ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3294/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1339 din 24 aprilie 2013 Tribunalul Constanta a admis excepția lipsei de interes și în consecință a respins ca fiind lipsită de interes acțiunea formulată de reclamanții G.D., G.M.C., S.G., S.L., C.D., C.A., în contradictoriu cu pârâții C.C., C.N., SC C.I. SRL, SC M.Q.S. SRL.A respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții S.A., Ț.E., P.M., C.G., C.P., A.D., T.G., P.D.I. și P.G., ca fiind lipsită de interes. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: Analizând excepția lipsei de interes din perspectiva dispozițiilor art. 137 C. proc.

civ., instanța a constatat eficiența juridică a acesteia raportat tocmai lâ situația de fapt actuală circumscris capătului prim al acțiunii, potrivit' căreia s-a solicitat interzicerea societăților comerciale SC C.I. SRL, SC I.S. SRL și SC M.Q.S. SRL de a mai desfășura activitate de bar, discotecă și club în imobilul situat în Constanța. Astfel, s-a constatat că interesul acțiunii nu mai subzistă, dat fiind că această condiție de exercițiu a unui demers judiciar trebuie să cârmuiască întreaga perioadă de soluționare a cauzei, ori în cauză interesul nu mai este actual. S-a constatat că față de pârâta SC I.S.C. SRL prin sentința civilă nr. 3100/2012 pronunțată în Dosarul nr. 14863/118/2011 a fost închisă procedura insolvenței în considerarea dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, dispunându-se totodată și radierea entității societare, așa încât respectiva nu-și mai justifică existența pe plan procesual.

De asemenea, s-a constatat că pârâta SC C.I. SRL, sub egida căreia își desfășura activitatea firma N.O., activitate pretinsă ca fiind producătoare de prejudicii de către reclamanți și intervenienți, si-a suspendat activitate pe o perioadă de 3 ani, respectiv 01 martie 2010 și până la data de 28 februarie 2013 potrivit mențiunilor înregistrate la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanța. Totodată, s-a constatat relativ la această entitate societară că nu și-a înregistrat mențiunea, de reluare a activității, registrul comerțului confirmând că nu mai : desfășoară activitățile prevăzute în actul constitutiv. Contractul de comodat încheiat pe perioadă determinată între pârâta SC M.Q.S. SRL și pârâții C.C.

și C.N. nu poate justifica interesul acțiunii și în prezent atât timp cât în cadrul acestei societăți nu s-a desfășurat activitate de bar, discotecă sau club a firmei N.O. De asemenea, împrejurarea că pârâții persoane fizice au închiriat unei alte societăți comerciale imobilul situat în Constanța, și astfel că în continuare se desfășoară activitate comercială pretins nelegală nu poate justifica interesul legitim al reclamanților și intervenienților de a continua acțiunea, atăit timp cât această societate comercială nu a fost chemată în judecată, iar activitatea sa este circumscrisă organizării de nunți, botezuri și alte evenimente. Așadar, cât timp s-a făcut dovada că în prezent în imobilul litigios nu se mai desfășoară activitatea reclamată de către reclamanți și intervenienti ca fiind delictuală, se justifică admiterea excepției, dat fiind că premisa demarării acțiunii civile a încetat.

Și sub aspectul celui de-al doilea capăt de cerere excepția a fost admisă, dat fiind raportul de accesorialitate între cele două capete de cerere dar și împrejurarea că fiind modificate condițiile faptice ce au determinat promovarea acțiunii trebuie dovedit interesul legitim al reclamanților de a obține concursul instanței de judecată de a interzice permiterea pe viitor a activităților de bar, discotecă sau club în locația respectivă cât timp nu se face dovada săvârșirii unei noi fapte delictuale, autorul acesteia, respectiv legătura de cauzalitate. În concluzie nu se poate dispune pe cale judecătorească interzicerea unei conduite prohibitive în absența unei faptei delictuale raportat tocmai la noile condiții de fapt, dat fiind că condiția interesului nu este cerută numai la punerea în mișcare a acțiunii prin introducerea cererii de chemare în judecată, ci ea trebuie îndeplinită în legătură cu toate formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii.

Împotriva hotărârii mai sus menționate au declarat apel reclamanții G.D., G.M.C., S.G., S.L., C.D., C.D. Șl SC I. SA, Ț.E., P.M., C.G., C.P., A.D., T.G., P.D.I., P.G. Prin Decizia nr. 162 din 4 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au fost admise apelurile declarate de apelanții reclamanți G.D., G.M.C., S.G., S.L., C.D., C.D. și de apelanții intervenienti S.A., Ț.E., P.M., C.G., C.P., A.D., T.G., P.D.I., P.G., împotriva sentinței civile nr. 1339 din 24 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 943/118/2012 în contradictoriu cu intimații pârâți C.C., C.N., SC C.I. SRL, SC M.Q.S. SRL, C.L. În temeiul art. 297 alin. (1) C. proc.

civ. cu raportare la art. 22 alin. (2) din Legea nr. 202/2010, a desființat hotărârea apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe. Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că susținerea apelanților potrivit căreia prima instanță nu s-a pronunțat în contradictoriu cu moștenitorul reclamantei C.A., numitul C.D., deși acesta fost introdus în cauză, nu a fost reținută întrucât trecerea în dispozitivul hotărârii a lui C.A. nu poate fi calificată decât o simplă eroare materială ce poate fi îndreptată prin mijloacele procesuale puse la dispoziție de C. proc. civ. atât timp cât moștenitorul acesteia, C.D. a fost introdus în cauză și s-a dispus citarea acestuia, chiar și sub un nume greșit, respectiv C.D.

