ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1650/2008

Deliberând asupra

excepției invocate:

Având în vedere actele

dosarului reține următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială prin sentința civilă nr. 1037 din 21 martie 2006 a admis excepția

prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu de instanță, și

a respins ca fiind prescris dreptul material la acțiune al reclamantei

SC M.I. SRL București

prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC S. SA București

transformarea daunelor interese cominatorii acordate prin sentința nr. 1080/2001

a Tribunalului București-Secția comercială în daune interese compensatorii și

obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând echivalentul daunelor interese

compensatorii de la data rămânerii definitive a acesteia și până la data

rămânerii definitive a hotărârii care urmează a fi pronunțată, evaluată la suma

de 1.619.000 lei aferente perioadei 4 iunie 2001 - 8 noiembrie 2005 (conform

precizării depuse la data de 8 noiembrie 2005), cu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că sentința civilă nr. 1080

din 15 februarie 2001 putea fi pusă în executare silită la data de 4 iunie

2001, când s-a pronunțat decizia în calea de atac a apelului, de la această

dată născându-se dreptul reclamantei de a solicita transformarea daunelor

cominatorii în daune compensatorii și că în raport de dispozițiile art. 1, 3 și

7 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripție s-a împlinit la 4 iunie

2004, reclamanta formulând acțiunea la 24 mai 2005, cu depășirea termenului

general de prescripție.

Prin Decizia comercială

nr. 601 din 14 noiembrie 2006 Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva

hotărârii instanței de fond, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC S. SA

București și cu intimatul intervenient

M.E.C. București.

Împotriva menționatei

decizii, reclamanta

SC

M.I. SRL București a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului,

casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În criticile

formulate recurenta reclamantă susține în esență că decizia pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a dat cu încălcarea

dispozițiilor art. 3, art. 7, art. 16 al.1 lit. b) și art. 12 din Decretul nr. 167/1958,

privind prescripția extinctivă.

La termenul de

astăzi, din oficiu, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a

invocat excepția tardivității declarării recursului, în raport de dispozițiile art.

102 (2) din același cod, având în vedere faptul că reclamanta SC M.I. SRL

București deși primise comunicarea deciziei din apel la 14 februarie 2007 (fila

44), la 30 mai 2007 a formulat o nouă cerere de recomunicare a deciziei

pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercial, (fila 46 dosar

apel) indicând de această dată sediul ales în București, sector 1 București,

adresă la care i s-a făcut noua recomunicare, cu argumentarea - a se vedea

referat fila 46 verso - că în notele scrise fusese indicat și un sediu ales.

Potrivit art. 301 C.

proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii care

se atacă, iar în raport de dispozițiile art. 102 alin. (2) termenele de recurs

încep să curgă împotriva părții care a cerut comunicarea deciziei, de la data

când a cerut-o.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că recursul împotriva deciziei nr. 601

din 14 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a

fost declarat de reclamantă la 20 iulie 2007, conform ștampilei de pe plicul

aflat la fila 8, dosar recurs, deci cu mult peste termenul prevăzut de lege,

termen ce a început să curgă odată cu cererea de recomunicare, 30 mai 2007.

Termenul de recurs

având caracter imperativ, nerespectarea acestuia atrage potrivit art. 103 alin.

(1) C. proc. civ., decăderea părții de a exercita această cale de atac,

excepția tardivității putând fi invocată de orice parte interesată, precum și

de instanță din oficiu.

Constatând că

recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 301 C. proc.

civ., cu aplicarea dispozițiilor legale menționate urmează a se admite excepția

tardivității declarării recursului, și a se respinge ca tardiv recursul

declarat de reclamantă împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

tardivității.

Respinge

recursul declarat de

reclamanta SC M.I. SRL București împotriva Deciziei nr. 601 din 14 noiembrie

2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

tardiv declarat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 15 mai 2008.