ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3294/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3294/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față,

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1339 din 24 aprilie 2013 Tribunalul Constanta a admis

excepția lipsei de interes și în consecință a respins ca fiind lipsită de

interes acțiunea formulată de reclamanții G.D., G.M.C., S.G., S.L., C.D., C.A.,

în contradictoriu cu pârâții C.C., C.N., SC C.I. SRL, SC M.Q.S. SRL.A respins

cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții S.A., Ț.E., P.M.,

C.G., C.P., A.D., T.G., P.D.I. și P.G., ca fiind lipsită de interes.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut următoarele:

Analizând excepția lipsei de interes

din perspectiva dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., instanța a constatat

eficiența juridică a acesteia raportat tocmai lâ situația de fapt actuală

circumscris capătului prim al acțiunii, potrivit' căreia s-a solicitat

interzicerea societăților comerciale SC C.I. SRL, SC I.S. SRL și SC M.Q.S. SRL

de a mai desfășura activitate de bar, discotecă și club în imobilul situat în

Constanța.

Astfel, s-a constatat că interesul

acțiunii nu mai subzistă, dat fiind că această condiție de exercițiu a unui

demers judiciar trebuie să cârmuiască întreaga perioadă de soluționare a

cauzei, ori în cauză interesul nu mai este actual.

S-a constatat că față de pârâta SC

I.S.C. SRL prin sentința civilă nr. 3100/2012 pronunțată în Dosarul nr.

14863/118/2011 a fost închisă procedura insolvenței în considerarea

dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, dispunându-se totodată și

radierea entității societare, așa încât respectiva nu-și mai justifică

existența pe plan procesual.

De asemenea, s-a constatat că pârâta

SC C.I. SRL, sub egida căreia își desfășura activitatea firma N.O., activitate

pretinsă ca fiind producătoare de prejudicii de către reclamanți și

intervenienți, si-a suspendat activitate pe o perioadă de 3 ani, respectiv 01

martie 2010 și până la data de 28 februarie 2013 potrivit mențiunilor

înregistrate la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanța.

Totodată, s-a constatat relativ la

această entitate societară că nu și-a înregistrat mențiunea, de reluare a

activității, registrul comerțului confirmând că nu mai : desfășoară

activitățile prevăzute în actul constitutiv.

Contractul de comodat încheiat pe

perioadă determinată între pârâta SC M.Q.S. SRL și pârâții C.C. și C.N. nu

poate justifica interesul acțiunii și în prezent atât timp cât în cadrul

acestei societăți nu s-a desfășurat activitate de bar, discotecă sau club a

firmei N.O.

De asemenea, împrejurarea că pârâții

persoane fizice au închiriat unei alte societăți comerciale imobilul situat în

Constanța, și astfel că în continuare se desfășoară activitate comercială

pretins nelegală nu poate justifica interesul legitim al reclamanților și

intervenienților de a continua acțiunea, atăit timp cât această societate

comercială nu a fost chemată în judecată, iar activitatea sa este circumscrisă

organizării de nunți, botezuri și alte evenimente.

Așadar, cât timp s-a făcut dovada că

în prezent în imobilul litigios nu se mai desfășoară activitatea reclamată de

către reclamanți și intervenienti ca fiind delictuală, se justifică admiterea

excepției, dat fiind că premisa demarării acțiunii civile a încetat.

Și sub aspectul celui de-al doilea

capăt de cerere excepția a fost admisă, dat fiind raportul de accesorialitate

între cele două capete de cerere dar și împrejurarea că fiind modificate

condițiile faptice ce au determinat promovarea acțiunii trebuie dovedit

interesul legitim al reclamanților de a obține concursul instanței de judecată

de a interzice permiterea pe viitor a activităților de bar, discotecă sau club

în locația respectivă cât timp nu se face dovada săvârșirii unei noi fapte

delictuale, autorul acesteia, respectiv legătura de cauzalitate.