În ceea ce privește soluția primei instanțe de respingere a acțiunii și a cererii de intervenție accesorie ca lipsite de interes, Curtea a constatat că este nelegală. Astfel, interesul este folosul practic material sau moral pe care îl urmărește cel ce promovează acțiunea. Interesul afirmat în justiție trebuie să fie legitim, personal, născut și actual. Interesul este legitim doar atunci când este în concordanță cu dreptul obiectiv, adică numai dacă pretențiile formulate izvorăsc dintr-un raport juridic recunoscut de lege. Interesul afirmat în justiție trebuie să fie personal, adică să fie propriu celui ce promovează acțiunea iar activitatea procesuală poate fi declanșată și întreținută numai pe baza unui interes născut și actual, al cărui moment de început îl reprezintă încălcarea unui anumit drept subiectiv.

Obiectul acțiunii cu care reclamanții au sesizat instanța de judecată îl constituie, - interzicerea pârâților societăți comerciale de mai desfășura activitate de bar, discotecă, club în imobilul din Constanța; - interzicerea pârâților C.C. și C.N., proprietari ai imobilului din Constanța, de a mai permite desfășurarea activității de bar, club și discotecă, cu cheltuieli de judecată. Instanța de apel a reținut decât parțial punctul de vedere al instanței de fond cu privire la lipsa de interes, respectiv în privința SC I.S.C. SRL, care nu mai are capacitate de folosință, ca urmare a radierii din Registrul Comerțului. Referitor la SC C.I. SRL nu poate fi reținută lipsa de interes doar în considerarea faptului că activitatea acesteia a fost suspendată pe o perioadă de 3 ani, care de altfel s-a și epuizat la 28 februarie 2013, existând oricând posibilitatea revenirii în imobil.

SC M.Q.S. SRL este beneficiara unui contract de comodat pentru spațiul respectiv, contract ce se află în vigoare și a cărui punere în executare poate fi oricând realizată. Mai mult, nu trebuie omisă calitatea asociatului, C.N., semnatar al contractului de comodat, care este si proprietarul imobilului. În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, Curtea a constatat, în primul rând, faptul că în mod greșit prima instanță a reținut caracterul accesorial al acestuia față de primul capăt de cerere. Instanța nu a argumentat de ce a ajuns la concluzia că, capătul 2 de cerere depinde de soluția dată primului capăt de cerere.

Deși a încercat să susțină că ar exista și un alt motiv în afara raportului de accesorialitate, în fapt s-a raportat tot la primul capăt de cerere, reținând că față de modificarea condițiilor faptice (situația celor trei societăți comerciale) reclamanții nu pot justifica interesul atât timp cât nu au făcut dovada săvârșirii unei noi fapte delictuale. Instanța trebuia să procedeze la analizarea pertinenței susținerilor reclamanților privind pe de o parte, nelegalitatea documentelor ce au stat la baza construirii imobilului în cauză, iar pe de altă parte incidența actelor normative, pretins a fi fost încălcate, ce restricționează posibilitatea ca anumite clădiri sa aibă destinații sau funcționalități ce pot provoca disconfort sau risc pentru sănătatea publica.

Față de cele reținute mai sus, Curtea a constatat că prima instanță în mod greșit a procedat la soluționarea cauzei prin admiterea excepției lipsei de interes a reclamanților și a intervenienților. Împotriva Deciziei nr. 162 din 4 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs recurenții-pârâți C.C. și C.N. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de intimații reclamanți și intimații intervenienți ca nefondat. În dezvoltarea criticilor în ceea ce privește interesul promovării acțiunii, recurenții arată că instanța s-a raportat la o eventualitate, ignorând caracterele născut și actual al interesului, ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile.

în acest sens se arată că pârâta SC C.I. SRL nu și-a înregistrat mențiunea de reluare a activității și a renunțat la punctul de lucru situat în spațiul în discuție, prin urmare interesul promovării acțiunii nu este născut și actual. Recurenții mai arată că în anul 2013 a fost încheiat cu altă firmă un contract de închiriere pentru spațiul în discuție, acesta fiind un alt argument al lipsei de interes. In ceea ce o privește pe SC M.Q.S.

