ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5605/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 29 iunie 2007 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanții V.V.M., N.D., G.I., I.G., V.M.V., G.A., V.V.D. și V.V.A. au formulat, în contradictoriu cu pârâții C.I., S.I., C.Z.Ș., C.O.L., B.M., B.A.M., D.O. și C.O., R.A., M.G., B.M., B.C., I.A., I.R., U.A., U.I., S.V., S.D. și S.C., acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ. Prin Sentința civilă nr. 438 din 11 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj s-a respins acțiunea formulată de reclamanți, precum și cererea reconvențională formulată de pârâții U.A. și U.I. Prin aceeași sentință, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta C.I.

și au fost obligați reclamanții să încheie cu aceasta contract de închiriere pentru apartamentul situat în Cluj-Napoca, str. B.N., județul Cluj, în condițiile O.U.G. nr. 40/1999. Au fost respinse restul capetelor de cerere. Prin Decizia nr. 100/A din 23 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie s-a admis apelul reclamanților declarat împotriva Sentinței nr. 438 din 11 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că s-a admis în parte acțiunea reclamanților și au fost obligați pârâții să predea acestora, în deplină proprietate, posesie și folosință, apartamentele pe care le ocupă din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Ș.M.

și str. B.N. A fost respinsă acțiunea reclamanților față de pârâta R.A., ca fiind rămasă fără obiect, precum și împotriva defunctelor M.R. și D.S., ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de capacitate de folosință. A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâții U.A. și U.I. și au fost obligați, în solidar, reclamanții să plătească acestora suma de 12.050 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate apartamentului nr. 9, cu instituirea unui drept de retenție asupra apartamentelor până la achitarea integrală a sumei. A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta C.I. având ca obiect obligarea reclamanților să încheie contract de închiriere pentru apartamentul nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. B.N.

A fost menținută dispoziția din sentință privind respingerea petitelor principale din cererea reconvențională formulată de pârâta C.I. A fost respins, ca nefondat, apelul pârâtei C.I. declarat împotriva aceleiași sentințe. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții V.V.M., N.D., G.I., I.G., V.M.V., G.A., V.V.D. și V.V.A. și pârâții C.I., S.I., C.Z.Ș., C.O.L., B.N., B.M., B.A.M., D.O., C.O., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 mai 2009 și a primit termen de judecată la 6 octombrie 2009. Judecata recursului a fost suspendată la data de 6 octombrie 2009, în baza dispozițiile art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a decesului recurentului-pârât B.N., nefiind indicați moștenitorii acestuia.

Suspendarea cauzei a fost menținută prin Încheierea din 18 ianuarie 2011, constatându-se că, de la data la care s-a dispus suspendarea judecării cauzei - 6 octombrie 2009 - și până la repunerea acesteia pe rol - 19 octombrie 2010 -, termenul perimării prevăzut de art. 250 alin. (2) C. proc. civ. nu s-a împlinit. La data de 14 noiembrie 2013, în acord cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica incidența dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare, se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an.

Art. 250 alin. (2) C. proc. civ. prevede că „în cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare”. Perimarea se înfățișează astfel, ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților, în soluționarea litigiului. Ea are un caracter mixt, de sancțiune și de prezumție tacită de desistare, având ca elemente definitorii rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții. În cauza de față, măsura de suspendare a judecății s-a dispus la 6 octombrie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., ca urmare a decesului recurentului-pârât B.N., nefiind indicați moștenitorii acestuia. La dosar nu au fost atașate înscrisuri din care să rezulte care sunt moștenitorii defunctului recurent-pârât B.N. Prin înscrisul depus la dosar la data de 28 septembrie 2009 și intitulat „Declarație” recurenții-reclamanți V.V.M., N.D., G.I., I.G., V.M.V., G.A., V.V.D. și V.V.A. au declarat că renunță la judecarea recursului declarat împotriva Deciziei nr. 100/A din 23 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, recursul rămânând fără obiect ca urmare a rezolvării pe cale amiabilă a litigiului, pârâții părăsind apartamentele pe care le ocupau în imobilul situat în str. Ș.M., respectiv în str. B.N.

și pe care le-au predat în deplină proprietate și posesie reclamanților. Prin cererea depusă la dosar la data de 29 iulie 2009, recurenta-pârâtă C.I. a declarat că înțelege, de asemenea, să renunțe la judecata recursului declarat împotriva Deciziei nr. 100/A din 23 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Prin urmare, se constată că la dosar există declarații de renunțare la judecata recursurilor, atât ale reclamanților, cât și ale pârâților, ca urmare a rezolvării pe cale amiabilă a litigiului, fără a fi întreprinse alte demersuri în vederea reluării judecății. În aceste condiții, lipsa de stăruință a părților care, după depunerea la dosar a declarațiilor de renunțare la recursuri, nu au solicitat repunerea cauzei pe rol, este sancționată cu perimarea cererilor de recurs.

Ca atare, în considerarea celor ce preced, urmează a se constata perimate recursurile declarate de reclamanții V.V.M., N.D., G.I., I.G., V.M.V., G.A., V.V.D. și V.V.A. și de pârâții C.I., S.I., C.Z.Ș., C.O.L., B.N., B.M., B.A.M., D.O. și C.O. împotriva Deciziei nr. 100/A din 23 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată cauza având ca obiect recursurile declarate de reclamanții V.V.M., N.D., G.I., I.G., V.M.V., G.A., V.V.D. și V.V.A. și de pârâții C.I., S.I., C.Z.Ș., C.O.L., B.N., B.M., B.A.M., D.O. și C.O. împotriva Deciziei nr. 100/A din 23 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM