ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 228/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 11966 din 27 octombrie 2004 a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta C.M. în contradictoriu cu pârâtele A.V.A.S., C.E.C. SA, F.N.I. și SC S.I. SA, având ca obiect obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 1.408.327.031 lei din care suma de 1.193.497.487 lei reprezintă suma inițial subscrisă la cumpărarea unităților de fond, iar suma de 214.829.547 lei reprezintă dobânda legală de 18 % calculată conform Legii nr. 356/2002 ce urmează a fi reactualizată până în ziua executării plății.

Instanța de fond a reținut că pârâta SC S.I. SA a încetat orice plată a unităților de fond răscumpărate și orice operațiune de răscumpărare a unităților de fond (condiție prealabilă plății) în luna mai 2000 iar de la această dată și până la data promovării acțiunii s-a împlinit termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de decretul nr. 167/1958.

Reclamanta C.M. a declarat apel în contra sentinței arătând că soluția este greșită deoarece prescripția a fost întreruptă prin recunoașterea datoriei de cel în favoarea căruia curge prescripția.

Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia nr. 613 din 27 iunie 2005 a admis apelul declarat de reclamanta C.M., a anulat în tot sentința apelată și pe fond a admis acțiunea reclamantei și a obligat în solidar pârâta SC S.I. SA București, F.N.I. București, A.V.A.S. București, C.E.C. București, la plata sumelor de 1.193.497.487 lei suma subscrisă la cumpărarea unităților de fond; 214.829.547 lei dobândă legală.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că potrivit prospectului de emisiune care a stat la baza funcționării F.N.I., prețul de răscumpărare, care este calculat pe baza valorii unitare a activului net este cel afișat în ziua depunerii cererii de răscumpărare și va fi plătit de fond, conform Legii nr. 83/1994, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii.

Conform art. 6 din contract, clauza introdusă la capitolul factori de risc, „capitalul inițial investit, respectiv suma subscrisă la cumpărarea de unități de fond se va returna în orice condiții depunătorului”.

Pe fondul cauzei s-a constatat că părțile au încheiat cu respectarea art. 948 C. civ. un contract legal.

Fiind codebitor cu reclamanta în temeiul contractului de fidejusiune cauțiune, conform căruia C.E.C. SA s-a obligat să garanteze valoarea plății de răscumpărare a titlurilor de participare din ziua depunerii cererii de răscumpărare, atunci când se constată imposibilitatea de plată datorată riscurilor la care sunt supuse fondurile de investiții, s-a considerat C.E.C. - ul are calitate procesual pasivă.

A.V.A.S. - ul trebuie să respecte, la rândul său, contractul și să restituie suma inițial investită la care s-a obligat C.E.C., suma garantată.

S-a apreciat, în consecință, că pârâtele sunt debitoare solidare în baza prospectului de ofertă publică, a contractului de administrare și a contractului de fidejusiune – cauțiune.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele C.E.C. SA și A.V.A.S.

- în mod greșit s-a respins excepția prescripției, cu încălcarea art. 3 alin. (1) și art. 7 alin. (2) din decretul nr. 167/1958; în speță, raportul de drept s-a născut la data cumpărării de către reclamantă a unităților de fond cum rezultă din carnetul de investitor, cap. ”Drepturile deținătorului” și chiar dacă nu s-ar considera astfel, termenul de prescripție ar curge în termen de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii reclamantei, conform O.G. nr. 24/1993 aprobată prin Legea nr. 83/1994;

- tot greșit s-a respins și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu încălcarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 333/2001, privind unele măsuri pentru diminuarea consecințelor începerii răscumpărării de unități de fond de către F.N.I., conform cărora toate drepturile și obligațiile C.E.C. SA ce intră în raportul juridic dedus judecății au fost transmise către A.V.A.S.

- capacitatea de a sta în judecată și a reprezenta F.N.I. aparține consiliului de încredere, cu care trebuia îndeplinită procedura de citare și comunicare, fapt ce atrage nulitatea sentinței în condițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.;

- instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.), deoarece raporturile dintre S.I., în calitate de administrator al F.N.I. și apelantă, sunt raporturi guvernate de normele legale ce reglementează piața de capital și de acordul părților exprimat prin încheierea contractului de adeziune ori, instanța, prin sentință, a înlocuit voința S.I. ce nu a efectuat plata sumelor investite. Pârâții au fost obligați la plata sumelor investite dar reclamanta a rămas titulara unităților de fond plătite de pârâți.

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.):

1) în ce privește obligarea în solidar atât a A.V.A.S. cât și SC C.E.C. SA cu ignorarea prevederilor Legii nr. 333/2001;

2) echivalarea sintagmelor „sumă inițial investită” care intră în conținutul obligației de restituire asumată de S.I., ce a fost plătită de investitor pentru achiziționarea titlurilor de valoare și „valoarea de răscumpărare” prin care se înțelege cumpărarea unităților de fond deținute de investitor de către administrator la valoarea unităților de fond din ziua cererii de răscumpărare și pe care a garantat-o C.E.C. - ul;

3) greșit a considerat instanța că dreptul investitorilor de a cere obligarea administratorului la plata contravalorii unităților de fond este imprescriptibil;

4) în mod nejustificat a fost respinsă cererea de suspendare conform art. 19 alin. (3) C. proc. pen. și art. 244 pct. 1 C. proc. civ. și greșit instanța a respins excepția lipsei calității sale procesual pasive și a calității procesual active a reclamantului datorită inexistenței vreunui raport juridic între sine (C.E.C.) și reclamantă;

5) greșit instanța nu a făcut aplicarea beneficiului de discuțiune conform art. 1662 C. civ. și al prevederilor contractuale și nu s-a pronunțat asupra riscului de infracțiune în contextul prevederilor art. 1.1. din contract.

