ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2104/2011

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamantul S.M.N., în contradictoriu cu pârâții Ș.V. și SC A. SRL, reprezentată de Ș.V., în calitate de administrator, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să constate nulitatea absolută a Contractului de comodat din 29 ianuarie 2007, încheiat între reclamant și pârâta SC A. SRL prin fraudarea legii și fondat pe o cauză falsă, evacuarea pârâtei pentru lipsă de titlu locativ din imobilul situat în comuna V., Sat S., județul Ilfov, cu cheltuieli de judecată. Prin Sentința comercială nr. 617 din 27 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost admisă excepția netimbrării cererii reconvenționale pusă în discuția părților de instanță, din oficiu, și în consecință: a fost anulată cererea reconvențională formulată de pârâta SC A. SRL, ca netimbrată.

S-a luat act că reclamantul a renunțat la judecarea cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta Ș.V. A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S.M.N., în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL, ca nefondată. A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei SC A. SRL suma de 3.300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul pârât S.M.N., criticând-o sub următoarele aspecte: - instanța a soluționat cauza fără a lămuri toate aspectele ce ar fi condus la aflarea adevărului, încălcând astfel principiul rolului său activ; - deși reclamantul a arătat că nu și-a dat consimțământul la încheierea contractului de comodat, instanța a reținut că „reclamantul nu a avut nimic de obiectat în legătură cu exprimarea consimțământului la încheierea contractului", în realitate, consimțământul său fiind dat fiicei sale doar pentru declararea sediului unei societăți și nu pentru încheierea unui contract de comodat; - reclamantul a avut o falsă reprezentare a obiectului convenției ce urma să se încheie, crezând că este vorba doar despre o declarație de sediu pentru înregistrarea firmei și nicidecum de încheierea unui contract de comodat pe un termen de 5 ani; - hotărârea este netemeinică și nelegală și cu privire la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care cererea reconvențională a fost respinsă.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin Decizia nr. 534 din 9 noiembrie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantului, obligându-l să plătească intimatei, cheltuieli de judecată în sumă de 1.200 RON. În pronunțarea acestei decizii, instanța de apel a reținut în esență că apelantul-reclamant a recunoscut semnătura de pe contractul de comodat încheiat și, de asemenea, a recunoscut că nu a stânjenit în niciun fel activitatea societății, că acesta nu a adus nicio probă în sensul că a avut o falsă reprezentare a obiectului convenției ce urma să se încheie, fapt rezultat din răspunsurile la interogatoriu, în care se arată de către apelantul-reclamant că nu a stânjenit în niciun fel activitatea societății intimate.

De asemenea, instanța de apel a tăcut aplicarea art. 294 alin. (1) C. proc. civ. față de faptul că, prin acțiunea introductivă, s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de comodat încheiat cu SC A. SRL prin fraudarea legii și fondat pe o cauză falsă, iar prin motivele de apel s-a solicitat nulitatea contractului, invocându-se lipsa consimțământului și falsa reprezentare a obiectului convenției ce urma să se încheie. Cu privire la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, instanța de control judiciar a apreciat că instanța a aplicat în mod corect dispozițiile articolului 274 C. proc. civ., acțiunea reclamantului fiind respinsă ca neîntemeiată, că susținerea apelantului potrivit căreia cererea reconvențională a fost respinsă nu este reală, această cerere nefiind timbrată și anulată ca atare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul S.M.N., solicitând admiterea recursului, desființarea deciziei și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Recurentul-reclamant își subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ., cu următoarea argumentație: - instanța de apel a pronunțat hotărârea recurată ignorând faptul că recurentul a avut o falsă reprezentare asupra obiectului contractului încheiat astfel fără acordul său; - hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea art. 276 C. proc. civ. față de soluția de respingere a cererii reconvenționale. Intimata-pârâtă SC A. SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 RON.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta. Primul motiv de recurs nu se poate constitui într-o critică de nelegalitate, astfel cum acesta este configurat de temeiurile de drept invocate, respectiv de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. întrucât argumentația care o susține este pur formală, recurentul făcând simple afirmații, fără a realiza o corespondență între criticile aduse hotărârii și motivele de nelegalitate reglementate de textele de lege invocate. Cel de-al doilea motiv de recurs se înscrie însă în domeniul de reglementare al art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând însă a fi respins față de faptul că instanța de apel a realizat o corectă interpretare și aplicare a art. 276 C. proc.

civ. față de soluția de anulare a cererii reconvenționale ca netimbrată. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat și, în aplicarea art. 274 C. proc. civ., va obliga recurentul-reclamant să plătească intimatei-reclamante 1.000 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul S.M.N. împotriva Deciziei nr. 534 din 9 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Obligă recurentul să plătească intimatei-pârâte 1.000 RON, cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2011.