ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5298/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 424/7 aprilie 2000

pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a respins acțiunea

formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâții R.A.A.P.P.S., C.G.

al Mun. București, M.F.P.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantul.

Prin Decizia nr. 437

din 13 septembrie 2000, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

respins apelul declarat de reclamant.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul P.I.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, la data de 5 decembrie 2000.

La termenul de la 4

martie 2011, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 243

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât existau indicii cu privire la decesul recurentului-reclamant

P.I.

La data de 12 iulie

2013, intimatul – pârât C.L. al sect. 1 București a expediat la dosar, urmare

solicitării instanței, extras din registrul de deces, din care rezultă că

recurentul – reclamant a decedat la data 12 martie 2008.

La 24 septembrie

2013, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen

la 18 noiembrie 2013, când instanța a invocat excepția perimării recursului.

Analizând cu

prioritate această excepție, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ.,

Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin. (1)

C. proc. civ. perimarea se poate constată și din oficiu.

Termenul de perimare

începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar

cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art.

249 și 250 C. proc. civ.

În speță, la termenul

de la 4 martie 2011, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor

art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât existau indicii cu privire la

decesul recurentului-reclamant P.I.

Urmare solicitării instanței,

la 29 august 2013 Camera Notarilor Publici a expediat la dosar certificatul de

moștenitor din 13 aprilie 2008, din care rezultă că recurentul – reclamant P.I.

a decedat la data de 12 martie 2008.

Din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 5 martie 2012, când s-a

împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C.

proc. civ., părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cu

arătarea moștenitorilor, astfel cum prevăd dispozițiile art. 245 alin. (2) C.

proc. civ.

Reținând

că în cauză sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1)

C. proc. civ. și constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea

operează de drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de

dispozițiile art. 252 alin. (1) teza I din același cod, Înalta Curte urmează să

constate perimată cererea de recurs cu care a fost investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva Deciziei civile nr. 437 din 13

septembrie 2000 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 18 noiembrie 2013.