ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4640/2011

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra prezentei contestații în anulare, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 26 octombrie 2010 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatoarea D.V. a atacat cu contestație în anulare decizia nr. 4983 din 05 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. A fost invocat motivul prevăzut de art. 318 și urm. C. proc. civ. În fapt, contestatoarea a apreciat că respingerea recursului prin decizia atacată a fost determinată de existența unor vădite greșeli prin decizia atacată a fost determinată de existența unor vădite greșeli materiale și Curtea a omis să cerceteze, dintr-o regretabilă eroare, toate motivele de modificare și de casare, ceea ce a condus la pronunțarea unei hotărâri de natură să afecteze grav interesele justiției și ale contestatoarei.

Prin decizia nr. 4983 din 05 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamanta D.V. și de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva deciziei nr. 166 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Cauza a privit o acțiune în pretenții morale formulată la 17 august 2006 de reclamanta D.V. împotriva Statului Român, în temeiul art. 504 și urm. C. proc. pen. După două cicluri procesuale, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, constatându-se că eroarea judiciară s-a putut produce datorită atitudinii culpabile a petentei, manifestată pe parcursul urmăririi penale, reclamanta, cu bună știință, pentru a-și proteja fiul, a indus în eroare organele de urmărire penală, asumându-și astfel riscul unei condamnări penale.

Sentința Tribunalului Prahova nr. 272 din 30 ianuarie 2004 a fost menținută prin decizia 166 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Prahova și a devenit irevocabilă prin decizia nr. 4983 din 05 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin contestația în anulare contestatoarea reclamantă a invocat motivele prevăzute de art. 318 C. proc. civ. Potrivit acestui articol, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, în două situații: fie când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, fie când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Contestatoarea nu a identificat greșelile care permit această cale extraordinară de atac, contestația în anulare specială, reglementată de art. 318 teza I, pentru ca instanța să verifice dacă în cauză este vorba despre o greșeală materială.

În înțelesul art. 318, greșelile trebuie să aibe un caracter procedural, să nu necesite o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, să fie săvârșite de instanță, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante. În lipsa unor precizări care să permită instanței un demers de verificare din limitele arătate, se constată că acest motiv nu este în fapt susținut. Nici motivul prevăzut de art. 318 teza a ll-a nu este precizat. Contestatoarea se referă la împrejurarea că instanța a omis să cerceteze toate motivele de casare sau/și de modificare. În primul rând, este de observat că formularea art. 318 teza a ll-a, se referă la omiterea vreunui motiv de casare sau modificare, ceea ce presupune ca omiterea să opereze în raport de motivele cu care instanța a fost sesizată și nu în raport de toate motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ. În al doilea rând, și pentru acest motiv de contestație în anulare, contestatoarea se limitează la termeni generali, fără să indice precis care este motivul de recurs omis a fi cercetat din eroare, de instanța care i-a respins recursul. Examinând decizia instanței de recurs, sub acest din urmă aspect, se constată că aceasta a reținut, potrivit cererii de recurs de la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, că reclamanta a atacat decizia Curții de Apel pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. Respingerea recursului reclamantei a fost argumentată amplu în decizie, în care a fost examinat individual fiecare motiv în parte, în raport de criticile formulate. Pe cale de consecință, constatând că în cauză nu sunt dovedite motivele de contestație în anulare formulate și întemeiate pe dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., s-a respins ca nefondată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată contestația formulată de D.V. împotriva deciziei nr. 4983 din 05 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 mai 2011.