ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 515/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Contestatorul S.C.D. prin contestația înregistrată la data de 31 mai 2010 formulată împotriva deciziei nr. 1844 din 20 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., a solicitat anularea deciziei și respingerea recursului formulat de intimata SC C.D. SRL Craiova. În argumentarea cererii sale, contestatorul a precizat că prin decizia nr. 1844 din 20 mai 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul formulat de SC C.D. SRL, a modificat deciziei nr. 248 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, și a respins apelul declarat de S.D.C., reținând greșit că instanța de apel a schimbat conținutul și obiectul real al acestuia (exercitarea folosinței).

În opinia contestatorului, reținerea instanței de recurs că eventuala tulburarea a comodatarului, în folosința lucrului din partea comodantului atrage răspunderea extra contractuală în condițiile art. 998-999 C. civ., echivalează cu o greșeală de judecată provenită din ignorarea dispozițiilor art. 1075 și art. 1078 C. civ., privitor la obligația de a nu face un act de natură a vătăma exercitarea dreptului de folosință. Contractul de comodat este un contract real, încheiat prin realizarea acordului de voință și prin predarea lucrului care constituie obiectul contractului, din contract izvorând obligații numai pentru comodatar, respectiv pentru intimata SC C.D. SRL. Pentru comodant contractul nu dă naștere nici unei obligații pe perioada derulării acestuia, astfel că intimata SC D. nu se afla în imposibilitatea exercitării obligației contractuale, cu atât mai mult cu cât aceasta a intrat în posesia spațiului, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Față de această situație, greșit a reținut instanța de recurs că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 1075 și art. 1078 C. civ. de Curtea de Apel Craiova în considerentele deciziei nr. 248/2009 și că acțiunea este una personală izvorâtă din contract, întemeiată în drept pe art. 969 C. civ., cauza juridică a acțiunii fiind contractul și nu tulburarea comodatarului în folosința lucrului. Contestatorul a susținut că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât în motivarea deciziei nr. 1844/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, nu se are în vedere situația de fapt și nici situația de drept aplicabilă în cauză. Intimata SC C.D.

SRL Craiova prin întâmpinarea și notele scrise depuse la dosar a cerut respingerea cererii ca nefondată. Contestația în anulare este nefondată. Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. În sensul textului citat mai sus „greșeală materială”, înseamnă greșeală de fapt și nu de judecată, de aprecierea probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. Art. 318 C. proc. civ., urmărește cu alte cuvinte, neregularitățile evidente privind actele de procedură și nu cele referitoare la problemele de fond, întrucât pe această cale legală nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, sub motivul că nu s-a stabilit corect situația de fapt.

Analizând critica prin care se susține că instanța de recurs ar fi comis o greșeală materială în sensul că au fost încălcate dispozițiile art. 1075 și art. 1078 C. civ. de către Curtea de Apel Craiova în considerentele deciziei nr. 248/2009 și că acțiunea este una personală izvorâtă din contract, Înalta Curte, constată că aceasta nu se referă la o greșeală materială, în raport de dispozițiile citate, petentul solicitând în realitate o reexaminare a fondului, o reapreciere a probelor. Or, instanța de recurs a examinat actele aflate la dosar față de susținerile părților și a făcut o apreciere corectă a probelor administrate în cauză, în raport de situația de fapt, așa încât nu poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii, întrucât nu se referă la neregularități evidente care privesc actele de procedură.

Contestatorul, în realitate, a pus în discuție probleme de fond legate de probele administrate și de starea de fapt la care se referă litigiul. În consecință, întrucât motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul S.C.D. împotriva deciziei nr. 1844 din 20 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3 februarie 2011