ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6320/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 342 din 17 noiembrie 2008, Tribunalul Brașov a admis contestația formulată de către contestatorul T.H.E., în contradictoriu cu intimata SC R. SRL Brașov și în consecință: A anulat în parte decizia nr. 606 din 06 martie 2008 emisă de intimată, în ce privește art. 1 alin. (1) și a obligat pe aceasta să emită o nouă decizie de restituie în natură către contestator a cotei de 2/3 parte din imobilul situat în Brașov , și identificat în CF. nr. 8667 Brașov sub număr top 9156 compus din casă de piatră, curte și grădină în suprafața de 1699, 20 mp în loc de 1/3 cât s-a decis anterior anulării, cu dobândirea unui drept de folosință special asupra terenului.

A respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții P.S. și P.F., ambii cu domiciliul în Brașov, P.I. și P.A., ambii cu domiciliul în Brașov, V.C., cu domiciliul în Brașov și excepțiile invocate de aceștia. A respins cererea de obligare a intimatei la plata daunelor cominatorii. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Brașov a reținut următoarele: în baza prevederilor speciale privind restituirea imobilelor preluate abuziv de către stat excepțiile lipsei calității de moștenitor a contestatorului, lipsei calității de reprezentant în persoana lui K.G. pentru defunctul T.W. și lipsa capacității de folosință au fost respinse. Calitatea de persoană îndreptățită la restituire în favoarea contestatorului a fost constatată de către intimată prin decizia nr. 606 din 06 martie 2008 prin care a fost restituită cota de 1/3 din imobilul preluat, imobilul aflându-se în coproprietatea antecesorilor acestuia.

Contestatorul este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau prin echivalent din perspectiva art. 4 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 și asupra cotei de proprietate a defunctului T.W. Restituirea în natură este regula instituită prin art. 1 alin. (1) al Legii nr. 10/2001, imobilul fiind preluat în mod abuziv în baza Decretului nr. 223/1974. Cât privește terenul, acesta are regimul juridic prevăzut de art. 2 din O.U.G. nr. 184 /2002 republicată, în sensul că asupra lui cetățenii străini pot dobândi un drept de folosință special, astfel că cererea va fi admisă în acest mod pentru teren, cum a procedat, de altfel și intimata prin dispoziția sa.

Prin apelul formulat, intimata SC R. SRL Brașov a solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. Se arată că, din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă calitatea de moștenitor al lui T.H.E. de pe urma defunctului T.W. În dezvoltarea motivelor de apel se invocă excepția lipsei calității de moștenitor a contestatorului T.H.E. după defunctul T.W., excepția lipsei calității de reprezentant a numitului K.G. pentru defunctul T.W. și excepția lipsei capacității de folosință a defunctului T.W. Prin apelul formulat, intervenienții P.F. și P.S. au solicitat schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii de intervenție și respingerii contestației, invocându-se aceleași motive de apel ca ale celorlalți apelanți intervenienți.

Analizând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de apel invocate, Curtea a reținut următoarele: La data formulării notificării, T.W. nu avea capacitatea de folosință, respectiv capacitatea de a avea drepturi și obligații (conform art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954). Potrivit certificatului de moștenitor eliberat de Tribunalul Ebersberg sub nr. VI o572/2007, moștenitorii defunctului W.T. decedat la 2 ianuarie 1998 sunt G.E.T., K.W. și D.S. Faptul că acești moștenitori nu au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 în ce privește imobilul în litigiu, nu conferă contestatorului calitate de moștenitor, în condițiile în care acesta nu a dobândit în temeiul devoluțiunii legale sau testamentare această calitate.

Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art. 296 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a admis apelurile declarate de apelanta intimată SC R. SRL Brașov și de apelanții intervenienți, a schimbat în tot sentința civilă nr. 342/S din 17 noiembrie 2008 a Tribunalului Brașov în sensul respingerii contestației și admiterii cererii de intervenție accesorie. In temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., reținând culpa procesuală a intimatului T.H.E., instanța a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată către apelanții intervenienți P.S., P.F., P.I., P.A. și V.C., în cuantum de 150 lei. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul care a susținut următoarele motive de nelegalitate.