În concluzie nu se poate dispune pe

cale judecătorească interzicerea unei conduite prohibitive în absența unei

faptei delictuale raportat tocmai la noile condiții de fapt, dat fiind că

condiția interesului nu este cerută numai la punerea în mișcare a acțiunii prin

introducerea cererii de chemare în judecată, ci ea trebuie îndeplinită în

legătură cu toate formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii.

Împotriva hotărârii mai sus menționate

au declarat apel reclamanții G.D., G.M.C., S.G., S.L., C.D., C.D. Șl SC I. SA,

Ț.E., P.M., C.G., C.P., A.D., T.G., P.D.I., P.G.

Prin Decizia nr. 162 din 4 decembrie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, au fost admise apelurile declarate de

apelanții reclamanți G.D., G.M.C., S.G., S.L., C.D., C.D. și de apelanții

intervenienti S.A., Ț.E., P.M., C.G., C.P., A.D., T.G., P.D.I., P.G., împotriva

sentinței civile nr. 1339 din 24 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul

Constanța în Dosarul nr. 943/118/2012 în contradictoriu cu intimații pârâți

C.C., C.N., SC C.I. SRL, SC M.Q.S. SRL, C.L.

În temeiul art. 297 alin. (1) C. proc.

civ. cu raportare la art. 22 alin. (2) din Legea nr. 202/2010, a desființat

hotărârea apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Pentru a pronunța această soluție s-a

reținut că susținerea apelanților potrivit căreia prima instanță nu s-a

pronunțat în contradictoriu cu moștenitorul reclamantei C.A., numitul C.D.,

deși acesta fost introdus în cauză, nu a fost reținută întrucât trecerea în

dispozitivul hotărârii a lui C.A. nu poate fi calificată decât o simplă eroare

materială ce poate fi îndreptată prin mijloacele procesuale puse la dispoziție

de C. proc. civ. atât timp cât moștenitorul acesteia, C.D. a fost introdus în

cauză și s-a dispus citarea acestuia, chiar și sub un nume greșit, respectiv

C.D.

În ceea ce privește soluția primei

instanțe de respingere a acțiunii și a cererii de intervenție accesorie ca

lipsite de interes, Curtea a constatat că este nelegală.

Astfel, interesul este folosul practic

material sau moral pe care îl urmărește cel ce promovează acțiunea. Interesul

afirmat în justiție trebuie să fie legitim, personal, născut și actual.

Interesul este legitim doar atunci

când este în concordanță cu dreptul obiectiv, adică numai dacă pretențiile

formulate izvorăsc dintr-un raport juridic recunoscut de lege. Interesul

afirmat în justiție trebuie să fie personal, adică să fie propriu celui ce

promovează acțiunea iar activitatea procesuală poate fi declanșată și

întreținută numai pe baza unui interes născut și actual, al cărui moment de

început îl reprezintă încălcarea unui anumit drept subiectiv.

Obiectul acțiunii cu care reclamanții

au sesizat instanța de judecată îl constituie,

- interzicerea pârâților societăți

comerciale de mai desfășura activitate de bar, discotecă, club în imobilul din

Constanța;

- interzicerea pârâților C.C. și C.N.,

proprietari ai imobilului din Constanța, de a mai permite desfășurarea

activității de bar, club și discotecă, cu cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut decât

parțial punctul de vedere al instanței de fond cu privire la lipsa de interes,

respectiv în privința SC I.S.C. SRL, care nu mai are capacitate de folosință,

ca urmare a radierii din Registrul Comerțului.

Referitor la SC C.I. SRL nu poate fi

reținută lipsa de interes doar în considerarea faptului că activitatea acesteia

a fost suspendată pe o perioadă de 3 ani, care de altfel s-a și epuizat la 28

februarie 2013, existând oricând posibilitatea revenirii în imobil.

SC M.Q.S. SRL este beneficiara unui

contract de comodat pentru spațiul respectiv, contract ce se află în vigoare și

a cărui punere în executare poate fi oricând realizată. Mai mult, nu trebuie

omisă calitatea asociatului, C.N., semnatar al contractului de comodat, care

este si proprietarul imobilului.

