ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2623/2011

Asupra recursului de

față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 252 din 21 mai

2010, Tribunalul Prahova, investit prin declinare prin sentința nr. 692 din 26

mai 2008 a Judecătoriei Sinaia a admis acțiunea promovată de reclamanta SC B.M.

SRL în contra pârâților M.C. și M.A.D., pe care, în consecință, i-a obligat să

permită reclamantei folosința spațiului obiect al contractului de comodat,

respingând cererea reconvențională promovată de pârâți ca neîntemeiată.

Judecătorul fondului a reținut

încheierea de către părți a contractului de comodat având ca obiect imobilul

situat în Sinaia jud. Prahova, societatea reclamantă în calitate de comodatar,

spațiu pe care această societate a fost înmatriculată.

S-a reținut că la momentul

încheierii contractului societatea dobândise capacitate de exercițiu restrânsă

în condițiile art. 33 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954 iar spațiul ce a

format obiectul contractului este fosta sală de cinema „Perla” din Sinaia,

situată acum la adresa indicată în contractul de comodat.

Nefiind dovedită existența

niciunuia dintre motivele de nulitate invocate de pârâți, cererea

reconvențională formulată de aceștia a fost respinsă ca neîntemeiată.

Reținând că părțile au încheiat

contractul de comodat pe o perioadă de doi ani : 22 octombrie 2008 – 21

octombrie 2010 și că, contrar art. 1572 C. civ., pârâții au preluat imobilul

înainte de termen, acțiunea reclamanților a fost admisă și în temeiul art. 1572

C. civ. pârâții au fost obligați să permită reclamantei folosința imobilului

obiect al contractului.

Apelul declarat de pârâți,

împotriva sentinței a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială prin decizia nr. 8 din 28 ianuarie 2011.

Excepția lipsei de interes a

acțiunii invocată de apelanți prin apel, motivată pe încetarea contractului de

comodat prin ajungerea la termen a fost înlăturată de instanța de apel cu

motivarea că la data introducerii acțiunii: 30 aprilie 2009 contractul de

comodat era încă în ființă iar reclamanta avea interesul de a redobândi

folosința imobilului ce făcea obiectul acestuia.

Cel de al doilea motiv de apel cu

privire la spațiul care a făcut obiectul contractului de comodat a fost de

asemenea respins, pe considerentul că prin probele administrate s-a dovedit că

obiectul contractului de comodat îl constituie fosta sală de cinema „Perla” din

Sinaia.

S-a apreciat ca nefondat și

motivul de apel privind greșita respingere a cererii reconvenționale, în cauză

nefiind dovedite motivele de nulitate ale acestui contract.

Mai reține instanța de apel că în

prezent contractul a încetat prin expirarea perioadei de doi ani prevăzută de

art. 4: 22 octombrie 2008 – 21 octombrie 2010, acesta nemaifiind prelungit prin

act adițional.

În contra acestei decizii au

declarat recurs pârâții M.C. și M.A.D. pentru motivele prevăzute de art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare arată că:

- în mod greșit

decizia atacată a reținut că obiectul contractului l-a format sala de cinema

Perla, întrucât pentru acest spațiu recurenții nu dețin niciun titlu de

proprietate;

- decizia reține

motive străine de natura pricinii deoarece societatea care le aparține: SC M.D.P.

SRL deținea un contract de închiriere pentru spațiul fostei săli de cinema

Perla, contractul de comodat fiind încheiat cu recurenții, persoane fizice, nu

cu societatea comercială;

- tot pentru situația

mai sus invocată, clauzele contractului au fost greșit interpretate în raport

de art. 977 C. civ.;

- greșit s-au reținut

și susținerile în cererea ce privește cererea reconvențională față de faptul că

obiectul contractului nu l-a format sala de cinema Perla;

- instanța de apel a

dat o greșită rezolvare motivului de apel constituit de excepția lipsei de

interes a acțiunii, invocând greșit că acțiunea a fost introdusă înainte de

împlinirea termenului, interesul trebuind să fie prezent pe tot parcursul procesului.

Recurenții solicită

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului,

admiterea excepției lipsei de interes și în consecință respingerea acțiunii ca

lipsită de interes. Pe fond, solicită schimbarea sentinței, respingerea acțiunii

principale și admiterea cererii reconvenționale.

