ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2986/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1972/R din 14

octombrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie, a respins ca nefondată contestația în

anulare formulată de contestatorul M.D., împotriva deciziei civile nr. 1517/R

din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr. 2515/100/2006,

pe care a menținut-o.

Prin contestația în anulare

înregistrată sub nr. 1461/33 din 28 iulie 2009, contestatorul M.D. a solicitat

anularea deciziei civile nr. 1517/R din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj și

reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat in cauza, în

vederea pronunțării unei hotărâri neviciate, respectiv obligarea intimaților la

plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestației în

anulare, contestatorul a susținut că instanța a omis din greșeală să cerceteze unul

din motivele de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

În drept, contestația în anulare a

fost motivată pe dispozițiile art. 317-321 C. proc. civ. și pe dispozițiile art.

480 C. civ.

Ulterior, la data de 13 octombrie 2008,

contestatorul a arătat că procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare

pentru termenul din data de 19 mai 2008 nu a respectat dispozițiile art. 92-100

C. proc. civ., deoarece nu i s-a înmânat personal citația și nici nu a fost

afișată pe ușa principală, situație în care nu au fost îndeplinite condițiile

legale referitoare la perimarea recursului.

De asemenea, a mai arătat

contestatorul că au fost încălcate dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ.

Examinând contestația în anulare prin

prisma motivelor invocate, Curtea a reținut următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1517/R din

15 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj s-a constatat perimat, din oficiu, recursul

declarat de reclamantul M.D. împotriva sentinței civile nr. 388 din 28 martie 2008

a Tribunalului Maramureș, sentința care a fost menținută în întregime.

Perimarea recursului s-a dispus pe

motiv că, la termenul de judecata din data de 19 mai 2008 s-a suspendat

judecata recursului în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru

lipsa nejustificată a părților, iar, din referatul întocmit de grefa instanței

la data de 22 mai 2009, a rezultat că recursul a rămas in nelucrare din vina

recurentului M.D., mai mult de un an.

Pentru termenul de judecată din data

de 19 mai 2008, procedura de citare cu recurentul a fost legal îndeplinită prin

afișare pe ușa principală a locuinței destinatarului, în conformitate cu

dispozițiile art. 92 alin. (4) C. proc. civ.

Procedându-se în acest fel, s-a

apreciat ca nu au fost încălcate prevederile art.105 alin. (2) C. proc. civ.,

așa cum a susținut în mod neîntemeiat contestatorul.

Contestatorul și-a întemeiat, în

drept, contestația în anulare, in mod formal, pe dispozițiile art. 317-321 C.

proc. civ., fără să arate in concret nici unul din motivele de contestație prescrise

de lege.

In conformitate cu prevederile art. 317

C. proc. civ., Curtea a constatat că procedura de chemare a recurentului pentru

ziua când s-a judecat recursul, dar și la termenul din data de 19 mai 2009, a

fost îndeplinită conform art. 92 alin. (4) C. proc. civ.

Relativ la prevederile art. 318 C.

proc. civ. Curtea a observat că decizia contestată nu este rezultatul nici unei

greșeli materiale. Totodată, s-a reținut ca, perimând recursul, nu se poate

reține că instanța nu ar fi cercetat vreunul dintre motivele de modificare sau

de casare susținute in cauza.

Împotriva deciziei civile nr. 1972/R

din 14 octombrie 2009 a formulat cerere de recurs, la data de 3 decembrie 2009,

contestatorul M.D., prin care a criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele

aspecte:

In esența, recurentul a susținut ca

pârâții Primarul Orașului Borșa, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice au refuzat sa se conformeze dispozițiilor art. 481 C. civ. și Legii nr.

18/1991, modificată prin Legea nr. 247/2005.

La termenul de judecata din 13 mai

2010, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității

recursului, fata de faptul ca obiectul acestuia îl constituie o hotărâre

irevocabila.

Recursul va fi respins ca

inadmisibil pentru considerentele ce urmează:

Prin decizia civilă nr. 1972/R din 14

octombrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie, a fost respinsa ca nefondată contestația în

anulare formulată de contestatorul M.D., împotriva deciziei civile nr. 1517/R

din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr. 2515/100/2006,

pe care a menținut-o, hotărârea pronunțata in aceasta cale extraordinara de

atac având mențiunea irevocabila.

In raport de aceasta mențiune si având in

vedere dispozițiile exprese ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care

reglementează obiectul recursului, respectiv hotărârile fără drept de apel,

cele date in apel si, in condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe

cu activitate jurisdicționala, Înalta Curte constata ca hotărârea atacata nu

poate fi încadrata in nici una din ipotezele prescrise de lege

Este necesara, așadar, îndeplinirea condiției

de admisibilitate prescrisa de norma procedurala susmenționata, constând, in

principal, in identificarea categoriei de hotărâri judecătorești determinata de

lege, susceptibila de a fi supusa controlului judiciar in calea de atac

promovata - recursul.

In situația concreta dedusa judecații

in care hotărârea atacata nu intra in categoria celor prescrise de lege,

cererea care materializează in sine exercitarea unei cai extraordinare de atac,

in alte condiții decât cele legale, va fi respinsa ca inadmisibila.

Recunoașterea unei cai de atac in alte

condiții decât cele prescrise de norma legala procesuala constituie o încălcare

a principiului legalității acestora, precum si a principiului constituțional al

egalității in fata legii si a autorităților, ceea ce înseamnă, in egala măsura,

un alt aspect de inadmisibilitate.

Pentru aceste considerente de fapt si de

drept, in conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul M.D.

împotriva deciziei nr. 1972/R din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

contestatorul M.D. împotriva deciziei nr. 1972/R din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

mai 2010.