc. civ.,

în prezent abrogat.

Pentru toate aceste considerente,

Curtea va constata că recursul este nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.

Văzând și dispozițiile

art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC E. SA împotriva deciziei nr. 46/A din 10 februarie 2010 a

Curții de Apel Galați, secția civilă.

Obligă recurenta la plata

sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimații C.H.M. și C.C.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2011.