ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3220/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare din 3 iulie 2013, emis de această autoritate. La data de 15 aprilie 2014 s-a depus la dosar cererea de intervenție în interes alăturat reclamantului R.C., formulată de SC R. SA, prin care s-a solicitat admiterea intervenției în interes alăturat și admiterea cererii reclamantului de anulare a raportului de evaluare întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulată în interesul reclamantului, prin Încheierea din data de 22 mai 2014, Curtea a respins cererea de intervenție accesorie formulată de SC R. SA, ca inadmisibilă, constatând că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune admiterea acesteia. Astfel, s-a reținut că intervenienta nu a justificat interesul de a interveni în proces; intervenienta nu a arătat care ar putea fi consecințele negative ce se pot ivi în ceea ce o privește prin neparticiparea sa la procesul declanșat de reclamant. În opinia instanței, faptul că cererea principală dedusă judecății privește incompatibilitatea unui ales local constatată printr-un raport de evaluare, că această incompatibilitate privește calitatea deținută de reclamant în cadrul SC R. SA, nu prefigurează interesul legitim al societății care să justifice intervenția voluntară accesorie.

2. Calea de atac exercitată Împotriva Încheierii din 22 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs SC R. SA, susținând netemeinicia și nelegalitatea acesteia. În esență, în motivarea căii de atac, se susține că primarii au obligația legală de a face parte din adunarea generală a societăților comerciale care furnizează servicii publice unităților administrative teritoriale membre ale unei asociații intercomunitare, iar stabilirea incompatibilității ar conduce la o încălcare a obligațiilor ce revin operatorului regional respectiv.

De asemenea, s-a arătat că aplicarea incompatibilității prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 împiedică îndeplinirea misiunii acestor servicii publice în sensul prevederilor art. 4 alin. (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, art. 14 și art. 106 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, iar inconvenientele cauzate primarului fiecărei unități administrative prin incompatibilitatea cu funcția publică ce impune controlul asupra serviciului public prin rolul de reprezentant în adunarea generală a acționarilor operatorului regional sunt vădit disproporționate față de scopul de conformare a serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare la cerințele de mediu ale U.E., realizat prin constituirea în comun de către UAT-uri a unui operator regional însărcinat cu îndeplinirea misiunii lor de serviciu public.

În cazul în care o altă persoană ar exercita acest control, atunci acesta nu ar mai fi analog celui exercitat asupra propriilor servicii ale UAT, motiv pentru care este nelegală motivarea instanței de fond în sensul că poate fi desemnat un alt reprezentant. Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea și temeinicia sentinței atacate. Combătând criticile recurentei, în esență, s-a susținut că în ceea ce privește cererea de intervenție formulată, aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 63 din Noul C. proc. civ. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul formulat, îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă de la pct. 1, obiectul cauzei îl reprezintă cererea formulată de reclamantul R.C. pentru anularea raportului de evaluare din 3 iulie 2013, prin care A.N.I. a stabilit starea de incompatibilitate a reclamantului - Primar al Comunei Amzacea, în raport cu calitatea sa de reprezentant al acestei comune în AGA a SC R. SA Constanța, contrar prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003. La data de 16 aprilie 2014, SC R. SA Constanța a formulat o cerere de intervenție accesorie în temeiul art. 61 alin. (1) și (3) din Noul C. proc. civ., care a fost respinsă de Curtea de apel prin Încheierea din 22 mai 2014, ca inadmisibilă, reținându-se în esență că aceasta nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi admisă în principiu.

Deci, în cauza de față, este vorba de o cerere de intervenție accesorie formulată de o persoană juridică străină de raportul juridic dedus judecății, astfel încât, în privința cererii de intervenție rămân aplicabile exclusiv dispozițiile art. 61 și urm. din Noul C. proc. civ. Celelalte critici se subsumează afirmației că instanța de fond a ignorat interesul pe care SC R. SA Constanța îl are în susținerea apărării reclamantului care a formulat cerere de anulare a Raportului A.N.I. menționat prin care acesta a fost declarat incompatibil potrivit art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 191/2003, critici care sunt, de asemenea, nefondate. În raport cu obiectul litigiului și cu calitatea reclamantului de reprezentant al UAT Amzacea în AGA în cadrul SC R. SA Constanța, societatea comercială nu poate justifica un interes legal în anularea unui act administrativ, respectiv raportul de evaluare al A.N.I.

nr. x/2013, care, ca orice act administrativ se bucură, până la proba contrarie, de o puternică prezumție de legalitate și veridicitate, fiind presupus a fi adoptat/emis/întocmit pe baza legii și pentru aplicarea în concret a legii. De altfel, în mod corect instanța de fond a reținut că intervenienta nu a menționat sau dovedit în ce constau consecințele negative care ar putea părea în ceea ce o privește, prin neparticiparea sa la procesul declanșat de reclamantul R.C. în contradictoriu cu A.N.I., fapt nedovedit nici în recurs. Referirile la aspectele care vizează regimul incompatibilităților și la prevederile Tratatului privind Uniunea Europeană țin de fondul cauzei și nu de esența cererii de intervenție și nu pot fi analizate în cadrul cererii de intervenție formulată de SC R. SA, în temeiul art. 61, 63 din Noul C. proc.

civ. Față de considerentele expuse, Înalta Curte reține ca fiind legală și temeinică hotărârea recurată, recursul fiind nefondat, urmând să îl respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC R. SA împotriva Încheierii din 22 mai 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 septembrie 2014. Procesat de GGC - CL