I. Recursul declarat de pârâta SC C.E.C. SA, este fondat pentru motivele care urmează:

Recurenta, astfel cum rezultă din cele ce preced, și-a structurat criticile pe două aspecte de nelegalitate care privesc modul de rezolvare a două excepții de către instanța de apel, excepția lipsei calității sale procesual pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Găsind întemeiată critica cu privire la prima excepție, a calității procesual pasive, în raport de prevederile art. 137 C. proc. civ., cea de a doua critică nu se va mai examina în acest cadru.

Într-adevăr, prin Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecințelor încetării răscumpărării de unități de fond de către F.N.I. a operat o subrogare legală a pârâtei A.V.A.S. în drepturile și obligațiile recurentei SC C.E.C. SA.

Astfel, potrivit art. 14 din lege „O.R.C.B. preia fără plată toate drepturile și obligațiile C.E.C. SA, rezultate din actele juridice încheiate de aceasta cu F.N.I. și /sau cu SC S.I. SA, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

O.R.C.B. se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale SC C.E.C. SA și dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită”.

Cum printre actele juridice menționate în anexa la art. 14 figurează și contractul de fidejusiune /cauțiune din 6 decembrie 1999, încheiat între SC C.E.C. SA, F.N.I. și SC S.I. SA nu se poate contesta subrogarea legală a A.V.A.S. în toate drepturile și obligațiile procesuale ale SC C.E.C. SA existente la data intrării în vigoare a legii.

Drept urmare, se va admite recursul declarat de pârâta SC C.E.C. SA și se va modifica decizia atacată în sensul înlăturării obligării la plată SC C.E.C. SA, constatând lipsa calității sale procesual pasive, menținând restul dispozițiilor deciziei.

II. Recursul declarat de recurenta-pârâtă A.V.A.S., este nefondat.

În temeiul art. 14 din Legea nr. 333/2001, suscitat, recurenta A.V.A.S. s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile procesuale ale SC C.E.C. SA și a preluat fără plată toate drepturile și obligațiile asumate de aceasta, inclusiv pe cele derivate din contractul de fidejusiune /cauțiune din 6 decembrie 1999 încheiat între SC C.E.C. SA, F.N.I. și SC S.I. SA.

Drept urmare, recurenta A.V.A.S. în calitate de fidejusor poate invoca și excepțiile inerente obligației debitorului principal, mai puțin pe cele pur personale (art. 1681 C. civ.).

Nu poate însă invoca beneficiul de discuțiune prevăzut de art. 1662 C. civ., cum greșit susține recurenta, întrucât obligația garantată are o natură comercială, iar potrivit art. 42 C. com., solidaritatea codebitorilor se prezumă și contra fidejusorului chiar necomerciant.

În altă ordine de idei, citarea și comunicarea nelegală a procedurilor pot fi invocate de persoana care pretinde sau față de care se prezumă o vătămare conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., iar recurenta pârâtă nu îndeplinește această condiție.

Excepțiile lipsei calității procesual pasive a recurentei și lipsei calității procesual active, ca de altfel și suspendarea în temeiul art. 244 C. proc. civ. și riscul de infracțiune, nefiind invocate în apel, instanța de apel nu a fost în situația de a se pronunța cu privire la ele.

Dreptul la acțiunea pe care reclamanta a promovat-o la 11 august 2004, având un obiect patrimonial, el este prescriptibil. Cum însă din luna mai 2000 F.N.I. a încetat plățile în numerar iar C.N.V.M. prin Ordonanța nr. 183 din 5 iunie 2000 constată încălcarea de către SC S.I. SA a condițiilor ce au stat la baza emiterii deciziei de autorizare din 15 septembrie 1995, răspunderea contractuală a F.N.I. și S.I. este înlocuită de răspunderea delictuală, iar cursul termenului de prescripție se calculează conform cu art. 8 din decretul nr. 167/1997, privitor la prescripția extinctivă.

Prin urmare, în speță, prescripția dreptului la acțiune a început să curgă de la data când investitorul a cunoscut atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea, adică de la data rămânerii irevocabile a sentinței nr. 73 din 30 iunie 2003, susmenționată, respectiv de la data de 11 decembrie 2003 în raport cu care acțiunea reclamantei înregistrată la 11 august 2004 a fost promovată în termen.

Așa fiind, pentru considerentele expuse Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC C.E.C. SA, împotriva deciziei comerciale nr. 613 din 27 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Modifică decizia atacată în sensul că înlătură obligarea SC C.E.C. SA la plată, constatând lipsa calității sale procesuale. Menține restul dispozițiilor deciziei.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva aceleiași decizii atacate.

I

revocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2006.