ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 444/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

pronunțată la data de 4 iulie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, a admis în parte cererile principale conexe formulate de reclamanta

SC C. SA în contradictoriu cu pârâtele C.S.S.L. și SC S.L. SA, și a dispus evacuarea

pârâtei SC S.L. SA din spațiul în suprafață de 295 mp situat în București B-dul

Constantin Brâncoveanu.

Capătul din cererea principală privind

constatarea nulității contractului de comodat încheiat la data de 22 decembrie

2004 între cele două pârâte, a fost respins ca neîntemeiat.

Prin aceiași sentință, tribunalul comercial a

respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de cele două pârâte

având ca obiect constatarea inexistenței unui drept de proprietate al

reclamantei asupra spațiului din B-dul Constantin Brâncoveanu.

Pentru a se pronunța astfel, instanța fondului

a reținut în fapt și în drept următoarele:

Între reclamanta și pârâta C.S. s-a încheiat,

la data de 27 martie 2002, un contract de închiriere privind spațiul din B-dul

Constantin Brâncoveanu ce urma să fie folosit de pârâtă în calitate de locatar

pentru desfășurarea unor activități sportive, termenul contractului fiind de 3

ani, respectiv până la 27 martie 2005.

Înainte de expirarea duratei contractului

pârâta Clubul Sportiv S.L. a acordat pârâtei SC S.L. SA folosința gratuită a

spațiului, potrivit contractului de comodat încheiat la 22 decembrie 2004, pe o

durată de 3 ani, deși nu avea acordul reclamantei în acest sens.

Totodată, instanța constată că, prin sentința

comercială nr. 3089 din 28 iunie 2005 definitivă și irevocabilă pronunțată de

Tribunalul București, s-a dispus evacuarea pârâtei Clubul Sportiv, din spațiul

închiriat urmare încetării contractului de închiriere nr. 2764/2002 prin

ajungerea la termen.

În raport de situația de fapt statuată,

instanța fondului a apreciat că dreptul de folosință al spațiului dobândit de pârâta

SC S.L. în baza contractului de comodat, derivat din drepturile locatarului

principal, a încetat odată cu încetarea drepturilor locatarului principal

astfel că se impune evacuarea pârâtei SC S.L. SA din spațiul ocupat.

Cu privire la cererea reconvențională a

pârâtelor, instanța constată că acestea nu au invocat în privința spațiului un

drept propriu pentru a discuta calitatea de proprietar a reclamantei, care pentru

a încheia valabil un contract de închiriere nu trebuie să dețină spațiul ca

proprietară.

apel atât reclamanta cât și pârâtele.

Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, prin decizia comercială pronunțată în cauză la data de 29 ianuarie

2007, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de părți.

Răspunzând motivelor de apel, formulate de

reclamanta, instanța de control judiciar constată că cererea reclamantei

privind constatarea nulității absolute a contractului de comodat încheiat de

cele două pârâte, a fost în mod corect respinsă, neexistând un motiv de nulitate

absolută, nici sub aspectul cauzei contractului și nici sub aspectul calității

de comodant al Clubului Sportiv.

Cu privire la apelul pârâtelor instanța reține

că soluția adoptată pe cererea reconvențională a pârâtelor se circumscrie

obiectului acesteia, iar susținerea pârâtelor că instanța s-a pronunțat asupra

ceea ce nu s-a cerut apare ca nefondată.

recurs comun, prin cererea înregistrată la 23 martie 2007, iar reclamanta, prin

cererea de recurs din data de 23 martie 2007.

Recurentele pârâte au solicitat prin recursul

lor, modificarea în totalitate a deciziei atacate, iar pe fond cauzei respingerea

cererii de evacuare formulată de reclamantă ca inadmisibilă sau neîntemeiată,

admiterea cererii reconvenționale și în consecință constatarea neexistenței

dreptului de proprietate ale reclamantei asupra spațiului ce a făcut obiectul

încheierii.

