ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3196/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamantul C.I.D. a chemat în judecată SC F.G. SRL și a solicitat ca

prin sentința care se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtei din imobilul

situat în București, sector 2, motivând că nu a primit chiria pe întreaga

perioadă a locațiunii și că pârâta nu mai deține niciun titlu întrucât

contractul a ajuns la termen. Acțiunea astfel formulată a fost completată cu o

cerere în pretenții reprezentând chiria pe perioada ianuarie 2004 – mai 2006.

Litigiul a fost soluționat prin sentința nr. 9429

din 6 septembrie 2007 prin care Tribunalul București, secția comercială, a

admis în parte acțiunea precizată, a dispus evacuarea pârâtei din imobil și

obligarea sa la plata sumei de 1.450 lei contravaloare chirie cu dobândă legală

calculată până la data plății efective a debitului.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul

a avut în vedere contractul de închiriere încheiat pe perioada 15 mai 2001 – 15

mai 2006 și actul adițional încheiat la data de 10 ianuarie 2005 prin care s-a

convenit rezilierea locațiunii rezultată din contractul de închiriere și

deținerea în continuare a imobilului în baza unui contract de comodat valabil

până la 10 ianuarie 2009, încheiat de aceleași părți. A mai reținut prima

instanță că procura acordată de proprietar a privit numai administrarea în numele

său în scopul de a obține venituri din locațiune și că aceasta nu reprezintă

acordul pentru încheierea unui contract de comodat care presupune folosința

gratuită. Instanța de fond a mai constatat că cererea pentru plata chiriei restante

este întemeiată astfel că a obligat-o pe pârâtă la plata sumei solicitată prin

acțiunea precizată precum și la plata dobânzii, în conformitate cu art. 43 C.

com. Întrucât s-a constata că nu a fost achitată chiria iar actul adițional

(contractul de comodat) nu a fost înregistrat la Administrația Financiară s-a

dispus evacuarea pârâtei din imobil apreciindu-se că imobilul este deținut fără

titlu.

Sentința primei instanțe a fost apelată de

pârâtă, criticile de netemeinicie vizând atât soluția de evacuare cât și cea

referitoare la obligația de plată a chiriei. Față de criticile formulate, instanța

de apel a reanalizat actele dosarului și a ajuns la concluzia că în mod greșit

s-a dispus evacuarea din imobil în condițiile în care contractul de comodat era

în desfășurare, ceea ce înseamnă că imobilul era deținut în temeiul convenției.

S-a apreciat că proprietarul a fost reprezentat de mandatarul său atât la

încheierea contractului de închiriere cât și a contractului de comodat precum

și faptul că revocarea procurii mandatarului a intervenit la data de 24 august

2005, după încheierea contractului de comodat. Și critica privind cuantumul chiriei

la care a fost obligată pârâta - apelantă a fost admisă pe considerentul că

primul contract (de închiriere) a încetat la data de 10 ianuarie 2005, astfel

că pretențiile puteau fi admise numai pentru chiria calculată pe perioada ianuarie

2004 – decembrie 2004, în continuare, locațiunea fiind gratuită potrivit

contractului de comodat.

Împotriva deciziei nr. 611 pronunțată la data

de 11 decembrie 2007, a declarat recurs pârâta SC F.G. SRL pe care a criticat-o

pentru nelegalitatea decurgând din motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ. în temeiul căruia a solicitat respingerea cererii pentru plata chiriei și

a cheltuielilor de judecată.

În esență recurenta a susținut că deși

instanța a reținut că nu s-a cerut rezilierea contractului de comodat iar

proprietarul imobilului a cunoscut că acest contract își produce efectele,

totuși a obligat-o la plata chiriei precum și la plata cheltuielilor de

judecată cu toate că intimatul - reclamant nu a solicitat cheltuielile de

judecată în apel. În acest sens a făcut trimitere la încheierea de dezbateri în

care s-a consemnat expres „fără cheltuieli de judecată”.

Recursul este nefondat.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.

6 C. proc. civ. pe care recurenta l-a invocat vizează situația când instanța a

acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut. Din perspectiva acestui

motiv se observă că s-a pus în discuție faptul că prin decizia criticată deși intimatul

pârât prin reprezentant nu a solicitat cheltuielile de judecată, instanța i

le-a acordat.

Critica este nefondată. Prin soluția adoptată

în apel se observă mai întâi că, cheltuielile de judecată nici nu puteau fi

acordate intimatului întrucât s-a admis apelul pârâtei, iar sentința a fost

modificată numai în parte în sensul că a fost redusă suma acordată cu titlu de

chirie. În al doilea rând reducerea chiriei a avut drept consecință și

reducerea cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță, astfel că nu se

poate reține critica recurentei potrivit căreia în apel s-au acordat

cheltuielile de judecată, altele decât cele de fond. Din argumentele aduse în

sprijinul acestui motiv se poate observa și faptul că acest motiv nu a fost

motivat în drept și că recurenta nu a arătat în concret care sunt dispozițiile

legale încălcate, dispoziții care au avut drept consecință acordarea „a ceea ce

nu s-a cerut”.

A doua critică prin care se cere înlăturarea

sumei de 600 lei chirie acordată în urma schimbării soluției de către instanța

de apel nu se încadrează în motivul de nelegalitate invocat de recurentă și nu

vizează niciun alt motiv prevăzut de art. 304 alin. (1) – (9) C. proc. civ. așa

încât nu se va reține spre examinare. Distinct de cele menționate anterior se

va reține și faptul că argumentele de la pct. 1 - 4 ale recursului aduc în

discuție chestiuni de netemeinicie și nu de nelegalitate, acestea fiind străine

căii extraordinare de atac a recursului și dispozițiilor art. 304 alin. (1) C.

proc. civ. potrivit căruia în recurs se poate cere modificarea sau casarea unei

hotărâri numai pentru motive de nelegalitate.

Așa fiind potrivit art. 312 C. proc. civ.

recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta SC F.G. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 611 din 11

decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31

octombrie 2008.