ÎCCJ, decizie (scj.ro #83014)

Condițiile

de exercitare a acțiunii civile. Neîndeplinirea cerinței

actualității interesului. Sancțiune aplicabilă

Cuprins

pe materii: Drept procesual civil. Procedura în fața primei instanțe

Index

alfabetic:

acțiune în executare contract

-

contract de comodat

-

acțiune în constatare nulitate absolută

Cerința interesului de a fi actual trebuie îndeplinită

pe tot parcursul procesului, iar nu numai la momentul introducerii

acțiunii. Astfel, în cazul în care pe parcursul procesului acțiunea

promovată de reclamant rămâne fără interes, demersul

procesual, inițial justificat, rămâne fără o finalitate

practică din punct de vedere juridic, soluția consacrată

jurisprudențial în atare situații fiind aceea a respingerii

acțiunii ca rămasă fără interes.

Secția

comercială, Decizia nr. 2623 din 1

3 septembrie 2011

Prin

sentința nr. 252/2010, Tribunalul Prahova, învestit prin declinare prin

sentința nr. 692/2008 a Judecătoriei Sinaia, a admis acțiunea

promovată de reclamanta SC B.M. SRL în contra pârâților M.C. și

M.A.D., pe care, în consecință, i-a obligat să permită

reclamantei folosința spațiului obiect al contractului de comodat,

respingând cererea reconvențională promovată de pârâți ca

neîntemeiată.

Judecătorul

fondului a reținut încheierea de către părți a contractului

de comodat având ca obiect imobilul situat în Sinaia (…), societatea

reclamantă în calitate de comodatar, spațiu pe care această

societate a fost înmatriculată.

S-a

reținut că la momentul încheierii contractului societatea dobândise

capacitate de exercițiu restrânsă în condițiile art. 33 alin.

(3) din Decretul nr. 31/1954, iar spațiul ce a format obiectul

contractului este fosta sală de cinema „P.” din Sinaia, situată acum

la adresa indicată în contractul de comodat.

Nefiind

dovedită existența niciunuia dintre motivele de nulitate invocate de

pârâți, cererea reconvențională formulată de aceștia a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Reținând

că părțile au încheiat contractul de comodat pe o perioadă

de doi ani: 22 octombrie 2008 – 21 octombrie 2010 și că, contrar art.

1572 C. civ., pârâții au preluat imobilul înainte de termen,

acțiunea reclamanților a fost admisă și, în temeiul art. 1572 C. civ., pârâții au fost obligați să permită reclamantei folosința

imobilului obiect al contractului.

Apelul

declarat de pârâți împotriva sentinței a fost respins de Curtea de

Apel Ploiești, Secția comercială, prin decizia nr. 8 din 28

ianuarie 2011.

Excepția

lipsei de interes a acțiunii invocată de apelanți prin apel,

motivată pe încetarea contractului de comodat prin ajungerea la termen, a

fost înlăturată de instanța de apel cu motivarea că la data

introducerii acțiunii, 30 aprilie 2009, contractul de comodat era

încă în ființă, iar reclamanta avea interesul de a redobândi

folosința imobilului ce făcea obiectul acestuia.(…)

În

contra acestei decizii au declarat recurs pârâții M.C. și M.A.D.

pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare a arătat că:

- în mod greșit decizia atacată a reținut că

obiectul contractului l-a format sala de cinema P., întrucât pentru acest

spațiu recurenții nu dețin niciun titlu de proprietate;

- decizia reține motive străine de natura pricinii

deoarece societatea care le aparține: SC MDP SRL deținea un contract

de închiriere pentru spațiul fostei săli de cinema P., contractul de

comodat fiind încheiat cu recurenții, persoane fizice, nu cu societatea

comercială;

- tot pentru situația mai sus invocată, clauzele

contractului au fost greșit interpretate în raport de art. 977 C. civ.;

- greșit s-au reținut și susținerile în

cererea ce privește cererea reconvențională față de

faptul că obiectul contractului nu l-a format sala de cinema P.;

- instanța de apel a dat o greșită rezolvare

motivului de apel constituit de excepția lipsei de interes a

acțiunii, invocând greșit că acțiunea a fost introdusă

înainte de împlinirea termenului, interesul trebuind să fie prezent pe tot

parcursul procesului.

Recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate, admiterea apelului, admiterea excepției lipsei de

interes și, în consecință, respingerea acțiunii ca

lipsită de interes. Pe fond, au solicitat schimbarea sentinței,

respingerea acțiunii principale și admiterea cererii

reconvenționale.

Recursul este fondat pentru considerentele care urmează

:

Reclamanta a învestit instanța de fond cu o acțiune în

executarea contractului de comodat pe care pârâtele l-au încheiat în data de 22

octombrie 2008 pe o perioadă de doi ani la expirarea căreia, conform

art. 4 din contract, acesta putea fi prelungit numai prin acordul

părților concretizat într-un act adițional. La acțiunea

astfel formulată pârâții au formulat cerere reconvențională

prin care cu cerut să se constate nulitatea contractului de comodat invocând

lipsa capacității de folosință a reclamantei și lipsa

de obiect al contractului.

Față

de soluția pronunțată de instanța de fond, în sensul

admiterii cererii principale și obligării pârâților să

permită reclamantei folosința spațiului contractat și

respingerii cererii reconvenționale ca neîntemeiată, pârâții au

declarat apel invocând pe această cale excepția lipsei de interes a

reclamantei în acțiunea promovată motivat de faptul încetării

contractului de comodat prin ajungerea la termen.

Analizând

această excepție instanța de apel a respins-o cu motivarea

că la data promovării acțiunii, 30 aprilie 2009, contractul de

comodat era în ființă.

Soluția

instanței de apel asupra acestei excepții, constituită în motiv

de apel, este greșită, iar critica recurenților cu acest obiect,

care se încadrează în motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5

și 9 C. proc. civ., este întemeiată.

Interesul

este o condiție de fond pentru exercitarea acțiunii în justiție,

iar cerințele pe care el trebuie să le îndeplinească sunt:

să fie născut, actual, determinat și legitim.

Interesul

reprezintă și prefigurează scopul și „profitul” demersului

procesual, finalitatea acestuia care, dacă nu se identifică din punct

de vedere juridic, acțiunea se consideră că nu există.

Cerința

interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe tot parcursul procesului

iar nu numai la momentul introducerii acțiunii, cum greșit a

considerat instanța de apel, în final, prin hotărârea sa

instanța de judecată fiind chemată să se pronunțe în

concret cu privire la valorificarea unui drept, iar nu pe aspecte teoretice

și academice.

Cum

pe parcursul procesului acțiunea promovată de reclamant a rămas

fără interes, demersul procesual, inițial justificat, a

rămas fără o finalitate practică din punct de vedere

juridic, iar soluția consacrată de altfel jurisprudențial în

atare situații este aceea a respingerii acțiunii ca rămasă

fără interes.

În

situația de față, de exemplu, dacă s-ar menține

hotărârea instanței de fond cu ignorarea faptului că

acțiunea a rămas fără interes, hotărârea prin care

pârâții au fost obligați să permită reclamantei folosirea

spațiului obiect al contractului, ar rămâne fără niciun

efect juridic sub aspectul vocației de a fi pusă în executare,

contractul părților nemaifiind în ființă prin ajungerea la

termen.

Excepția

lipsei de interes fiind o excepție de fond peremtorie, dirimantă

și absolută, consecința admiterii ei este, prin urmare, aceea a

respingerii acțiunii.

În

cazul de față și cererea reconvențională care a fost

promovată în scopul paralizării acțiunii principale,

generată fiind de aceleași raporturi juridice dintre părți,

urmează a fi și ea respinsă tot ca rămasă

fără interes, recurenților nefiindu-le creată astfel o

situație mai grea în propria cale de atac, în condițiile în care

cererea le-a fost respinsă pe fond, ca neîntemeiată.(…)

Prin

urmare, față de cele ce preced, Înalta Curte a admis recursul, a

modificat decizia atacată în sensul admiterii apelului, schimbării în

tot a sentinței atacate și respingerii acțiunii și cererii

reconvenționale ca rămase fără interes.