ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2651/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din ședința publică de la 16

mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, în Dosarul

nr. 561/85/2007, s-a dispus suspendarea judecății cauzei ce formează obiectul

susmenționatului dosar, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează

obiectul Dosarului nr. 1821/85/2008, aflat pe rolul Tribunalului Sibiu.

Pentru a pronunța

această încheiere, instanța de judecată a aplicat dispozițiile art. 244 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ., față de împrejurarea relevată de pârâtă că pe rolul

Tribunalului Sibiu, se află Dosarul nr. 1821/85/2008 având ca obiect acțiunea

petitorie privind obligarea celeilalte părți să îi vândă terenul înscris în

C.F., Cristian II, acțiune care are prioritate față de cererea reclamantei din

cauza de față de obligare a pârâtei la plata echivalentului folosinței

terenului începând cu 20 mai 1999 și în continuare, deci, și pentru viitor.

Împotriva acestei

încheieri a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta și a solicitat în

temeiul art. 313 C. proc. civ. raportat la motivul de recurs reglementat de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., casarea încheierii și trimiterea cauzei pentru

continuarea judecății la instanța de apel.

A arătat, în esență,

că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 244 pct. 1 C.

proc. civ., neexistând legătură între soluția ce se va pronunța în această

cauză care privește plata echivalentului valoric al folosinței terenului

proprietatea pârâtei, pe care este amplasată cabana proprietatea apelantei

pârâte - drept recunoscut și acțiunea nou introdusă, evident șicanatoriu, care

vizează obligația de a vinde terenul, fără să se conteste dreptul de

proprietate al reclamantei.

A mai precizat că

pârâta nu a invocat drept motiv de apel înlăturarea obligației de a plăti

echivalentul folosinței terenului pentru viitor, iar dacă pârâta ar deveni

proprietară ar putea oricând sista plata obligației.

Recursul este fondat.

Suspendarea

judecății, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., poate avea loc când

dezlegarea pricinii atârnă, în total sau în parte, de existența sau inexistența

unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Or, așa cum rezultă

din chiar cuprinsul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., este necesar ca existența

sau inexistența dreptului să facă deja obiectul unei alte judecăți, ceea ce nu

se regăsește, în cauză, deoarece dreptul de proprietate al reclamantei nu este

contestat în nicio cauză, dosarele au obiecte diferite, iar posibilitatea ca

pârâta să triumfe în acțiunea sa petitorie, privind obligarea reclamantei să îi

vândă în viitor terenul aferent construcției, nu poate, deci constitui în

aceste condiții, o chestiune principală în sensul textului de lege, ci doar o

problemă de executare a hotărârii judecătorești.

Așa fiind, măsura

opririi cursului judecății este nelegală și motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fondat încât, aplicând dispozițiile

art. 313 C. proc. civ., recursul va fi admis și încheierea va fi casată cu

consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de

reclamanta SC P. SA Sibiu împotriva încheierii din 16 mai 2008 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția comercială.

Casează încheierea

atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2008.