Recursul este fondat

pentru considerentele care urmează:

Reclamanta a investit

instanța de fond cu o acțiune în executarea contractului de comodat pe care

pârâtele l-au încheiat în data de 22 octombrie 2008 pe o perioadă de doi ani la

expirarea căreia conform art. 4 din contract acesta putea fi prelungit numai

prin acordul părților concretizat într-un act adițional. La acțiunea astfel

formulată pârâții au formulat cerere reconvențională prin care cu cerut să se

constate nulitatea contractului de comodat invocând lipsa capacității de

folosință a reclamantei și lipsa de obiect al contractului.

Față de soluția pronunțată de

instanța de fond în sensul admiterii cererii principale și obligării pârâților

să permită reclamantei folosința spațiului contractat și respingerii cererii

reconvenționale ca neîntemeiată, pârâții au declarat apel invocând pe această

cale excepția lipsei de interes a reclamantei în acțiunea promovată motivat de

faptul încetării contractului de comodat prin ajungerea la termen.

Analizând această excepție

instanța de apel a respins-o cu motivarea că la data promovării acțiunii: 30

aprilie 2009, contractul de comodat era în ființă.

Soluția instanței de apel asupra

acestei excepții constituită în motiv de apel este greșită iar critica

recurenților cu acest obiect, care se încadrează în motivul de recurs prevăzute

de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., este întemeiată.

Interesul este o condiție de fond

pentru exercitarea acțiunii în justiție iar cerințele pe care el trebuie să le

îndeplinească sunt: să fie născut, actual, determinat și legitim.

Interesul reprezintă și

prefigurează scopul și „profitul” demersului procesual, finalitatea acestuia

care, dacă nu se identifică din punct de vedere juridic acțiunea se consideră

că nu există.

Cerința interesului de a fi

actual trebuie îndeplinită pe tot parcursul procesului iar nu numai la momentul

introducerii acțiunii cum greșit a considerat instanța de apel, în final, prin

hotărârea sa instanța de judecată fiind chemată să se pronunțe în concret cu

privire la valorificarea unui drept iar nu pe aspecte teoretice și academice.

Cum pe parcursul procesului

acțiunea promovată de reclamant a rămas fără interes demersul procesual,

inițial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere

juridic, iar soluția consacrată de altfel jurisprudențial în atare situații

este aceea a respingerii acțiunii ca rămasă fără interes.

În situația de față, de exemplu,

dacă s-ar menține hotărârea instanței de fond cu ignorarea faptului că acțiunea

a rămas fără interes, hotărârea prin care pârâții au fost obligați să permită

reclamantei folosirea spațiului obiect al contractului, ar rămâne fără niciun

efect juridic sub aspectul vocației de a fi pusă în executare, contractul

părților nemaifiind în ființă prin ajungerea la termen.

Excepția lipsei de interes fiind

o excepție de fond peremtorie, dirimantă și absolută, consecința admiterii ei

este, prin urmare, aceea a respingerii acțiunii.

În cazul de față și cererea

reconvențională care a fost promovată în scopul paralizării acțiunii

principale, generată fiind de aceleași raporturi juridice dintre părți, urmează

a fi și ea respinsă tot ca rămasă fără interes, recurenților nefiindu-le creată

astfel o situație mai grea în propria cale de atac în condițiile în care

cererea le-a fost respinsă pe fond, ca neîntemeiată.

Cu privire la celelalte critici

ale recurenților care vizează obiectul contractului, pe de o parte, acestea nu

se constituie în motive de nelegalitate neîncadrându-se în prevederile art. 304

pct. 7 și 8 întrucât antamează situația de fapt și aprecierea probelor, iar, pe

de altă parte, chiar dacă ar fi întrunit condiția legalității față de

soluționarea litigiului pe o excepție absolută, ele nu mai puteau fi examinate

în raport de prevederile art. 137 C. proc. civ.

Prin urmare, față de cele ce

preced, Înalta Curte va admite recursul, va modifica decizia atacată în sensul

admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței atacate și respingerii

acțiunii și cererii reconvenționale ca rămase fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de recurenții-pârâți

M.C. și M.A.D.

împotriva deciziei nr. 8 din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică decizia

atacată în sensul că admite apelul declarat de apelanții-pârâți împotriva

sentinței nr. 252 din 21 mai 2010 a Tribunalului Prahova, secția comercială și

de contencios administrativ, pe care o schimbă în tot și în consecință,

respinge acțiunea și cererea reconvențională ca rămase fără interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 septembrie 2011.