ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6816/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6816/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 536/S din 30

noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov a fost respinsă contestația

formulată de contestatorul I.M.C. în contradictoriu cu intimata SC R. Brașov.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că imobilul înscris în C.F. nr. 16532A Brașov sub nr. top

9103/1/94/II a constituit obiectul dreptului de proprietate al numitului G.D.,

fiind dobândit cu titlul de cumpărare în anul 1942.

La data de

9 februarie 1965 a intervenit decesul numitului G.D. și prin

certificatul de moștenitor nr. 384 din 11 februarie 1965 s-a stabilit

că au calitate de succesori ai acestuia: G.A. cu calitate de soție

supraviețuitoare și cota de

72/144 părți,

P.V. în calitate de soră cu cota de 30/144, C.O.,

G.M., S.F.M. în

reprezentarea fratelui consangvin

predecedat,

G.A., cărora le revine fiecăruia cota de 4/144 parte, în

reprezentarea

fratelui consangvin predecedat G.D., G.R. și S.A., cărora le revine cota de

6/144 parte, iar în reprezentarea surorii uterine predecedată, B.S. au succedat

copiii acesteia, B.P.C.

și I.M. cărora le-a

revenit o cotă de 18/144 parte.

Prin sentința civilă nr. 6894 din 18

septembrie 1978 a Judecătoriei Brașov a fost admisă cererea promovată de

Consiliul Popular al Municipiului Brașov împotriva moștenitorilor defunctului

G.D. și pe cale de consecință s-a dispus trecerea în proprietatea statului a

imobilului situat în Brașov, înscris în C.F. nr. 16532/a Brașov, sub nr. top

9103/1/94/11 în temeiul Decretului nr. 111/1951.

Din cuprinsul sentinței menționate, rezultă că

în procesul finalizat prin această hotărâre judecătorească au figurat toți

moștenitorii defunctului G.D. (filele 67-69 dosar fond).

Prin notificarea

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, I.M. a solicitat Primăriei Municipiului

Brașov restituirea în natură a imobilului mai sus

identificat.

În cursul desfășurării procedurii prealabile, a

survenit decesul titularei notificării, aceasta fiind însușită și continuată de

contestatorul I.M.C.

, în calitate de unic

moștenitor al numitei I.M., calitate stabilită

prin certificatul de moștenitor

nr. 9 din 6 noiembrie 2001.

Prin decizia nr.

555 din 15 august 2007, emisă de intimată a fost admisă în parte

notificarea formulată de I.M. și continuată de contestatorul I.M.C. și,

pe cale de consecință, s-a dispus restituirea în natură a cotei de 18/144 parte

din imobilul revendicat și a fost respinsă cererea de restituire a

celorlalte cote din imobil, motivat de faptul că

nu a făcut dovada că el sau mama sa au calitatea de succesori în drepturi față

de ceilalți coproprietari ai imobilului, astfel cum aceștia sunt stabiliți prin

certificatul de moștenitor nr. 384/1965 (filele

12-17 dosar fond).

Din starea de fapt expusă, rezultă că la data

când a operat preluarea abuzivă

a

imobilului în litigiu, asupra acestuia erau coproprietari succesorii în drepturi

ai proprietarului inițial, în cotele menționate în certificatul de moștenitor

nr. 384 din

11 februarie 1965.

Prin urmare, la data la care s-a produs

trecerea imobilului în litigiu în proprietatea statului, antecesoarea

contestatorului avea o cotă parte determinată din acesta, respectiv 9/144

parte.

S-a mai reținut că, pe linia succesiunii pe

care antecesoarea contestatorului

a venit

la moștenirea lui G.D. mai avea calitate de moștenitor cu cota

parte de

9/144 și numitul B.C.P.

Întrucât persoana menționată care deținea la

data trecerii în proprietatea

statului a

imobilului, calitatea de coproprietar cu cota de 9/144 parte nu a uzat de

prevederile

Legii nr. 10/2001, cota parte a acestuia revine contestatorului, conform art. 4

alin. ultim din Legea nr. 10/2001.

