ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6816/2008

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 536/S din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov a fost respinsă contestația formulată de contestatorul I.M.C. în contradictoriu cu intimata SC R. Brașov. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că imobilul înscris în C.F. nr. 16532A Brașov sub nr. top 9103/1/94/II a constituit obiectul dreptului de proprietate al numitului G.D., fiind dobândit cu titlul de cumpărare în anul 1942. La data de 9 februarie 1965 a intervenit decesul numitului G.D. și prin certificatul de moștenitor nr. 384 din 11 februarie 1965 s-a stabilit că au calitate de succesori ai acestuia: G.A. cu calitate de soție supraviețuitoare și cota de 72/144 părți, P.V.

în calitate de soră cu cota de 30/144, C.O., G.M., S.F.M. în reprezentarea fratelui consangvin predecedat, G.A., cărora le revine fiecăruia cota de 4/144 parte, în reprezentarea fratelui consangvin predecedat G.D., G.R. și S.A., cărora le revine cota de 6/144 parte, iar în reprezentarea surorii uterine predecedată, B.S. au succedat copiii acesteia, B.P.C. și I.M. cărora le-a revenit o cotă de 18/144 parte. Prin sentința civilă nr. 6894 din 18 septembrie 1978 a Judecătoriei Brașov a fost admisă cererea promovată de Consiliul Popular al Municipiului Brașov împotriva moștenitorilor defunctului G.D. și pe cale de consecință s-a dispus trecerea în proprietatea statului a imobilului situat în Brașov, înscris în C.F.

nr. 16532/a Brașov, sub nr. top 9103/1/94/11 în temeiul Decretului nr. 111/1951. Din cuprinsul sentinței menționate, rezultă că în procesul finalizat prin această hotărâre judecătorească au figurat toți moștenitorii defunctului G.D. (filele 67-69 dosar fond). Prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, I.M. a solicitat Primăriei Municipiului Brașov restituirea în natură a imobilului mai sus identificat. În cursul desfășurării procedurii prealabile, a survenit decesul titularei notificării, aceasta fiind însușită și continuată de contestatorul I.M.C. , în calitate de unic moștenitor al numitei I.M., calitate stabilită prin certificatul de moștenitor nr. 9 din 6 noiembrie 2001. Prin decizia nr. 555 din 15 august 2007, emisă de intimată a fost admisă în parte notificarea formulată de I.M.

și continuată de contestatorul I.M.C. și, pe cale de consecință, s-a dispus restituirea în natură a cotei de 18/144 parte din imobilul revendicat și a fost respinsă cererea de restituire a celorlalte cote din imobil, motivat de faptul că nu a făcut dovada că el sau mama sa au calitatea de succesori în drepturi față de ceilalți coproprietari ai imobilului, astfel cum aceștia sunt stabiliți prin certificatul de moștenitor nr. 384/1965 (filele 12-17 dosar fond). Din starea de fapt expusă, rezultă că la data când a operat preluarea abuzivă a imobilului în litigiu, asupra acestuia erau coproprietari succesorii în drepturi ai proprietarului inițial, în cotele menționate în certificatul de moștenitor nr. 384 din 11 februarie 1965. Prin urmare, la data la care s-a produs trecerea imobilului în litigiu în proprietatea statului, antecesoarea contestatorului avea o cotă parte determinată din acesta, respectiv 9/144 parte.

S-a mai reținut că, pe linia succesiunii pe care antecesoarea contestatorului a venit la moștenirea lui G.D. mai avea calitate de moștenitor cu cota parte de 9/144 și numitul B.C.P. Întrucât persoana menționată care deținea la data trecerii în proprietatea statului a imobilului, calitatea de coproprietar cu cota de 9/144 parte nu a uzat de prevederile Legii nr. 10/2001, cota parte a acestuia revine contestatorului, conform art. 4 alin. ultim din Legea nr. 10/2001. Susținerea contestatorului făcută în sensul că prevederile art. 4 alin. ultim din Legea nr. 10/2001 îl îndreptățesc să beneficieze de restituirea întregului imobil nu a putut fi reținută, întrucât, în baza dreptului de acrescământ, acestuia nu putea să-i revină decât cota celuilalt moștenitor al defunctei B.S., respectiv B.P.C.

Dispozițiile legale menționate nu sunt aplicabile contestatorului în ceea ce privește cotele părți cuvenite celorlalți coproprietari ai imobilului la data preluării acestuia de către stat, astfel cum aceștia sunt determinați în certificatul de moștenitor emis la 11 februarie 1965, deoarece partea menționată nu a făcut dovada că el sau antecesoarea sa au calitatea de moștenitori ai acestora. Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 49/Ap din 21 aprilie 2008 a respins apelul declarat de contestatorul I.M.C. împotriva sentinței nr. 536/s din 30 noiembrie 2007 a Tribunalului Brașov. S-a reținut că, problema juridică determinantă în stabilirea dreptului ce se cuvine contestatorului o reprezintă calitatea pe care a avut-o antecesoarea acestuia (I.M.) la momentul formulării notificării în baza Legii nr. 10/2001, respectiv dacă aceasta a solicitat reparația în nume propriu sau în calitate de moștenitoare a defunctului G.D.

