ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3220/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul R.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de

Integritate, anularea raportului de evaluare din 3 iulie 2013, emis de această

autoritate.

La data de 15 aprilie

2014 s-a depus la dosar cererea de intervenție în interes alăturat

reclamantului R.C., formulată de SC R. SA, prin care s-a solicitat admiterea

intervenției în interes alăturat și admiterea cererii reclamantului de anulare

a raportului de evaluare întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Examinând

admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulată în interesul

reclamantului, prin Încheierea din data de 22 mai 2014, Curtea a respins

cererea de intervenție accesorie formulată de SC R. SA, ca inadmisibilă,

constatând că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a se

dispune admiterea acesteia.

Astfel, s-a reținut

că intervenienta nu a justificat interesul de a interveni în proces;

intervenienta nu a arătat care ar putea fi consecințele negative ce se pot ivi

în ceea ce o privește prin neparticiparea sa la procesul declanșat de

reclamant.

În opinia instanței,

faptul că cererea principală dedusă judecății privește incompatibilitatea unui

ales local constatată printr-un raport de evaluare, că această

incompatibilitate privește calitatea deținută de reclamant în cadrul SC R. SA,

nu prefigurează interesul legitim al societății care să justifice intervenția

voluntară accesorie.

exercitată

Împotriva Încheierii

din 22 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs SC R.

SA, susținând netemeinicia și nelegalitatea acesteia.

În esență, în motivarea

căii de atac, se susține că primarii au obligația legală de a face parte din

adunarea generală a societăților comerciale care furnizează servicii publice

unităților administrative teritoriale membre ale unei asociații

intercomunitare, iar stabilirea incompatibilității ar conduce la o încălcare a

obligațiilor ce revin operatorului regional respectiv.

De asemenea, s-a

arătat că aplicarea incompatibilității prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. f)

din Legea nr. 161/2003 împiedică îndeplinirea misiunii acestor servicii publice

în sensul prevederilor art. 4 alin. (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

art. 14 și art. 106 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, iar

inconvenientele cauzate primarului fiecărei unități administrative prin incompatibilitatea

cu funcția publică ce impune controlul asupra serviciului public prin rolul de

reprezentant în adunarea generală a acționarilor operatorului regional sunt

vădit disproporționate față de scopul de conformare a serviciului public de

alimentare cu apă și de canalizare la cerințele de mediu ale U.E., realizat

prin constituirea în comun de către UAT-uri a unui operator regional însărcinat

cu îndeplinirea misiunii lor de serviciu public.

În cazul în care o

altă persoană ar exercita acest control, atunci acesta nu ar mai fi analog

celui exercitat asupra propriilor servicii ale UAT, motiv pentru care este

nelegală motivarea instanței de fond în sensul că poate fi desemnat un alt

reprezentant.

Intimata-pârâtă a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

susținând legalitatea și temeinicia sentinței atacate.

Combătând criticile

recurentei, în esență, s-a susținut că în ceea ce privește cererea de

intervenție formulată, aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 63

din Noul C. proc. civ.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul formulat, îl apreciază ca fiind nefondat pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Așa cum s-a arătat în

expunerea rezumativă de la pct. 1, obiectul cauzei îl reprezintă cererea

formulată de reclamantul R.C. pentru anularea raportului de evaluare din 3

iulie 2013, prin care A.N.I. a stabilit starea de incompatibilitate a

reclamantului - Primar al Comunei Amzacea, în raport cu calitatea sa de

reprezentant al acestei comune în AGA a SC R. SA Constanța, contrar

prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

La data de 16 aprilie

2014, SC R. SA Constanța a formulat o cerere de intervenție accesorie în

temeiul art. 61 alin. (1) și (3) din Noul C. proc. civ., care a fost respinsă

de Curtea de apel prin Încheierea din 22 mai 2014, ca inadmisibilă,

reținându-se în esență că aceasta nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi

admisă în principiu.

Deci, în cauza de

față, este vorba de o cerere de intervenție accesorie formulată de o persoană

juridică străină de raportul juridic dedus judecății, astfel încât, în privința

cererii de intervenție rămân aplicabile exclusiv dispozițiile art. 61 și urm.

din Noul C. proc. civ.

Celelalte critici se

subsumează afirmației că instanța de fond a ignorat interesul pe care SC R. SA

Constanța îl are în susținerea apărării reclamantului care a formulat cerere de

anulare a Raportului A.N.I. menționat prin care acesta a fost declarat

incompatibil potrivit art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 191/2003, critici

care sunt, de asemenea, nefondate.

În raport cu obiectul

litigiului și cu calitatea reclamantului de reprezentant al UAT Amzacea în AGA

în cadrul SC R. SA Constanța, societatea comercială nu poate justifica un interes

legal în anularea unui act administrativ, respectiv raportul de evaluare al

A.N.I. nr. x/2013, care, ca orice act administrativ se bucură, până la proba

contrarie, de o puternică prezumție de legalitate și veridicitate, fiind

presupus a fi adoptat/emis/întocmit pe baza legii și pentru aplicarea în

concret a legii.

De altfel, în mod

corect instanța de fond a reținut că intervenienta nu a menționat sau dovedit

în ce constau consecințele negative care ar putea părea în ceea ce o privește,

prin neparticiparea sa la procesul declanșat de reclamantul R.C. în

contradictoriu cu A.N.I., fapt nedovedit nici în recurs.

Referirile la

aspectele care vizează regimul incompatibilităților și la prevederile

Tratatului privind Uniunea Europeană țin de fondul cauzei și nu de esența

cererii de intervenție și nu pot fi analizate în cadrul cererii de intervenție

formulată de SC R. SA, în temeiul art. 61, 63 din Noul C. proc. civ.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte reține ca fiind legală și temeinică

hotărârea recurată, recursul fiind nefondat, urmând să îl respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC R. SA împotriva Încheierii din 22 mai 2014 a Curții de Apel

Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 septembrie 2014.

Procesat de GGC - CL