ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3196/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.I.D. a chemat în judecată SC F.G. SRL și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în București, sector 2, motivând că nu a primit chiria pe întreaga perioadă a locațiunii și că pârâta nu mai deține niciun titlu întrucât contractul a ajuns la termen. Acțiunea astfel formulată a fost completată cu o cerere în pretenții reprezentând chiria pe perioada ianuarie 2004 – mai 2006. Litigiul a fost soluționat prin sentința nr. 9429 din 6 septembrie 2007 prin care Tribunalul București, secția comercială, a admis în parte acțiunea precizată, a dispus evacuarea pârâtei din imobil și obligarea sa la plata sumei de 1.450 lei contravaloare chirie cu dobândă legală calculată până la data plății efective a debitului.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a avut în vedere contractul de închiriere încheiat pe perioada 15 mai 2001 – 15 mai 2006 și actul adițional încheiat la data de 10 ianuarie 2005 prin care s-a convenit rezilierea locațiunii rezultată din contractul de închiriere și deținerea în continuare a imobilului în baza unui contract de comodat valabil până la 10 ianuarie 2009, încheiat de aceleași părți. A mai reținut prima instanță că procura acordată de proprietar a privit numai administrarea în numele său în scopul de a obține venituri din locațiune și că aceasta nu reprezintă acordul pentru încheierea unui contract de comodat care presupune folosința gratuită. Instanța de fond a mai constatat că cererea pentru plata chiriei restante este întemeiată astfel că a obligat-o pe pârâtă la plata sumei solicitată prin acțiunea precizată precum și la plata dobânzii, în conformitate cu art. 43 C. com.

Întrucât s-a constata că nu a fost achitată chiria iar actul adițional (contractul de comodat) nu a fost înregistrat la Administrația Financiară s-a dispus evacuarea pârâtei din imobil apreciindu-se că imobilul este deținut fără titlu. Sentința primei instanțe a fost apelată de pârâtă, criticile de netemeinicie vizând atât soluția de evacuare cât și cea referitoare la obligația de plată a chiriei. Față de criticile formulate, instanța de apel a reanalizat actele dosarului și a ajuns la concluzia că în mod greșit s-a dispus evacuarea din imobil în condițiile în care contractul de comodat era în desfășurare, ceea ce înseamnă că imobilul era deținut în temeiul convenției. S-a apreciat că proprietarul a fost reprezentat de mandatarul său atât la încheierea contractului de închiriere cât și a contractului de comodat precum și faptul că revocarea procurii mandatarului a intervenit la data de 24 august 2005, după încheierea contractului de comodat.

Și critica privind cuantumul chiriei la care a fost obligată pârâta - apelantă a fost admisă pe considerentul că primul contract (de închiriere) a încetat la data de 10 ianuarie 2005, astfel că pretențiile puteau fi admise numai pentru chiria calculată pe perioada ianuarie 2004 – decembrie 2004, în continuare, locațiunea fiind gratuită potrivit contractului de comodat. Împotriva deciziei nr. 611 pronunțată la data de 11 decembrie 2007, a declarat recurs pârâta SC F.G. SRL pe care a criticat-o pentru nelegalitatea decurgând din motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat respingerea cererii pentru plata chiriei și a cheltuielilor de judecată.

În esență recurenta a susținut că deși instanța a reținut că nu s-a cerut rezilierea contractului de comodat iar proprietarul imobilului a cunoscut că acest contract își produce efectele, totuși a obligat-o la plata chiriei precum și la plata cheltuielilor de judecată cu toate că intimatul - reclamant nu a solicitat cheltuielile de judecată în apel. În acest sens a făcut trimitere la încheierea de dezbateri în care s-a consemnat expres „fără cheltuieli de judecată”. Recursul este nefondat. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. pe care recurenta l-a invocat vizează situația când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut. Din perspectiva acestui motiv se observă că s-a pus în discuție faptul că prin decizia criticată deși intimatul pârât prin reprezentant nu a solicitat cheltuielile de judecată, instanța i le-a acordat.

Critica este nefondată. Prin soluția adoptată în apel se observă mai întâi că, cheltuielile de judecată nici nu puteau fi acordate intimatului întrucât s-a admis apelul pârâtei, iar sentința a fost modificată numai în parte în sensul că a fost redusă suma acordată cu titlu de chirie. În al doilea rând reducerea chiriei a avut drept consecință și reducerea cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță, astfel că nu se poate reține critica recurentei potrivit căreia în apel s-au acordat cheltuielile de judecată, altele decât cele de fond. Din argumentele aduse în sprijinul acestui motiv se poate observa și faptul că acest motiv nu a fost motivat în drept și că recurenta nu a arătat în concret care sunt dispozițiile legale încălcate, dispoziții care au avut drept consecință acordarea „a ceea ce nu s-a cerut”.

A doua critică prin care se cere înlăturarea sumei de 600 lei chirie acordată în urma schimbării soluției de către instanța de apel nu se încadrează în motivul de nelegalitate invocat de recurentă și nu vizează niciun alt motiv prevăzut de art. 304 alin. (1) – (9) C. proc. civ. așa încât nu se va reține spre examinare. Distinct de cele menționate anterior se va reține și faptul că argumentele de la pct. 1 - 4 ale recursului aduc în discuție chestiuni de netemeinicie și nu de nelegalitate, acestea fiind străine căii extraordinare de atac a recursului și dispozițiilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia în recurs se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate.

Așa fiind potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC F.G. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 611 din 11 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2008.