ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2614/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 15 martie 2005 reclamanta SC S.C. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC C.T. SRL la restituirea bunurilor deținute în baza contractului de comodat încheiat între părți, la plata penalităților de întârziere de 0,4% pe zi, iar în subsidiar contravaloarea bunurilor predate, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria sector 4 București, prin sentința civilă nr. 807 din 7 februarie 2006 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pe pârâtă să restituie bunurile mobile prevăzute la pozițiile 1, 3, 5, 6, 7 și 8 din procesul - verbal de recepție din 1 decembrie 2000, anexat la contractul de comodat din 1 decembrie 2000 sau contravaloarea lor de 9.800 dolari S.U.A., în echivalent lei la data plății; pârâta a fost obligată și la penalități de 0,4% pe zi de întârziere cu începere de la 29 ianuarie 2005 calculată la suma de 9.800 dolari S.U.A.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 44/A din 4 septembrie 2006 a admis apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond pe care a anulat-o și a reținut cauza spre soluționare în fond cu motivarea că obiectul litigiului (obligația de a face) este neevaluabil în bani și în raport de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competența în primă instanță aparține Tribunalului. În rejudecare, prin sentința comercială nr. 6340 din 9 mai 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a respins acțiunea reclamantei ca fiind prescrisă. Pentru a hotărî astfel s-a reținut că reclamanta a depus notificarea din 24 martie 2004 la executorul judecătoresc, dar nu a făcut dovada comunicării acesteia către pârâtă.

Nu s-a dovedit că părțile au prelungit prin acord tacit contractul de comodat încheiat la data de 1 decembrie 2001 pe o durată de 1 an așa cum au prevăzut la clauza stipulată la art. 8 pct. 6 din convenția lor. Deci termenul de prescripție de 3 ani care a început să curgă de la 1 decembrie 2001 era împlinit la data formulării acțiunii, respectiv 15 martie 2005. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 550 din 14 noiembrie 2007 a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. S-a reținut în considerentele deciziei, că reclamanta a făcut dovada comunicării notificării către intimată prin intermediul executorului judecătoresc.

Referitor la prelungirea tacită a contractului de comodat aceasta a operat până când reclamanta și-a manifestat expres voința de încetare a raporturilor contractuale prin expedierea notificării către intimată. Instanța a concluzionat că termenul de prescripție a început să curgă la un interval de 7 zile de la data primirii de către intimată a notificării de restituire a bunurilor transmise în folosință gratuită, deci acțiunea nu este prescrisă. Împotriva acestei decizii pârâta SC T. SRL București a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei recurată în sensul respingerii apelului reclamantei. A susținut recurenta în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. că instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile referitoare la prelungirea tacită a contractului de locațiune și la contractul de comodat. Că textul prevăzut la art. 1437 C. civ. se referă expres numai la prelungirea tacită a contractului de locațiune și deci acesta nu poate fi extins și în cazul contractului de comodat. Critica nu este întemeiată. Prin contractul de comodat din 1 decembrie 2000 încheiat între părți, recurenta - pârâtă a primit în calitate de comodatar de la intimata - reclamantă în calitate de comodant spre folosință temporară bunurile menționate în anexa la contract. La art. 8 pct. 6 din contract s-a prevăzut că termenul de valabilitate al contractului este de 1 an, cu posibilitatea prelungirii lui pe perioadă de 1 an cu acordul tacit al părților.

În raport de această clauză stipulată de comun acord de părți în contract, corect instanța de apel a reținut că acesta a fost tacit prelungit până în momentul în care intimata a notificat-o pe recurentă în mod expres că solicită restituirea bunurilor date în folosință și deci că înțelege să înceteze raporturile contractuale ce s-au născut în baza acestui contract. Recurenta a invocat că în mod greșit instanța de apel a reținut că dovada de comunicare a convocării la conciliere prealabilă din 2005 ar constitui dovada de comunicare a notificării de restituire din 2004 și că a asimilat convocarea la conciliere cu solicitarea de restituire a bunurilor. S-a invocat că instanța de apel a considerat în mod greșit că această convocare întrerupe prescripția dreptului la acțiune, întrucât a fost expediată după expirarea termenului de prescripție.

Nici aceste critici nu sunt întemeiate. Recurenta - reclamantă a făcut dovada că a expediat intimatei-pârâte notificare prin intermediul executorului judecătoresc, și s-a menționat numărul dosarului de executare 31/2005. Faptul că în cuprinsul acestei comunicări s-a menționat că intimata este convocată la conciliere directă nu înlătură caracterul acesteia de „notificare” cât timp, pe de o parte în dovada de primire a acesteia s-a încercuit rubrica „notificare”, iar pe de altă parte în cuprinsul convocării s-a menționat obligația, intimatei de restituire a bunurilor obiect al contractului de comodat conform art. 3 pct. 6 din cuprinsul acestuia. Această notificare a fost primită de persoanele însărcinate cu primirea corespondenței desemnate de intimată conform dispozițiilor art. 92 alin. (3) și (6) așa cum rezultă din mențiunile făcute de executorul judecătoresc.

Afirmația recurentei că notificarea a fost expediată după expirarea termenului de prescripție de 3 ani nu este fondată. Astfel, contractul de comodat încheiat între părți la 1 decembrie 2001 a fost prelungit în mod tacit conform clauzei stipulate de părți la art. 8 pct. 6 din convenția părților până când intimata - reclamantă a notificat-o pe recurenta - pârâtă că solicită restituirea bunurilor obiect al contractului (ianuarie 2005). Acesta este momentul de la care a început să curgă termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 și în raport de data formulării acțiunii 15 martie 2005, aceasta nu este prescrisă. În ultimul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., s-a invocat că decizia instanței de apel cuprinde motive contradictorii întrucât a considerat că „tăcerea” are valență contractuală făcând inutilă analiza expedierii notificării de restituire a bunurilor. Critica formulată nu are temei, cât timp din considerentele deciziei rezultă că instanța de apel a motivat argumentele avute în vedere atunci când a examinat notificarea expediată recurentei prin intermediul executorului judecătoresc care se referea și la restituirea bunurilor obiectul contractului de comodat. Pentru considerentele reținute, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul pârâtei. Conform art. 274 C. proc. civ. recurenta va fi obligată la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimată reprezentând onorar de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC T. SRL București (fostă SC SC C.T. SRL), împotriva deciziei comerciale nr. 550 din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Obligă recurenta SC T. SRL București la plata sumei 1.000 lei, cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC S.C. SRL București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 septembrie 2008.