Recurentele pârâte au invocat ca motiv de

nelegalitate art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; susținând că prin hotărârea

pronunțată au fost încălcate următoarele dispoziții legale:

- art. 129 alin. C. proc. civ., prin

validarea de către instanța de apel a unei hotărâri prin care s-a depășit cadrul

procesual, acordându-se ceea ce nu s-a cerut, deoarece instanța nu a fost

investită cu constatarea încetării efectelor contractului de comodat;

- art. 111 C. proc. civ., în ce privește

cererea reconvențională care le obligă să își probeze doar interesul nu și

vreun drept propriu de proprietate asupra spațiului, or interesul pârâtelor a

fost dovedit;

- prin confirmarea soluției fondului instanța

de apel a nesocotit la rândul său dispozițiile art. 1420 și 1421 C. civ., dar

și excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâta Club Sportiv S.L.,

sub aspectul predării spațiului în așa fel încât să fie folosit potrivit destinației

pentru care a fost închiriat;

- instanța de apel totodată confirmă o

sentință care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în măsura în care nu

au fost avute în vedere și analizate argumentele folosite de pârâte în cererea

reconvențională, referitoare la lipsa calității procesuale active a reclamantei

și lipsa interesului ei în formularea cererii, deoarece atâta vreme cât nu poate

dovedi titlul cu care deține spațiul nu poate dovedi nici folosul practic

urmărit prin promovarea acțiunii;

- actul invocat de reclamantă ca titlu de

proprietate respectiv Ordinul nr. 26/1980 emis de fostul C.P.M. București nu

poate constitui un titlu;

- instanța de apel a omis în mod nepermis să

soluționeze criticile privind admiterea greșită a cererii principale în

condițiile în care nu s-a individualizat corect și complet spațiu S.L.

Recurenta reclamantă SC C. SA a invocat prin

recursul său în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., soluționarea greșită a cererii

de constatare a nulității absolute a contractului de comodat, prin

nerecunoașterea cauzei ilicite a comodatului, care a fost încheiat pentru a

paraliza executarea silită a Clubului Sportiv;

Recursul declarat de recurentele pârâte Club

Sportiv S.L. București și S.L. SA este nefondat pentru considerentele ce

urmează:

4.1. Instanța fondului, așa cum în mod just constată

și instanța de control judiciar prin hotărâre adoptată s-a pronunțat in limine

litis, respectiv asupra obiectului acțiunilor principale conexe și asupra

cererii reconvenționale, așa cum rezultă indubitabil din dispozitivul

sentinței.

Argumentele instanței în sprijinul hotărârii

adoptate, referitoare la încetarea efectelor contractului de comodat, nu

semnifică o depășire a investirii, ci reprezintă rațiunile instanței din perspectiva

examinării probelor administrate în fundamentarea soluției adoptate;

Altfel spus, instanța nu s-a pronunțat ultra

petita sau plus petita admițând în parte acțiunea principală conexă sub aspectul

evacuării pârâtei SC S.L. din spațiu, soluția adoptată vizând exclusiv obiectul

cererii.

4.2. Critica privind soluționarea cererii

reconvenționale formulată de pârâte, astfel cum este argumentată nu relevă nici

un aspect de nelegalitate.

Instanța a examinat cererea în raport de

temeiul de drept invocat, art. 111 C. proc. civ., statuând că pârâtele nu au

dovedit un interes legitim în solicitarea constatării inexistenței dreptului de

proprietatea reclamantei asupra spațiului închiriat.

Chestiunea interesului constituie o chestiune

de fapt, de atributul suveran al judecătorului fondului, care, în raport de

toate circumstanțele cauzei este în drept să se pronunțe pe aceste aspecte.

Distinct de acestea, în raport de

particularitățile speței, dezlegarea dată de instanțe se fundamentează legal pe

dispozițiile care reglementează contractul de închiriere și contractul de comodat.

Astfel, din perspectiva pârâtei SC S.L. SA

aceasta, în calitate de comodatar dobândește numai folosința gratuită a bunului

de la comodant, care nu trebuie să fie proprietarul bunului ci poate fi

uzufructuar sau locator.

În cauză, comodantul, la rândul său, este un

locator al bunului în temeiul unui contract de închiriere încheiat cu

reclamanta, astfel că față de modul în care s-au stabilit raporturile între

părți cu privire la folosința bunului, nu rezultă interesul celor două pârâte

în constatarea inexistenței dreptului de proprietate al reclamantei asupra

spațiului.