În ceea ce privește cel de-al doilea

capăt de cerere, Curtea a constatat, în primul rând, faptul că în mod greșit

prima instanță a reținut caracterul accesorial al acestuia față de primul capăt

de cerere. Instanța nu a argumentat de ce a ajuns la concluzia că, capătul 2 de

cerere depinde de soluția dată primului capăt de cerere.

Deși a încercat să susțină că ar

exista și un alt motiv în afara raportului de accesorialitate, în fapt s-a

raportat tot la primul capăt de cerere, reținând că față de modificarea

condițiilor faptice (situația celor trei societăți comerciale) reclamanții nu

pot justifica interesul atât timp cât nu au făcut dovada săvârșirii unei noi

fapte delictuale.

Instanța trebuia să procedeze la

analizarea pertinenței susținerilor reclamanților privind pe de o parte,

nelegalitatea documentelor ce au stat la baza construirii imobilului în cauză,

iar pe de altă parte incidența actelor normative, pretins a fi fost încălcate,

ce restricționează posibilitatea ca anumite clădiri sa aibă destinații sau

funcționalități ce pot provoca disconfort sau risc pentru sănătatea publica.

Față de cele reținute mai sus, Curtea

a constatat că prima instanță în mod greșit a procedat la soluționarea cauzei

prin admiterea excepției lipsei de interes a reclamanților și a

intervenienților.

Împotriva Deciziei nr. 162 din 4

decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs recurenții-pârâți C.C.

și C.N. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate

în sensul respingerii apelului formulat de intimații reclamanți și intimații

intervenienți ca nefondat.

În dezvoltarea criticilor în ceea ce

privește interesul promovării acțiunii, recurenții arată că instanța s-a

raportat la o eventualitate, ignorând caracterele născut și actual al interesului,

ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile. în acest sens se arată că pârâta

SC C.I. SRL nu și-a înregistrat mențiunea de reluare a activității și a

renunțat la punctul de lucru situat în spațiul în discuție, prin urmare

interesul promovării acțiunii nu este născut și actual. Recurenții mai arată că

în anul 2013 a fost încheiat cu altă firmă un contract de închiriere pentru

spațiul în discuție, acesta fiind un alt argument al lipsei de interes. In ceea

ce o privește pe SC M.Q.S. SRL și aceasta a avut încheiat tot un contract de

comodat care a fost reziliat în anul 2013.

Cu privire la al doilea capăt de

cerere, cu privire la care instanța de apel a reținut greșit că instanța de

fond la respins exclusiv în virtutea caracterului său accesoriu față de capătul

1 de cerere, se arată că este adevărat că prima instanță a calificat capătul 2

de cerere accesoriu față de primul, dar a respins acest capăt 2 de cerere din

două motive: primul cai consecință a faptului că l-a respins pe primul iar al

doilea, că sunt modificate condițiile faptice ce au determinat promovarea

acțiunii. Arată că Tribunalul Constanța fa calificat corect capătul 2 de cerere

ca accesoriu al primului. ;

Cu privire la stadiul raportului

juridic dedus judecății la momentul pronunțării primei instanțe, în mod corect

instanța a reținut lipsa de interes, din moment ce acțiunea principală fusese

în esență motivată pe inconvenientele de vecinătate, dar între timp lucrurile

s-au schimbat, pretinsa faptă ilicită a încetat. Instanța de judecată trebuie

să aibe în vedere faptul că recurenții au calitatea de proprietari, ceea ce

conferă plenitudinea de atribute față de bunul respectiv. în motivarea acțiunii

se face referire la desfășurarea de activități ilegale în spațiul în cauză or,

pentru analizarea acestui aspect nu este competentă instanța civilă.

În drept se invocă motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând recursul prin

prisma motivelor de nelegalitate invocate, constată că acesta este nefondat pentru

considerentele ce succed.

