ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1357/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 3036 pronunțată la data de 21 iunie 2007, Tribunalul Comercial Cluj a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC R.P. SRL în contradictoriu cu pârâții B.L. și B.A. și în consecință a obligat pârâții să asigure reclamantei folosința gratuită a apartamentului nr. 2 situat în Cluj Napoca, începând cu data de 21 iunie 2007 și până la 10 aprilie 2008, conform contractului de comodat autentificat de B.N.P. L.M. prin încheierea nr. 760 din 17 martie 2005. Prin aceeași sentință, tribunalul comercial a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâți, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de comodat pentru cauză ilicită.

Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut din analiza probatoriului cu înscrisuri și interogatorii administrate, că între reclamantă, în calitate de comodatar și pârâți, în calitate de comodanți, s-a încheiat la data de 17 martie 2005 un contract de comodat autentic prin care comodanții se obligau să dea spre folosință gratuită reclamantei apartamentul proprietatea acestora situat în Cluj Napoca, pe o perioadă de trei ani, obligație pe care pârâții nu și-au îndeplinit-o, așa cum au recunoscut la interogatoriu luat. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 969 C. civ. și ale art. 1564 – art. 1571 C. civ., tribunalul a apreciat că părțile au încheiat o convenție perfect legală, pârâții fiind astfel obligați să remită reclamantei folosința apartamentului conform celor convenite.

Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâți, tribunalul a reținut că, nu sunt încălcate dispozițiile art. 8 din Legea nr. 112/1995 care instituție în sarcina chiriașilor ce au cumpărat apartamentele pe care le locuiau, o interdicție de înstrăinare timp de 10 ani de la data cumpărării, deoarece, în cauză, comodanții au transmis numai folosința apartamentului pe o perioadă de timp determinată, la sfârșitul căreia comodatarul este obligat să restituie imobilul proprietarului.

Împotriva acestei sentințe pârâții au declarat apel, în termen legal, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie vizând existența autorității de lucru judecat în raport de cele statuate prin sentința comercială nr. 2962/2007 a Tribunalului Comercial Cluj, lipsa caracterului executoriu al contractului de comodat; intenția de fraudare a dispozițiilor Legii nr. 112/1995, prin aceea că titularul dreptului de proprietate a pierdut posesia și folosința imobilului urmare încheierii contractului de comodat. La termenul din 1 octombrie 2007 acordat, de instanța de apel, reclamanta a formulat o cerere de aderare la apel solicitând modificarea în parte a sentinței fondului în sensul stabilirii obligației pârâților de a asigura folosința apartamentului pe o perioadă de 3 ani începând de la data intrării efective în spațiu.

Prin decizia civilă nr. 198 din data de 1 octombrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondate, apelul declarat de pârâți și cererea de aderare la apel formulată de reclamantă. Răspunzând motivelor de apel, instanța de control judiciar a apreciat că nu există tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ., între litigiul dedus judecății și cel soluționat prin sentința comercială nr. 2962/2007, cauza juridică fiind diferită, deoarece în primul litigiu soluționat irevocabil obligarea pârâților la predarea posesiei și folosinței imobilului se întemeia pe un antecontract de vânzare-cumpărare și nu pe contractul de comodat încheiat de aceleași părți.

Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (8) din Legea nr. 112/1995, instanța constată că ele vizează numai înstrăinarea imobilelor, în sensul vânzării lor, fără a afecta exercitarea dreptului de administrare a bunului de către proprietar. Referitor la cererea de aderare la apel, instanța reține că potrivit contractului părțile au stabilit termenul nu numai prin menționarea duratei ci și prin înscrierea datei la care termenul va fi considerat epuizat respectiv 10 aprilie 2008. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, atât reclamanta cât și pârâții. Recurenta reclamantă SC R.P. SRL a solicitat prin cererea de recurs modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul obligării pârâților să îi asigure folosința apartamentului pe o perioadă de 3 ani cu începere de la data predării efective a spațiului.

Invocând ca motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut, în esență, în argumentarea recursului că potrivit contractului de comodat convenit, comodantul s-a obligat să îi predea spațiul la data de 10 aprilie 2005, obligație pe care nu și-a respectat-o, astfel că instanța trebuia să stabilească prin hotărâre termenul de folosință a spațiului de 3 ani de la data predării efective, voința părților fiind de a se acorda folosința spațiului pe această durată. Recurenții pârâți au solicitat prin cererea de recurs modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și pe fond respingerea acțiunii introductive și admiterea cererii reconvenționale.

În dezvoltarea recursului recurenții au susținut că predarea folosinței viza perioada în care era prohibită vânzarea apartamentului conform Legii nr. 112/1995, deoarece după expirarea acesteia posibilitatea realizării promisiunii de vânzare nu mai avea nici o interdicție că, în aceste condiții apare evidentă încercarea de eludare a legii, iar sancțiunea ce se impunea având un caracter general și legal, operează distinct de vreo culpă. Asupra recursurilor. Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate pentru considerentele ce urmează: 1. Prealabil Curtea amintește că potrivit actualei reglementări a recursului cuprinsă în Titlul V. Capitolul I C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate expres enumerate de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. 2. Deși recurenta reclamantă invocă motivul de nelegalitate întemeiat pe încălcarea legii (art. 304 pct. 9) în dezvoltarea acestei critici aserțiunile sale vizează chestiuni de netemeinicie cu privire la termenul comodatului și data de la care acesta începe să curgă. Potrivit contractului de comodat convenit de părți durata contractului a fost stabilită la 3 ani cu începere de la 10 aprilie 2005 și până la 10 aprilie 2008. Clauza astfel redactată, este clară și precisă, iar instanța de fond a aplicat-o în mod corect, potrivit voinței părților. Din această perspectivă critica recurentei este total nefondată, contractul, ca lege a părților fiind respectat în spiritul și litera sa. 3. În ce privește recursul recurenților pârâți, Curtea constată că acesta nu este întemeiat în drept.

Susținerile recurenților, cu caracter general în legătură cu existența unei promisiuni de vânzare-cumpărare a apartamentului, exced obiectului litigiului, distinct de faptul că nu se referă clar și explicit la hotărârea atacată, și dezlegările în drept statuate de instanță. Așa fiind, pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ambele recursului ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC R.P. SRL Cluj-Napoca și pârâții B.L. și B.A., împotriva deciziei civile nr. 198 din 01 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2008.