ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5717/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Constată că, prin cererea înregistrată la această instanță la data de 21 septembrie 2010, sub nr. 7652/1/2010, contestatorul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimații S.I. și B.E., anularea Deciziei nr. 2876 din 7 mai 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, susținând în motivarea cererii că, în mod greșit au fost menținute hotărârile pronunțate de instanțele inferioare în condițiile nelegalei citări a contestatorului la Tribunalul Timiș și a nerespectării dispozițiilor legale privind administrarea probelor.

Au fost atașate dosarele instanțelor anterioare, precum și Dosarul nr. 10098/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de Proprietate Intelectuală, în care s-a pronunțat Decizia nr. 2876 din 7 mai 2010. Prin Încheierea din 27 mai 2011, judecata contestației în anulare a fost suspendată, în baza dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a constatării decesului contestatorului B.I., intervenit la data de 29 martie 2011, așa cum rezultă din copia certificatului de deces depusă la dosarul cauzei. La data de 20 noiembrie 2013, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare a cererii de recurs. Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății contestației în anulare în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 27 mai 2011, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, timp de un an și 5 luni, perioadă care a trecut de la momentul suspendării judecății, pricina a rămas în nelucrare, întrucât niciuna din părțile implicate în proces și nici moștenitorii părții decedate nu au înțeles să ceară continuarea judecății, deși contestatorul a fost citat, pentru discutarea perimării, pe numele moștenirii, fiind decedat.

Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând totodată că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să perime cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva Deciziei nr. 2876 din 7 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM