ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2104/2011

Deliberând asupra recursului de față, din actele și

lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamantul S.M.N., în

contradictoriu cu pârâții Ș.V. și SC A. SRL, reprezentată de Ș.V., în calitate

de administrator, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești

prin care să constate nulitatea absolută a Contractului de comodat din 29

ianuarie 2007, încheiat între reclamant și pârâta SC A. SRL prin fraudarea

legii și fondat pe o cauză falsă, evacuarea pârâtei pentru lipsă de titlu

locativ din imobilul situat în comuna V., Sat S., județul Ilfov, cu cheltuieli

de judecată.

Prin Sentința comercială nr. 617 din 27 ianuarie 2010

pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost admisă

excepția netimbrării cererii reconvenționale pusă în discuția părților de

instanță, din oficiu, și în consecință: a fost anulată cererea reconvențională

formulată de pârâta SC A. SRL, ca netimbrată. S-a luat act că reclamantul a

renunțat la judecarea cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu

pârâta Ș.V. A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de

reclamantul S.M.N., în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL, ca nefondată. A fost

obligat reclamantul să plătească pârâtei SC A. SRL suma de 3.300 RON, cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul pârât

S.M.N., criticând-o sub următoarele aspecte:

- instanța a soluționat cauza fără a lămuri toate aspectele

ce ar fi condus la aflarea adevărului, încălcând astfel principiul rolului său

activ;

- deși reclamantul a arătat că nu și-a dat consimțământul la

încheierea contractului de comodat, instanța a reținut că „reclamantul nu a

avut nimic de obiectat în legătură cu exprimarea consimțământului la încheierea

contractului", în realitate, consimțământul său fiind dat fiicei sale doar

pentru declararea sediului unei societăți și nu pentru încheierea unui contract

de comodat;

- reclamantul a avut o falsă reprezentare a obiectului

convenției ce urma să se încheie, crezând că este vorba doar despre o

declarație de sediu pentru înregistrarea firmei și nicidecum de încheierea unui

contract de comodat pe un termen de 5 ani;

- hotărârea este netemeinică și nelegală și cu privire la

obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în

care cererea reconvențională a fost respinsă.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin

Decizia nr. 534 din 9 noiembrie 2010 a respins ca nefondat apelul

reclamantului, obligându-l să plătească intimatei, cheltuieli de judecată în

sumă de 1.200 RON.

În pronunțarea acestei decizii, instanța de apel a reținut

în esență că apelantul-reclamant a recunoscut semnătura de pe contractul de

comodat încheiat și, de asemenea, a recunoscut că nu a stânjenit în niciun fel

activitatea societății, că acesta nu a adus nicio probă în sensul că a avut o

falsă reprezentare a obiectului convenției ce urma să se încheie, fapt rezultat

din răspunsurile la interogatoriu, în care se arată de către

apelantul-reclamant că nu a stânjenit în niciun fel activitatea societății

intimate.

De asemenea, instanța de apel a tăcut aplicarea art. 294

alin. (1) C. proc. civ. față de faptul că, prin acțiunea introductivă, s-a

solicitat constatarea nulității absolute a contractului de comodat încheiat cu

SC A. SRL prin fraudarea legii și fondat pe o cauză falsă, iar prin motivele de

apel s-a solicitat nulitatea contractului, invocându-se lipsa consimțământului

și falsa reprezentare a obiectului convenției ce urma să se încheie.

Cu privire la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor

de judecată, instanța de control judiciar a apreciat că instanța a aplicat în

mod corect dispozițiile articolului 274 C. proc. civ., acțiunea reclamantului

fiind respinsă ca neîntemeiată, că susținerea apelantului potrivit căreia

cererea reconvențională a fost respinsă nu este reală, această cerere nefiind

timbrată și anulată ca atare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul

S.M.N., solicitând admiterea recursului, desființarea deciziei și admiterea

acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant își subsumează criticile motivelor de

modificare reglementate de art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ., cu

următoarea argumentație:

- instanța de apel a pronunțat hotărârea recurată ignorând

faptul că recurentul a avut o falsă reprezentare asupra obiectului contractului

încheiat astfel fără acordul său;

- hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea art.

276 C. proc. civ. față de soluția de respingere a cererii reconvenționale.

Intimata-pârâtă SC A. SRL a formulat întâmpinare solicitând

respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului-reclamant la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 RON.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma

criticilor formulate constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce se

vor arăta.

Primul motiv de recurs nu se poate constitui într-o critică

de nelegalitate, astfel cum acesta este configurat de temeiurile de drept

invocate, respectiv de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. întrucât argumentația

care o susține este pur formală, recurentul făcând simple afirmații, fără a

realiza o corespondență între criticile aduse hotărârii și motivele de

nelegalitate reglementate de textele de lege invocate.

Cel de-al doilea motiv de recurs se înscrie însă în domeniul

de reglementare al art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând însă a fi respins față

de faptul că instanța de apel a realizat o corectă interpretare și aplicare a

art. 276 C. proc. civ. față de soluția de anulare a cererii reconvenționale ca

netimbrată.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că

decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva

criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat și, în aplicarea art. 274 C. proc. civ., va obliga

recurentul-reclamant să plătească intimatei-reclamante 1.000 RON, cheltuieli de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul S.M.N. împotriva

Deciziei nr. 534 din 9 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, ca nefondat.

Obligă recurentul să plătească intimatei-pârâte 1.000 RON,

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2011.