SRL și aceasta a avut încheiat tot un contract de comodat care a fost reziliat în anul 2013. Cu privire la al doilea capăt de cerere, cu privire la care instanța de apel a reținut greșit că instanța de fond la respins exclusiv în virtutea caracterului său accesoriu față de capătul 1 de cerere, se arată că este adevărat că prima instanță a calificat capătul 2 de cerere accesoriu față de primul, dar a respins acest capăt 2 de cerere din două motive: primul cai consecință a faptului că l-a respins pe primul iar al doilea, că sunt modificate condițiile faptice ce au determinat promovarea acțiunii. Arată că Tribunalul Constanța fa calificat corect capătul 2 de cerere ca accesoriu al primului.

; Cu privire la stadiul raportului juridic dedus judecății la momentul pronunțării primei instanțe, în mod corect instanța a reținut lipsa de interes, din moment ce acțiunea principală fusese în esență motivată pe inconvenientele de vecinătate, dar între timp lucrurile s-au schimbat, pretinsa faptă ilicită a încetat. Instanța de judecată trebuie să aibe în vedere faptul că recurenții au calitatea de proprietari, ceea ce conferă plenitudinea de atribute față de bunul respectiv. în motivarea acțiunii se face referire la desfășurarea de activități ilegale în spațiul în cauză or, pentru analizarea acestui aspect nu este competentă instanța civilă. În drept se invocă motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Înalta Curte, analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed. Recurenții au invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 poate fi invocat atunci când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 poate fi invocat atunci hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Din conținutul cererii de recurs rezultă că recurenții nu au indicat în mod concret critici prin care să fie susținute în mod distinct aceste motive de recurs și, întrucât instanța nu poate indentifica critici care să argumenteze invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., cererea de recurs se va reține spre analiză din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Referitor la susținerea recurenților privind greșita admitere a apelului reclamanților și intervenienților și reținerea de către instanță a faptului că aceștia au interes în promovarea acțiunii de față, Înalta Curte o va respinge ca nefondată. Prin decizia atacată au fost admise apelurile reclamanților și ale intervenienților iar în temeiul art 297 alin. (1) C. proc. Civ. cu raportare la art. 22 alin. (2) din Legea nr. 202/2010, a fost desființată hotărârea apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe, pentru evocarea fondului, având în vedere că prima instanță, admițând excepția lipsei de interes, nu a mai procedat la o judecată în fond a pricinii.

Astfel, cum în mod corect a reținut instanța de apel analizând condițiile interesului ca element esențial al promovării acțiunii, atât reclamanții cât și intervenienții justifică un interes legitim, personal, născut și actual. Interesul, înțeles ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile are în vedere justificarea de a invoca și a urmări pe calea demersului judiciar promovat un anumit folos practic, care în cauză îl constituie dreptul reclamanților și al intervenienților la respectarea dreptului de proprietate sub aspectul interzicerii activităților de natură să le tulbure liniștita folosință a proprietății, demersul judiciar având ca temei abuzul de drept manifestat de proprietarii imobilului limitrof - recurenți în cauză.

Legitimitatea interesului presupune că persoana care formulează o pretenție în justiție trebuie să justifice legătura între pretenția concretă formulată și dreptul subiectiv civil afirmat ori situația juridică pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie. Astfel, în mod greșit instanța de fond, admițând excepția lipsei de interes, s-a raportat la elemente care nu definesc fondul litigiului ci sunt circumstanțiale, reținând că, întrucât unele dintre firmele care și-au desfășurat activitatea în spațiul în cauză au activitatea suspendată sau sunt în altă situație aparent fără legătură cu obiectul acțiunii, cererea de chemare în judecată este lipsită de interes.

Instanța de fond trebuia să analizeze existența interesului promovării acțiunii, în special, prin raportare la proprietarii imobilului în litigiu, cu atât mai mult cu cât s-a relevat faptul că aceștia dețin calitatea de asociat în firmele pârâte și că din acest motiv pot oricând să facă demersurile necesare reluării activităților care îngrădesc exercitarea dreptului de proprietate al reclamanților și al intervenienților. Celelalte condiții vizând interesul - născut, actual, personal și direct - se referă la existența interesului în momentul exercitării dreptului la acțiune, în sensul că neexercitarea acestui drept ar presupune un prejudiciu pentru persoana care omite să-l exercite și respectiv la folosul practic urmărit al celui ce recurge la aceasta formă procedurală, or astfel cum s-a arătat, aceste condiții sunt întrunite în cauză.

Critica privind calificarea greșită a celui de-al doilea capăt de cerere ca fiind accesoriu primului este nefondată, Curtea reținând în mod corect că instanța de fond nu a argumentat de ce a ajuns la concluzia că soluționarea capătului doi de cerere ar depinde de soluția dată primului capăt de cerere, acest aspect urmând a fi analizat cu ocazia rejudecării cauzei, astfel cum a dispus instanța de apel. În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt fondate criticile formulate în cauză și că este legală hotărârea atacată, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenții-pârâți C.C. și C.N. împotriva Deciziei nr. 162 din 4 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2014.