Prin contractul de închiriere al spațiului

încheiat de reclamantă cu pârâta Clubul Sportiv s-a transmis numai dreptul de

folosință al bunului ca drept de creanță și nu un drept real care să pună în

discuție dreptul de proprietate al reclamantei asupra bunului, locatorul putând

să nu fie proprietarul bunului pentru a încheia valabil un contract prin care

cedează numai folosința acesteia.

4.3. Dispozițiile art. 1420 și 1421 C. civ.,

pretins încălcate, nu au incidență în cauza de față, deoarece ele reglementează

obligațiile locatorului într-un contract de închiriere cu privire la predarea

lucrului închiriat și starea acestuia.

În cauza de față, aceste chestiuni nu au fost

deduse judecății, prin investirea instanței cu astfel de cereri, iar contractul

de închiriere nr. 2764/2002 încheiat între reclamantă și pârâtă Clubul Sportiv S.L.

a făcut obiectul unei alte judecăți finalizate irevocabil prin sentința

comercială nr. 3089 din 28 iunie 2005 a Tribunalului București care a constatat

încetarea efectelor sale între părți ca urmare a împlinirii termenului

locațiunii și a dispus evacuarea pârâtei din spațiu.

În ce privește pe pârâta SC S.L. SA în cauza

de față s-a solicitat evacuarea sa pentru lipsa de titlu, ca efect al încetării

contractului de închiriere principal, astfel că invocarea dispozițiilor art. 1420

– art. 1421 C. civ., de către aceasta este fără nici un temei de vreme ce nu a

pretins nici un moment că a stabilit raporturi contractuale locative cu

reclamanta, sublocațiunea fiind o res inter alios acta, drepturile și

obligațiile dintre locator și locatarul principal rămânând neschimbate, în

speță operând încetarea contractului principal prin ajungerea la termen.

4.4. Critica de nemotivare a hotărârii

fondului, nesancționată de instanță de apel, care a menținut fără să precizeze

motivele care au stat l baza soluției, nu subzistă.

Prima instanță a motivat în fapt și în drept,

considerentele care au condus-o la adoptarea soluției, motivarea fiind clară și

explicită pe toate capetele de cerere, argumentele sale în sensul evacuării

pârâtei societate comercială din spațiu și cele vizând respingerea cererii

reconvenționale, constituind implicit răspunsul la apărările pârâtelor

constatate neîntemeiate, atât sub aspectul excepțiilor invocate de acestea, cât

și pe fondul cererii.

În sfârșit, excepțiile lipsei calității

procesual active a reclamantei și a lipsei de interes în promovarea acțiunilor,

a primit o rezolvare corectă în cauză, reclamantul justificând îndreptățirea și

interesul de a solicita evacuarea pârâtei SC S.L. SA din spațiu pentru lipsă de

titlu, drepturile locative ale pârâtei în calitate de subdobânditor a

folosinței spațiului depinzând în totalitate de drepturile locatarului

principal, drepturi care la data formulării acțiunii încetaseră potrivit celor

statuate irevocabil printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea

lucrului judecat.

respingerea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute

a contractului de comodat încheiat de cele două pârâte, este de asemenea

nefondată.

5.1. Încheierea contractului de comodat în

formă autentică nu este o condiție cerută advaliditatem de dispozițiile art. 1560

și urm. C. civ., care reglementează contractul de comodat.

5.2. Caracterul ilicit sau fals al cauzei

unui contract este o chestiune de fapt, de apreciere suverană a judecătorului

fondului și prin urmare nu poate face obiectul contractului de legalitate pe

calea recursului.

5.3. Argumentele recurentei în sprijinul criticilor

formulate, referitoare la aprecierea probatoriilor administrate, vizează aspecte

de netemeinicie și nu relevă nici o nelegalitate în adoptarea soluției

pronunțate de instanță pe acest capăt de cerere.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul

declarat de părți ca nefondate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de pârâtele CLUB SPORTIV S.L. BUCUREȘTI și SC S.L. SA BUCUREȘTI și reclamanta

SC C. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 43 din 29 ianuarie 2007 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie

2008.