Formularea notificării la data de 02 august 2001 în numele proprietarului tabular T.W., decedat la acea dată, este evident o eroare ce a aparținut mandatarului K.G. Notificarea a fost formulată de T.H.E. atât în calitate de moștenitor al defunctului T.F., cât si în calitate de moștenitor legal al defunctului T.W. În aceste condiții, singurul care are calitatea de persoană îndreptățită este contestatorul, cel care având vocație succesorală legală la moștenirea unchiului său este singurul care a depus în termen legal cererea de restituire în natură a cotei de 1/3 ce a aparținut tatălui său, precum și a cotei de 1/3 ce a aparținut unchiului său T.W. Se consideră că instanța de apel a pronunțat o hotărâre prin încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale art. 1546 C. civ.

conform cu care, în situația în care mandantul ratifică toate actele efectuate de mandatar, mandatul executat este valid, caz în care K.G. a formulat în condiții legale notificarea în baza dispozițiilor legii nr. 10/2001. Se mai susține că în mod nelegal, au fost înlăturate dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, conform cu care de cotele moștenitorilor legali și testamentari care nu au formulat notificare, beneficiază ceilalți moștenitori. Se invocă în drept, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. probe înscrisuri. Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal. Calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii este asigurată de statutul de proprietar asupra cotei imobilului ce formează obiectul notificării, la momentul preluării imobilului de către stat. Legea conferă vocația la moștenire rudelor defunctului, soțului supraviețuitor al defunctului și statului, iar vocația succesorală testamentară poate să aparțină în principiu oricărei persoane cu capacitate succesorală. Legea nr. 10/2001 nu derogă de la acest principiu, menționându-se în pct. 4.4 din H.G. nr. 250/2007 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a legii că „în toate cazurile, stabilirea calității de moștenitor legal sau testamentar se face potrivit legii române”.

Notificarea formulată conform dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 la data de 2 august 2001, depusă de numita K.M.(născută T.), T.W., T.L., T.H.E., prin mandatarul K.G. a vizat restituirea în natură a cotei de 2/3 din imobilul situat în Brașov, iar cota de 1/3 din acesta nu a fost restituită, pe motiv că notificarea a fost formulată de o persoană fără a avea calitatea de reprezentant și în numele unei persoane fără capacitate de folosință. Instanța de apel a statuat în mod just că, la data formulării notificării nu există nici un contract de mandat care să îl împuternicească pe mandatar să formuleze notificare, iar procurile încheiate la date ulterioare (1 noiembrie 2007 și 31 octombrie 2007) nu sunt de natură a produce efecte retroactive.

Capacitatea de folosință a contestatorului T.H.E., respectiv capacitatea de a avea drepturi și obligații conform art. 5 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 a fost în mod corect apreciată de Curtea de Apel care a stabilit că, la data formulării notificării acesta era decedat (din data de 2 ianuarie 1998) conform certificatului de moștenitor. Neutilizarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 în ceea ce privește imobilul în litigiu de moștenitorii defunctului T.W. nu poate echivala cu recunoașterea calității de moștenitor a contestatorului. Nici criticile formulate de recurentul reclamant în privința interpretării art. 1546 C. civ. nu pot atrage nelegalitatea deciziei recurate: numitul T.W.

era decedat la data notificării, iar declarația dată în fața notarului, de ratificare a notificării privind restituirea în natură a imobilului situat în Brașov, inclusiv cu privire la cota de 1/3 ce a aparținut defunctului T.W. nu poate fi considerată acceptare a succesiunii, contestatorul neavând practic calitatea de moștenitor de pe urma defunctului T.W. Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul T.H.E. împotriva deciziei civile nr. 65 din 13 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2010.