Susținerea contestatorului făcută în

sensul că prevederile art. 4 alin. ultim din Legea nr. 10/2001 îl îndreptățesc

să beneficieze de restituirea întregului imobil nu a putut fi reținută,

întrucât, în baza dreptului de acrescământ, acestuia nu putea să-i revină decât

cota celuilalt moștenitor al defunctei B.S., respectiv B.P.C.

Dispozițiile

legale menționate nu sunt aplicabile contestatorului în ceea ce

privește cotele părți cuvenite celorlalți coproprietari ai imobilului

la data preluării acestuia de către stat, astfel cum aceștia sunt determinați

în certificatul de moștenitor emis la 11 februarie 1965, deoarece partea

menționată nu a făcut dovada că el sau antecesoarea sa au calitatea de

moștenitori ai acestora.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă,

prin decizia nr. 49/Ap din 21 aprilie 2008 a respins apelul declarat de

contestatorul I.M.C. împotriva sentinței nr. 536/s din 30 noiembrie 2007 a

Tribunalului Brașov.

S-a reținut că, problema juridică determinantă

în stabilirea dreptului ce se cuvine contestatorului o reprezintă calitatea pe

care a avut-o antecesoarea acestuia (I.M.) la momentul formulării notificării

în baza Legii nr. 10/2001, respectiv dacă aceasta a solicitat reparația în nume

propriu sau în calitate de moștenitoare a defunctului G.D.

Astfel, prin

hotărârea judecătorească nr. 6894 din 18 septembrie 1978 a Judecătoriei

Brașov s-a soluționat un litigiu întemeiat pe Decretul nr. 111/1951

privind și imobilul din Brașov, înscris în C.F. 16532, nr.top 9103/1/94/11

proprietatea defunctului G.D., litigiu ce s-a purtat între Consiliul Popular al

Municipiului Brașov și moștenitorii acestui defunct, respectiv P.V., G.A.,

G.R., C.O., G.M., S.F., I.M. și B.P.C.

Instanța a reținut că imobilul este unul fără

stăpân, deoarece a fost părăsit mai mult de un an, pentru că

„titularii-proprietari nu au făcut nici un act de administrare sau conservare a

imobilului" (fila 67 dosar nr. 6972/62/2007). Or, titularii dreptului de

proprietate asupra respectivului imobil erau pârâții-moștenitori care au acceptat

succesiunea după defunctul G.D. conform certificatului de moștenitor nr.

384/1965.

Soluția este logică și legală, deoarece la data

decesului defunctului G.D. s-a deschis succesiunea acestuia, iar patrimoniul

lui s-a transmis

moștenitorilor lui. Altfel

spus, moștenitorii au devenit proprietari ai întregului

patrimoniu al

defunctului de la data deschiderii succesiunii, indiferent dacă ulterior datei

deschiderii s-au mai descoperit creanțe, debite sau alte drepturi ce au

aparținut defunctului.

Așa fiind, instanța a reținut că imobilul în

cauză a fost preluat în mod abuziv de către statul Român de la proprietarii

enumerați în certificatul de moștenitor nr. 384/1965, între care și I.M..

S-a reținut că I.M. a formulat notificarea în baza

Legii nr. 10/2001, în calitate de coproprietară deposedată abuziv și nu în

calitate de moștenitoare a unei persoane deposedate abuziv.

Aceasta înseamnă că dreptul persoanei care a

formulat notificarea se limitează numai la cota ei de coproprietate din imobil,

iar apelantul I.M.C.

ca și continuator al

cererii antecesoarei I.M. nu poate beneficia

decât de cota celorlalți

moștenitori ai mamei sale și care nu au formulat

notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, nicidecum de cotele de

proprietate ale

celorlalți coproprietari față de care el nu este

moștenitor.

Împotriva ultimii hotărâri a declarat

recurs în termen legal contestatorul I.M.C., care, invocând motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. o

critică

pentru nelegalitate prin prisma următoarelor aspecte:

După ce

contestatorul face un scurt istoric al speței, astfel cum s-a reținut și prin

hotărârile anterioare, menționează că hotărârea instanței de apel este greșită,

fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a

dispozițiilor Legii nr. 36/1995,

fără a lua

în calcul dispozițiile Decretului nr. 40/1953 în baza căruia s-a emis

certificatul de moștenitor nr. 384/1965, potrivit principiului tempus regit

actum,

raportat la art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938 conform cărora

drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauză de

moarte, accesiune, vânzare silită și expropriere; titularul nu va putea însă

dispune de ele prin cartea funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea".

