ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5298/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 424/7 aprilie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâții R.A.A.P.P.S., C.G. al Mun. București, M.F.P. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul. Prin Decizia nr. 437 din 13 septembrie 2000, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul declarat de reclamant. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P.I. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 5 decembrie 2000. La termenul de la 4 martie 2011, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., întrucât existau indicii cu privire la decesul recurentului-reclamant P.I. La data de 12 iulie 2013, intimatul – pârât C.L. al sect. 1 București a expediat la dosar, urmare solicitării instanței, extras din registrul de deces, din care rezultă că recurentul – reclamant a decedat la data 12 martie 2008. La 24 septembrie 2013, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 18 noiembrie 2013, când instanța a invocat excepția perimării recursului. Analizând cu prioritate această excepție, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Conform dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constată și din oficiu. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ. În speță, la termenul de la 4 martie 2011, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât existau indicii cu privire la decesul recurentului-reclamant P.I. Urmare solicitării instanței, la 29 august 2013 Camera Notarilor Publici a expediat la dosar certificatul de moștenitor din 13 aprilie 2008, din care rezultă că recurentul – reclamant P.I.

a decedat la data de 12 martie 2008. Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 5 martie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cu arătarea moștenitorilor, astfel cum prevăd dispozițiile art. 245 alin. (2) C. proc. civ. Reținând că în cauză sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de dispozițiile art. 252 alin. (1) teza I din același cod, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu care a fost investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva Deciziei civile nr. 437 din 13 septembrie 2000 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2013.