ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2614/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 15 martie 2005

reclamanta SC S.C. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC C.T. SRL la restituirea

bunurilor deținute în baza contractului de comodat încheiat între părți, la

plata penalităților de întârziere de 0,4% pe zi, iar în subsidiar

contravaloarea bunurilor predate, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria sector 4

București, prin sentința civilă nr. 807 din 7 februarie 2006 a respins excepția

prescripției dreptului la acțiune, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantă și a obligat pe pârâtă să restituie bunurile mobile prevăzute la

pozițiile 1, 3, 5, 6, 7 și 8 din procesul - verbal de recepție din 1 decembrie

2000, anexat la contractul de comodat din 1 decembrie 2000 sau contravaloarea

lor de 9.800 dolari S.U.A., în echivalent lei la data plății; pârâta a fost

obligată și la penalități de 0,4% pe zi de întârziere cu începere de la 29

ianuarie 2005 calculată la suma de 9.800 dolari S.U.A.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin decizia nr. 44/A din 4 septembrie 2006 a admis apelul

declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond pe

care a anulat-o și a reținut cauza spre soluționare în fond cu motivarea că

obiectul litigiului (obligația de a face) este neevaluabil în bani și în raport

de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competența în primă

instanță aparține Tribunalului.

În rejudecare, prin sentința

comercială nr. 6340 din 9 mai 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a respins

acțiunea reclamantei ca fiind prescrisă.

Pentru a hotărî astfel s-a

reținut că reclamanta a depus notificarea din 24 martie 2004 la executorul

judecătoresc, dar nu a făcut dovada comunicării acesteia către pârâtă.

Nu s-a dovedit că părțile au

prelungit prin acord tacit contractul de comodat încheiat la data de 1

decembrie 2001 pe o durată de 1 an așa cum au prevăzut la clauza stipulată la art.

8 pct. 6 din convenția lor.

Deci termenul de prescripție

de 3 ani care a început să curgă de la 1 decembrie 2001 era împlinit la data

formulării acțiunii, respectiv 15 martie 2005.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia nr. 550 din 14 noiembrie 2007 a admis apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond pe

care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a reținut în

considerentele deciziei, că reclamanta a făcut dovada comunicării notificării

către intimată prin intermediul executorului judecătoresc.

Referitor la prelungirea

tacită a contractului de comodat aceasta a operat până când reclamanta și-a

manifestat expres voința de încetare a raporturilor contractuale prin

expedierea notificării către intimată.

Instanța a concluzionat că

termenul de prescripție a început să curgă la un interval de 7 zile de la data

primirii de către intimată a notificării de restituire a bunurilor transmise în

folosință gratuită, deci acțiunea nu este prescrisă.

Împotriva acestei decizii

pârâta SC T. SRL București a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.

7, 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei

recurată în sensul respingerii apelului reclamantei.

A susținut recurenta în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că instanța de apel a

aplicat în mod greșit dispozițiile referitoare la prelungirea tacită a

contractului de locațiune și la contractul de comodat.

Că textul prevăzut la art. 1437

C. civ. se referă expres numai la prelungirea tacită a contractului de

locațiune și deci acesta nu poate fi extins și în cazul contractului de

comodat.

Critica nu este întemeiată.

Prin contractul de comodat din

1 decembrie 2000 încheiat între părți, recurenta - pârâtă a primit în calitate

de comodatar de la intimata - reclamantă în calitate de comodant spre folosință

temporară bunurile menționate în anexa la contract.

La art. 8 pct. 6 din

contract s-a prevăzut că termenul de valabilitate al contractului este de 1 an,

cu posibilitatea prelungirii lui pe perioadă de 1 an cu acordul tacit al

părților.

În raport de această clauză

stipulată de comun acord de părți în contract, corect instanța de apel a

reținut că acesta a fost tacit prelungit până în momentul în care intimata a

notificat-o pe recurentă în mod expres că solicită restituirea bunurilor date

în folosință și deci că înțelege să înceteze raporturile contractuale ce s-au născut

în baza acestui contract.

Recurenta a invocat că în

mod greșit instanța de apel a reținut că dovada de comunicare a convocării la

conciliere prealabilă din 2005 ar constitui dovada de comunicare a notificării

de restituire din 2004 și că a asimilat convocarea la conciliere cu solicitarea

de restituire a bunurilor.

S-a invocat că instanța de

apel a considerat în mod greșit că această convocare întrerupe prescripția

dreptului la acțiune, întrucât a fost expediată după expirarea termenului de

prescripție.

Nici aceste critici nu sunt

întemeiate.

Recurenta - reclamantă a

făcut dovada că a expediat intimatei-pârâte notificare prin intermediul

executorului judecătoresc, și s-a menționat numărul dosarului de executare 31/2005.

Faptul că în cuprinsul

acestei comunicări s-a menționat că intimata este convocată la conciliere

directă nu înlătură caracterul acesteia de „notificare” cât timp, pe de o parte

în dovada de primire a acesteia s-a încercuit rubrica „notificare”, iar pe de

altă parte în cuprinsul convocării s-a menționat obligația, intimatei de

restituire a bunurilor obiect al contractului de comodat conform art. 3 pct. 6

din cuprinsul acestuia.

Această notificare a fost

primită de persoanele însărcinate cu primirea corespondenței desemnate de

intimată conform dispozițiilor art. 92 alin. (3) și (6) așa cum rezultă din

mențiunile făcute de executorul judecătoresc.

Afirmația recurentei că

notificarea a fost expediată după expirarea termenului de prescripție de 3 ani

nu este fondată.

Astfel, contractul de

comodat încheiat între părți la 1 decembrie 2001 a fost prelungit în mod tacit

conform clauzei stipulate de părți la art. 8 pct. 6 din convenția părților până

când intimata - reclamantă a notificat-o pe recurenta - pârâtă că solicită

restituirea bunurilor obiect al contractului (ianuarie 2005).

Acesta este momentul de la

care a început să curgă termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de

Decretul nr. 167/1958 și în raport de data formulării acțiunii 15 martie 2005,

aceasta nu este prescrisă.

În ultimul motiv de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., s-a invocat că decizia

instanței de apel cuprinde motive contradictorii întrucât a considerat că

„tăcerea” are valență contractuală făcând inutilă analiza expedierii

notificării de restituire a bunurilor.

Critica formulată nu are

temei, cât timp din considerentele deciziei rezultă că instanța de apel a

motivat argumentele avute în vedere atunci când a examinat notificarea

expediată recurentei prin intermediul executorului judecătoresc care se referea

și la restituirea bunurilor obiectul contractului de comodat.

Pentru considerentele

reținute, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă

ca nefondat recursul pârâtei.

Conform art. 274 C. proc.

civ. recurenta va fi obligată la 1.000 lei cheltuieli de judecată către

intimată reprezentând onorar de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC T. SRL București (fostă SC SC C.T. SRL),

împotriva deciziei comerciale nr. 550 din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială.

Obligă recurenta SC T. SRL București

la plata sumei 1.000 lei, cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC S.C.

SRL București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 26 septembrie 2008.