Mai arată recurentul că nu este îndeplinită condiția

înscrierii dreptului de proprietate în certificatul de moștenitor, situație în

care preluarea abuzivă făcută

de stat s-a

realizat direct din patrimoniul defunctului G.D., situație în care notificarea

fiind făcută numai de antecesoarea sa, el ca unic moștenitor este

singurul

care îndeplinește cerințele prevăzute de art. 4 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, pentru ca imobilul să-i fie

restituit conform art. 4 alin. (4) din aceeași

lege.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce

urmează:

Așa cum s-a reținut și în hotărârile

anterioare, imobilul a aparținut numitului G.D., care a lăsat ca moștenitori

persoanele înscrise în certificatul de moștenitor nr. 384/1965, printre care și

pe I.M..

În cauză, notificarea prin care s-a

solicitat restituirea imobilului, a fost

formulată

de I.M., care a decedat pe parcursul procesului (certificat de

moștenitor

nr. 9 din 6 noiembrie 2001).

Potrivit actelor

din dosar, titularii dreptului de proprietate asupra imobilului

erau cei înscriși în certificatul moștenitor nr. 384/1965, printre care

și I.M.

În

această situație, imobilul în cauză a fost preluat în mod abuziv de Statul

Român de la cei înscriși în certificatul de moștenitor. Se impune a fi

reținut

faptul că I.M. a formulat

notificarea în temeiul Legii nr. 10/2001 în

calitate de coproprietară a

unei persoane ce a fost deposedată în mod abuziv și nu în calitate de

moștenitoare a unei persoane deposedată în mod abuziv.

Susținerea contestatorului făcută în

sensul că prevederile art. 4 alin. ultim din Legea nr. 10/2001 îl îndreptățesc

să beneficieze de restituirea întregului imobil în litigiu, nu poate fi

reținută, deoarece i se cuvine numai cota parte ce ar fi revenit antecesoarei

sale.

Așa cum în mod corect a reținut și

instanța de apel, dreptul persoanei ce a

notificat

se limitează la cota ei de coproprietate din imobil și I.M.C.,

continuator

al cererii antecesoarei sale I.M. nu poate beneficia decât de cota celorlalți

moștenitori ai mamei sale, care nu au formulat notificare în

termen legal și nu de cotele de proprietate ale

celorlalți coproprietari în raport de

care nu și-a dovedit calitatea de

moștenitor.

Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, succesibilii care, după 6 martie

1945

nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a

acesteia

pentru bunurile care fac obiectul legii în discuție. După intrarea în vigoare a

Legii nr. 10/2001, I.M., mama contestatorului a depus în termen legal cererea

pentru restituirea imobilului, care potrivit legii are valoare de acceptare a

succesiunii.

Așa cum s-a

arătat mai sus, antecesoarea contestatorului a avut calitate de

comoștenitoare alături de ceilalți coproprietari față de defunctul

G.D., împrejurare dovedită cu certificatul de moștenitor nr. 384/1965.

Este adevărat că ceilalți coproprietari după

G.D. nu au formulat cerere de restituire a imobilului, dar pentru I.M. a fost

stabilită în

concret cota parte la care era

îndreptățită din bunurile ce se aflau în patrimoniul

defunctului,

implicit pentru bunul a cărui restituire a solicitat-o.

Contestatorul

ca singur moștenitor al numitei I.M. este îndreptățit

numai

la cota parte ce îi revenea acesteia, nefăcând dovada calității sale de

moștenitor și în raport de ceilalți coproprietari pentru a fi îndreptățit și la

cotele acestora.

Față de

aceste considerente, criticile formulate sunt nefondate și urmează ca

recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul I.M.C.

împotriva deciziei nr. 49Ap din 21 aprilie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2008.