ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2645/2010

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, revizuenta F.L.G. a

solicitat revizuirea deciziei civile nr. 5450 din 12 mai 2009 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 C.

proc. civ., în contradictoriu cu intimații Primăria orașului Odobești și R.G.S.

În motivarea

cererii de revizuire, s-a arătat că prin acțiunea introductivă s-a solicitat

restituirea în natură a imobilului teren intravilan în suprafață de 1000 mp,

situat în orașul Odobești, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Incidența în

cauză a normelor legale față de care s-a raportat cererea de restituire în

natură a fost recunoscută și statuată de instanțele de fond și de apel care,

prin sentința civilă nr. 403 din 22 septembrie 2005 a Tribunalului Vrancea,

menținută prin decizia civilă nr. 376/A din 08 octombrie 2007, au admis

acțiunea și au dispus obligarea intimatei pârâte Primăria orașului Odobești să

restituie în natură suprafața de 629,15 mp teren situat în tarlaua 27, parcela

1147, intravilan, cu vecinii: drum județean, F.L.G. pe două părți și Primăria

Odobești.

Ca urmare a

promovării recursului de către intimata Primăria orașului Odobești, instanța de

recurs, Înalta Curte de casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 5450 din

12 mai 2009, a admis calea de atac declarată, a casat cele două hotărâri și a

respins acțiunea.

S-a susținut

că o asemenea soluție este susceptibilă de revizuire în temeiul art. 322 pct. 2

C. proc. civ., întrucât instanța s-a pronunțat plus petita și extra petita, în

condițiile în care instanța de recurs se raportează la existența unui act

juridic ce poartă asupra unui alt obiect – imobil teren agricol și depășește

obiectul dedus judecății, respectiv analizarea condițiilor impuse de Legea nr.

10/2001 și îndreptățirea reclamantei la restituirea în natură a unui bun

preluat în mod abuziv de stat.

Astfel, față

de dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care procedează la o

completare a prevederilor art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, în mod

greșit instanța de recurs a făcut aplicarea art. 8 din Legea nr. 10/2001

apreciind că imobilului în litigiu cade sub incidența Legii nr. 18/1991.

A mai arătat

revizuenta că suprafața de teren situată în intravilanul localității Odobești

nu a fost inclusă în titlul de proprietate ce i s-a emis în baza Legii nr.

18/1991 întrucât nu se încadra în prevederile acestei legi, ci a făcut obiectul

Legii nr. 10/2001.

Examinând

cererea de revizuire formulată de revizuenta F.L.G., în temeiul art. 322 pct. 2

C. proc. civ., instanța constată următoarele:

Potrivit art.

322 pct. 2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, „dacă s-a pronunțat

asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru

cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

Din

interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că prin formularea cazului de

revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se

face referire la aplicarea principiului disponibilității, care nu îngăduie

instanței să depășească obiectul acțiunii sau al celorlalte cereri accesorii

ori incidentale, dar nici nu îi permit să omită a se pronunța asupra unui capăt

de acțiune.

Prin urmare,

acest caz de revizuire privește numai obiectul acțiunii, respectiv pretențiile

concrete formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Prin decizia

nr. 5450 din 12 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, a cărei retractare se solicită prin intermediul

acestei căi procedurale, a fost admis recursul declarat de pârâta Primăria

orașului Odobești, au fost casate decizia pronunțată de instanța de apel,

precum și sentința primei instanțe și a fost respinsă acțiunea formulată de

reclamanta F.L.G.

În

considerentele deciziei s-a reținut că, de vreme ce din înscrisurile aflate la

dosarul cauzei, rezultă că autoarei reclamantei și reclamantei le-a fost

reconstituit, în baza Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000 dreptul de proprietate

asupra terenurilor ce au făcut obiectul actelor de vânzare-cumpărare încheiate

de autoarea reclamantei, R.V.V., se constată că, în raport cu art. 8 din Legea

nr. 10/2001, în mod greșit instanța de fond, prin soluția confirmată de

instanța de apel, a dispus restituirea terenului în suprafață de 629,15 mp

situat în intravilanul orașului Odobești, având ca vecinătăți drumul județean, F.L.G.

și Primăria orașului Odobești, deoarece, atâta timp cât terenul a făcut

obiectul Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000, nu mai poate face obiectul Legii

nr. 10/2001.

Susținerea

părții conform căreia o asemenea decizie este susceptibilă de revizuire pe

temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ. este total nefondată.

Instanța nu

s-a pronunțat în afara limitelor învestirii, atunci când, judecând în cadrul

criticilor din recurs, a constatat că terenul în litigiu nu face obiectul Legii

nr. 10/2001

Nemulțumirea

revizuentei exprimată față de considerentele hotărârii atacate nu poate face

obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac, deoarece pct. 2

al art. 322 C. proc. civ. este intrinsec legat de ceea ce partea a solicitat a

fi dedus judecății și nu de examinarea legalității hotărârii prin prisma

motivelor invocate în exercitarea căilor de atac.

Față de

considerentele expuse, se va respinge cererea de revizuire formulată de

revizuenta F.L.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta F.L.G.

împotriva deciziei nr. 5450 din 12 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.