Recurenții au invocat motivele de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 8 poate fi invocat atunci când instanța, interpretând greșit actul juridic

dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic

al acestuia.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 poate fi invocat atunci hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal

ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Din conținutul cererii de recurs

rezultă că recurenții nu au indicat în mod concret critici prin care să fie

susținute în mod distinct aceste motive de recurs și, întrucât instanța nu

poate indentifica critici care să argumenteze invocarea motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., cererea de recurs se va reține spre

analiză din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Referitor la susținerea recurenților

privind greșita admitere a apelului reclamanților și intervenienților și

reținerea de către instanță a faptului că aceștia au interes în promovarea

acțiunii de față, Înalta Curte o va respinge ca nefondată.

Prin decizia atacată au fost admise

apelurile reclamanților și ale intervenienților iar în temeiul art 297 alin.

(1) C. proc. Civ. cu raportare la art. 22 alin. (2) din Legea nr. 202/2010, a

fost desființată hotărârea apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare

primei instanțe, pentru evocarea fondului, având în vedere că prima instanță,

admițând excepția lipsei de interes, nu a mai procedat la o judecată în fond a

pricinii.

Astfel, cum în mod corect a reținut

instanța de apel analizând condițiile interesului ca element esențial al

promovării acțiunii, atât reclamanții cât și intervenienții justifică un

interes legitim, personal, născut și actual.

Interesul, înțeles ca o condiție de

exercițiu a acțiunii civile are în vedere justificarea de a invoca și a urmări

pe calea demersului judiciar promovat un anumit folos practic, care în cauză îl

constituie dreptul reclamanților și al intervenienților la respectarea

dreptului de proprietate sub aspectul interzicerii activităților de natură să

le tulbure liniștita folosință a proprietății, demersul judiciar având ca temei

abuzul de drept manifestat de proprietarii imobilului limitrof - recurenți în

cauză.

Legitimitatea interesului presupune că

persoana care formulează o pretenție în justiție trebuie să justifice legătura

între pretenția concretă formulată și dreptul subiectiv civil afirmat ori

situația juridică pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie.

Astfel, în mod greșit instanța de

fond, admițând excepția lipsei de interes, s-a raportat la elemente care nu

definesc fondul litigiului ci sunt circumstanțiale, reținând că, întrucât unele

dintre firmele care și-au desfășurat activitatea în spațiul în cauză au

activitatea suspendată sau sunt în altă situație aparent fără legătură cu

obiectul acțiunii, cererea de chemare în judecată este lipsită de interes.

Instanța de fond trebuia să analizeze existența interesului promovării acțiunii,

în special, prin raportare la proprietarii imobilului în litigiu, cu atât mai

mult cu cât s-a relevat faptul că aceștia dețin calitatea de asociat în firmele

pârâte și că din acest motiv pot oricând să facă demersurile necesare reluării

activităților care îngrădesc exercitarea dreptului de proprietate al

reclamanților și al intervenienților.

Celelalte condiții vizând interesul -

născut, actual, personal și direct - se referă la existența interesului în

momentul exercitării dreptului la acțiune, în sensul că neexercitarea acestui

drept ar presupune un prejudiciu pentru persoana care omite să-l exercite și

respectiv la folosul practic urmărit al celui ce recurge la aceasta formă

procedurală, or astfel cum s-a arătat, aceste condiții sunt întrunite în cauză.

Critica privind calificarea greșită a

celui de-al doilea capăt de cerere ca fiind accesoriu primului este nefondată,

Curtea reținând în mod corect că instanța de fond nu a argumentat de ce a ajuns

la concluzia că soluționarea capătului doi de cerere ar depinde de soluția dată

primului capăt de cerere, acest aspect urmând a fi analizat cu ocazia

rejudecării cauzei, astfel cum a dispus instanța de apel.

În raport de cele mai sus arătate,

constatându-se că nu sunt fondate criticile formulate în cauză și că este

legală hotărârea atacată, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va

respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

recurenții-pârâți C.C. și C.N. împotriva Deciziei nr. 162 din 4 decembrie 2013

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

28 octombrie 2014.