ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2651/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din ședința publică de la 16 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, în Dosarul nr. 561/85/2007, s-a dispus suspendarea judecății cauzei ce formează obiectul susmenționatului dosar, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1821/85/2008, aflat pe rolul Tribunalului Sibiu. Pentru a pronunța această încheiere, instanța de judecată a aplicat dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., față de împrejurarea relevată de pârâtă că pe rolul Tribunalului Sibiu, se află Dosarul nr. 1821/85/2008 având ca obiect acțiunea petitorie privind obligarea celeilalte părți să îi vândă terenul înscris în C.F., Cristian II, acțiune care are prioritate față de cererea reclamantei din cauza de față de obligare a pârâtei la plata echivalentului folosinței terenului începând cu 20 mai 1999 și în continuare, deci, și pentru viitor. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta și a solicitat în temeiul art. 313 C. proc. civ. raportat la motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., casarea încheierii și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la instanța de apel.

A arătat, în esență, că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., neexistând legătură între soluția ce se va pronunța în această cauză care privește plata echivalentului valoric al folosinței terenului proprietatea pârâtei, pe care este amplasată cabana proprietatea apelantei pârâte - drept recunoscut și acțiunea nou introdusă, evident șicanatoriu, care vizează obligația de a vinde terenul, fără să se conteste dreptul de proprietate al reclamantei. A mai precizat că pârâta nu a invocat drept motiv de apel înlăturarea obligației de a plăti echivalentul folosinței terenului pentru viitor, iar dacă pârâta ar deveni proprietară ar putea oricând sista plata obligației.

Recursul este fondat. Suspendarea judecății, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., poate avea loc când dezlegarea pricinii atârnă, în total sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Or, așa cum rezultă din chiar cuprinsul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., este necesar ca existența sau inexistența dreptului să facă deja obiectul unei alte judecăți, ceea ce nu se regăsește, în cauză, deoarece dreptul de proprietate al reclamantei nu este contestat în nicio cauză, dosarele au obiecte diferite, iar posibilitatea ca pârâta să triumfe în acțiunea sa petitorie, privind obligarea reclamantei să îi vândă în viitor terenul aferent construcției, nu poate, deci constitui în aceste condiții, o chestiune principală în sensul textului de lege, ci doar o problemă de executare a hotărârii judecătorești.

Așa fiind, măsura opririi cursului judecății este nelegală și motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fondat încât, aplicând dispozițiile art. 313 C. proc. civ., recursul va fi admis și încheierea va fi casată cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC P. SA Sibiu împotriva încheierii din 16 mai 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială. Casează încheierea atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2008.