Astfel, prin hotărârea judecătorească nr. 6894 din 18 septembrie 1978 a Judecătoriei Brașov s-a soluționat un litigiu întemeiat pe Decretul nr. 111/1951 privind și imobilul din Brașov, înscris în C.F. 16532, nr.top 9103/1/94/11 proprietatea defunctului G.D., litigiu ce s-a purtat între Consiliul Popular al Municipiului Brașov și moștenitorii acestui defunct, respectiv P.V., G.A., G.R., C.O., G.M., S.F., I.M. și B.P.C. Instanța a reținut că imobilul este unul fără stăpân, deoarece a fost părăsit mai mult de un an, pentru că „titularii-proprietari nu au făcut nici un act de administrare sau conservare a imobilului" (fila 67 dosar nr. 6972/62/2007). Or, titularii dreptului de proprietate asupra respectivului imobil erau pârâții-moștenitori care au acceptat succesiunea după defunctul G.D.

conform certificatului de moștenitor nr. 384/1965. Soluția este logică și legală, deoarece la data decesului defunctului G.D. s-a deschis succesiunea acestuia, iar patrimoniul lui s-a transmis moștenitorilor lui. Altfel spus, moștenitorii au devenit proprietari ai întregului patrimoniu al defunctului de la data deschiderii succesiunii, indiferent dacă ulterior datei deschiderii s-au mai descoperit creanțe, debite sau alte drepturi ce au aparținut defunctului. Așa fiind, instanța a reținut că imobilul în cauză a fost preluat în mod abuziv de către statul Român de la proprietarii enumerați în certificatul de moștenitor nr. 384/1965, între care și I.M.. S-a reținut că I.M. a formulat notificarea în baza Legii nr. 10/2001, în calitate de coproprietară deposedată abuziv și nu în calitate de moștenitoare a unei persoane deposedate abuziv.

Aceasta înseamnă că dreptul persoanei care a formulat notificarea se limitează numai la cota ei de coproprietate din imobil, iar apelantul I.M.C. ca și continuator al cererii antecesoarei I.M. nu poate beneficia decât de cota celorlalți moștenitori ai mamei sale și care nu au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, nicidecum de cotele de proprietate ale celorlalți coproprietari față de care el nu este moștenitor. Împotriva ultimii hotărâri a declarat recurs în termen legal contestatorul I.M.C., care, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

o critică pentru nelegalitate prin prisma următoarelor aspecte: După ce contestatorul face un scurt istoric al speței, astfel cum s-a reținut și prin hotărârile anterioare, menționează că hotărârea instanței de apel este greșită, fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 36/1995, fără a lua în calcul dispozițiile Decretului nr. 40/1953 în baza căruia s-a emis certificatul de moștenitor nr. 384/1965, potrivit principiului tempus regit actum, raportat la art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938 conform cărora drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită și expropriere; titularul nu va putea însă dispune de ele prin cartea funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea". Mai arată recurentul că nu este îndeplinită condiția înscrierii dreptului de proprietate în certificatul de moștenitor, situație în care preluarea abuzivă făcută de stat s-a realizat direct din patrimoniul defunctului G.D., situație în care notificarea fiind făcută numai de antecesoarea sa, el ca unic moștenitor este singurul care îndeplinește cerințele prevăzute de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, pentru ca imobilul să-i fie restituit conform art. 4 alin. (4) din aceeași lege.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Așa cum s-a reținut și în hotărârile anterioare, imobilul a aparținut numitului G.D., care a lăsat ca moștenitori persoanele înscrise în certificatul de moștenitor nr. 384/1965, printre care și pe I.M.. În cauză, notificarea prin care s-a solicitat restituirea imobilului, a fost formulată de I.M., care a decedat pe parcursul procesului (certificat de moștenitor nr. 9 din 6 noiembrie 2001). Potrivit actelor din dosar, titularii dreptului de proprietate asupra imobilului erau cei înscriși în certificatul moștenitor nr. 384/1965, printre care și I.M. În această situație, imobilul în cauză a fost preluat în mod abuziv de Statul Român de la cei înscriși în certificatul de moștenitor.

Se impune a fi reținut faptul că I.M. a formulat notificarea în temeiul Legii nr. 10/2001 în calitate de coproprietară a unei persoane ce a fost deposedată în mod abuziv și nu în calitate de moștenitoare a unei persoane deposedată în mod abuziv. Susținerea contestatorului făcută în sensul că prevederile art. 4 alin. ultim din Legea nr. 10/2001 îl îndreptățesc să beneficieze de restituirea întregului imobil în litigiu, nu poate fi reținută, deoarece i se cuvine numai cota parte ce ar fi revenit antecesoarei sale. Așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, dreptul persoanei ce a notificat se limitează la cota ei de coproprietate din imobil și I.M.C., continuator al cererii antecesoarei sale I.M.

nu poate beneficia decât de cota celorlalți moștenitori ai mamei sale, care nu au formulat notificare în termen legal și nu de cotele de proprietate ale celorlalți coproprietari în raport de care nu și-a dovedit calitatea de moștenitor. Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, succesibilii care, după 6 martie 1945 nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a acesteia pentru bunurile care fac obiectul legii în discuție. După intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, I.M., mama contestatorului a depus în termen legal cererea pentru restituirea imobilului, care potrivit legii are valoare de acceptare a succesiunii. Așa cum s-a arătat mai sus, antecesoarea contestatorului a avut calitate de comoștenitoare alături de ceilalți coproprietari față de defunctul G.D., împrejurare dovedită cu certificatul de moștenitor nr. 384/1965.

Este adevărat că ceilalți coproprietari după G.D. nu au formulat cerere de restituire a imobilului, dar pentru I.M. a fost stabilită în concret cota parte la care era îndreptățită din bunurile ce se aflau în patrimoniul defunctului, implicit pentru bunul a cărui restituire a solicitat-o. Contestatorul ca singur moștenitor al numitei I.M. este îndreptățit numai la cota parte ce îi revenea acesteia, nefăcând dovada calității sale de moștenitor și în raport de ceilalți coproprietari pentru a fi îndreptățit și la cotele acestora. Față de aceste considerente, criticile formulate sunt nefondate și urmează ca recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul I.M.C. împotriva deciziei nr. 49Ap din 21 aprilie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2008.