ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1357/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1357/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 3036

pronunțată la data de 21 iunie 2007, Tribunalul Comercial Cluj a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanta SC R.P. SRL în contradictoriu cu pârâții B.L. și

B.A. și în consecință a obligat pârâții să asigure reclamantei folosința

gratuită a apartamentului nr. 2 situat în Cluj Napoca, începând cu data de 21

iunie 2007 și până la 10 aprilie 2008, conform contractului de comodat

autentificat de B.N.P. L.M. prin încheierea nr. 760 din 17 martie 2005.

Prin aceeași sentință, tribunalul

comercial a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de

pârâți, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de

comodat pentru cauză ilicită.

Pentru a hotărî astfel, instanța

fondului a reținut din analiza probatoriului cu înscrisuri și interogatorii

administrate, că între reclamantă, în calitate de comodatar și pârâți, în

calitate de comodanți, s-a încheiat la data de 17 martie 2005 un contract de

comodat autentic prin care comodanții se obligau să dea spre folosință gratuită

reclamantei apartamentul proprietatea acestora situat în Cluj Napoca, pe o

perioadă de trei ani, obligație pe care pârâții nu și-au îndeplinit-o, așa cum

au recunoscut la interogatoriu luat.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 969

C. civ. și ale art. 1564 – art. 1571 C. civ., tribunalul a apreciat că părțile

au încheiat o convenție perfect legală, pârâții fiind astfel obligați să remită

reclamantei folosința apartamentului conform celor convenite.

Cu privire la cererea reconvențională

formulată de pârâți, tribunalul a reținut că, nu sunt încălcate dispozițiile art.

8 din Legea nr. 112/1995 care instituție în sarcina chiriașilor ce au cumpărat

apartamentele pe care le locuiau, o interdicție de înstrăinare timp de 10 ani

de la data cumpărării, deoarece, în cauză, comodanții au transmis numai

folosința apartamentului pe o perioadă de timp determinată, la sfârșitul căreia

comodatarul este obligat să restituie imobilul proprietarului.

Împotriva acestei sentințe pârâții au

declarat apel, în termen legal, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie

vizând existența autorității de lucru judecat în raport de cele statuate prin

sentința comercială nr. 2962/2007 a Tribunalului Comercial Cluj, lipsa

caracterului executoriu al contractului de comodat; intenția de fraudare a

dispozițiilor Legii nr. 112/1995, prin aceea că titularul dreptului de

proprietate a pierdut posesia și folosința imobilului urmare încheierii

contractului de comodat.

La termenul din 1 octombrie 2007

acordat, de instanța de apel, reclamanta a formulat o cerere de aderare la apel

solicitând modificarea în parte a sentinței fondului în sensul stabilirii

obligației pârâților de a asigura folosința apartamentului pe o perioadă de 3

ani începând de la data intrării efective în spațiu.

Prin decizia civilă nr. 198 din data

de 1 octombrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca nefondate, apelul declarat de pârâți și cererea de

aderare la apel formulată de reclamantă.

Răspunzând motivelor de apel, instanța

de control judiciar a apreciat că nu există tripla identitate prevăzută de art.

1201 C. civ., între litigiul dedus judecății și cel soluționat prin sentința

comercială nr. 2962/2007, cauza juridică fiind diferită, deoarece în primul

litigiu soluționat irevocabil obligarea pârâților la predarea posesiei și

folosinței imobilului se întemeia pe un antecontract de vânzare-cumpărare și nu

pe contractul de comodat încheiat de aceleași părți.

Cu privire la aplicarea dispozițiilor art.

9 alin. (8) din Legea nr. 112/1995, instanța constată că ele vizează numai

înstrăinarea imobilelor, în sensul vânzării lor, fără a afecta exercitarea

dreptului de administrare a bunului de către proprietar.

Referitor la cererea de aderare la

apel, instanța reține că potrivit contractului părțile au stabilit termenul nu

numai prin menționarea duratei ci și prin înscrierea datei la care termenul va

fi considerat epuizat respectiv 10 aprilie 2008.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs, în termen legal, atât reclamanta cât și pârâții.

Recurenta reclamantă SC R.P. SRL a

solicitat prin cererea de recurs modificarea în parte a deciziei atacate, în

sensul obligării pârâților să îi asigure folosința apartamentului pe o perioadă

de 3 ani cu începere de la data predării efective a spațiului.

Invocând ca motiv de nelegalitate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut, în esență, în

argumentarea recursului că potrivit contractului de comodat convenit,

comodantul s-a obligat să îi predea spațiul la data de 10 aprilie 2005,

obligație pe care nu și-a respectat-o, astfel că instanța trebuia să

stabilească prin hotărâre termenul de folosință a spațiului de 3 ani de la data

predării efective, voința părților fiind de a se acorda folosința spațiului pe

această durată.

Recurenții pârâți au solicitat prin

cererea de recurs modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și pe fond

respingerea acțiunii introductive și admiterea cererii reconvenționale.

În

dezvoltarea recursului recurenții au susținut că predarea folosinței viza

perioada în care era prohibită vânzarea apartamentului conform Legii nr. 112/1995,

deoarece după expirarea acesteia posibilitatea realizării promisiunii de

vânzare nu mai avea nici o interdicție că, în aceste condiții apare evidentă

încercarea de eludare a legii, iar sancțiunea ce se impunea având un caracter

general și legal, operează distinct de vreo culpă.

Asupra

recursurilor.

Înalta Curte constată că ambele

recursuri sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

potrivit actualei reglementări a recursului cuprinsă în Titlul V. Capitolul I C.

proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru

motivele de nelegalitate expres enumerate de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

motivul de nelegalitate întemeiat pe încălcarea legii (art. 304 pct. 9) în

dezvoltarea acestei critici aserțiunile sale vizează chestiuni de netemeinicie

cu privire la termenul comodatului și data de la care acesta începe să curgă.

Potrivit contractului de comodat

convenit de părți durata contractului a fost stabilită la 3 ani cu începere de

la 10 aprilie 2005 și până la 10 aprilie 2008.

Clauza astfel redactată, este clară și

precisă, iar instanța de fond a aplicat-o în mod corect, potrivit voinței

părților.

Din această perspectivă critica

recurentei este total nefondată, contractul, ca lege a părților fiind respectat

în spiritul și litera sa.

recurenților pârâți, Curtea constată că acesta nu este întemeiat în drept.

Susținerile recurenților, cu caracter

general în legătură cu existența unei promisiuni de vânzare-cumpărare a

apartamentului, exced obiectului litigiului, distinct de faptul că nu se referă

clar și explicit la hotărârea atacată, și dezlegările în drept statuate de

instanță.

Așa fiind, pentru rațiunile mai sus

înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge ambele recursului ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamanta SC R.P. SRL Cluj-Napoca și pârâții B.L. și B.A., împotriva deciziei

civile nr. 198 din 01 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

aprilie 2008.