ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1639/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

553 din 16 ianuarie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a, s-a admis

acțiunea reclamantei S.C.C. București în contradictoriu cu pârâta SC I.M.I. SRL

București și s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 4080 din 17

aprilie 2002 încheiat de părți și evacuarea pârâtei din spațiul situat la

parterul Corpului B S. în suprafață de 80,64 mp.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că este întemeiată clauza de reziliere deoarece

părțile au convenit în mod expres prin clauza 7 alin. (2) din contract, că

neplata chiriei timp de 2 luni consecutiv, autorizează pe locator la rezilierea

contractului cu un preaviz de 15 zile.

Împotriva sentinței a

declarat apel pârâta SC I.M.I. SRL București criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea apelului pârâta

a arătat că, la data de 27 aprilie 2004, prin adresele nr. 3754 și 3755 a depus

la Registratura intimatei o notificare, prin care îi aducea la cunoștință care

este domiciliul ales, la care trebuie să i se comunice, orice act de procedură,

inclusiv cererea de chemare în judecată, înainte de introducerea prezentei

cereri de chemare în judecată.

Ulterior, la data de 9

august 2006, prin adresa nr. 9038 de asemeni, i-a comunicat intimatei că avea

un nou domiciliu ales, solicitând că orice comunicare să-i fie transmisă la

adresa indicată, dar intimata cu rea credință, nerespectând dispozițiile

procedurale a indicat în cererea de chemare în judecată, numai sediul social,

așa cum este înregistrat la R.C., cu toate că avea cunoștință de faptul că

societatea nu desfășura activitate la acel sediu și astfel pârâta nu a avut

cunoștință de existența unui nou proces pe rolul instanțelor de judecată.

Pe fond apelanta a arătat că

nu poate fi reziliat contractul de închiriere dintre cele două societăți și nu

poate fi evacuată deoarece pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se

află dosarul nr. 15977/1/2006 având ca obiect contestația în anulare împotriva

deciziei nr. 3803/24 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și

deci nu poate fi soluționat apelul până la soluționarea dosarului menționat.

De asemeni, există și un

dosar cu nr. 1095177 din 14 februarie 2006 aflat în lucru la Secția 10 Poliție

ca urmare a plângerii penale făcută de pârâta-apelantă.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 551 din 14 noiembrie 2007, a

respins, ca nefondat, apelul pârâtei cu motivarea că apelanta nu a respectat

dispozițiile art. 98 C. proc. civ., înștiințând instanța despre sediul ales

după pronunțarea sentinței respectiv prin cererea depusă la data de 30 ianuarie

2007, astfel că procesul la instanța de fond s-a judecat cu procedura legal

îndeplinită.

Împotriva deciziei nr. 551

din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

a declarat recurs pârâta SC I.M.I. SRL București solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei și sentinței și trimiterea cauzei pentru

rejudecare pe fond tribunalului.

Prin motivele de recurs

invocate, întemeiate în drept pe dispozițiile pct. 7, 8 și 9 ale art. 304 C.

proc. civ., recurenta reiterează motivele de apel arătând că nu a fost legal

citată cu ocazia judecării dosarului, astfel încât nu a putut să-și exercite

dreptul la apărare.

Recurenta susține că

instanța de apel a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că potrivit art. 98

C. proc. civ., avea obligația să aducă la cunoștința instanței schimbarea de

domiciliu, fără ca această motivare să fie susținută de materialul probator și

de asemeni a aplicat prevederile legale anterior menționate la o situație de

fapt care nu se încadrau în acele dispoziții.

Astfel, arată recurenta nu a

putut aduce la cunoștința instanței schimbarea domiciliului datorită faptului

că la data când a încunoștiințat reclamanta de schimbarea de domiciliu,

instanța de fond nu era investită cu cererea de chemare în judecată cu obiect

reziliere contract și evacuare.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimatul S.C.C. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat,

menționând că pârâta a fost citată la sediul său social, atât la judecata în

fond cât și la judecata apelului procedura cu recurenta-pârâtă a fost legal

îndeplinită.

Recursul declarat de pârâtă

nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente.

Analizând decizia atacată

prin prisma motivelor de recurs invocate cât și a actelor și înscrisurilor

aflate la dosar, Înalta Curte apreciază că decizia este legală.

Astfel, în cauză nu sunt

incidente dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., invocate de

recurentă.

Dezvoltarea criticilor formulate

de recurentă pot fi încadrate în pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., care dispune

că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații,

numai pentru motive de nelegalitate: când, prin hotărârea dată, instanța a

încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.

(2);”

Analizând criticile

formulate de pârâtă prin prisma dispozițiilor legale anterior citate instanța

le apreciază, ca nefondate, întrucât la judecata apelului la termenul de la 5

septembrie 2007, cât și la următorul termen pârâta a fost prezentă prin avocat,

astfel că hotărârea recurată este legală.

În concluzie, față de cele

ce preced în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC I.M.I. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 551 din 14

noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 mai 2008.