ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6562/2007

Deliberând asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 121/S din

12 iunie 2006, Tribunalul Brașov a respins acțiunea formulată, precizată și

modificată de reclamantul P.C., în contradictoriu cu pârâții primarul

municipiului Brașov, T.W.W. și B.C.D.

A fost respinsă acțiunea formulată

de reclamant, în contradictoriu cu pârâta I.M., ca fiind îndreptată împotriva

unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, precum și cererea

formulată de pârâții T.W.W. și B.C.D. privind obligarea reclamantului la plata

cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

în esență, tribunalul a reținut că prin acțiune, așa cum a fost precizată,

reclamantul a cerut să se constate nulitatea absolută a ieșirii din indiviziune

realizată în anul 1960.

Reclamantul are calitate de

moștenitor legal al defunctei A.I., fiind nepot de fiu al acesteia, conform

certificatului de moștenitor nr. 161/1998, eliberat de notarul public L.G.

Imobilul care face obiectul pricinii

a fost înscris inițial în C.F. nr. 23025 Brașov, sub nr. top 5912, 5913 (casă

și teren) și 5914 (grădină), ca fiind proprietatea I.A., cu titlu de drept

moștenire, conform celor de sub A 1, 2 și B 1, iar, conform mențiunilor de sub

B 2, 3, numiții V.Ș. și V.R. au dobândit, prin cumpărare, cota de ½ din imobilul

de la A 1, 2.

Asupra cotei de imobil de la B 1,

proprietatea I.A., a fost intabulat dreptul de proprietate al statului, cu

titlu de naționalizare, în baza Decretului nr. 92/1950, iar prin actul de

ieșire din indiviziune autentificat sub nr. 2951/365 din 12 noiembrie 1960,

încheiat între Statul Român prin Comitetul executiv al Sfatului popular al

orașului Stalin, V.Ș. și V.R. s-a convenit asupra sistării indiviziunii asupra

imobilului înscris în C.F. 25625 Stalin, nr. top 5912, 5913, 5914/1, prin partaj,

conform folosinței. Soților V. le-a revenit porțiunea de imobil cu nr. top nou

5912-5913/a, constând în casă și teren, iar Statului Român i-a revenit parcela

cu nr. top nou 5912-5913/b, 5914/1, teren de trecere, respectiv, teren cu

construcție.

Prin același act, copartajanții V.Ș.

și V.R. au procedat la dezmembrarea pe apartamente a imobilului care le-a

revenit, respectiv apartamentul nr. 1 situat la parter, cu nr. top nou

5912-5913/a/1, în compunerea arătată în act și cu 50 % din părțile de uz comun și

apartamentul nr. 2, situat la etaj, cu nr. top nou 5912-5913/a/2 și 50 % din

părțile de uz comun.

Noua situație tabulară a fost

înscrisă în C.F. 25625 Brașov la B 5, 6, iar apartamentele create în urma

dezmembrării au fost trecute în C.F. 27332 colectivă Brașov, pe numele lui V.Ș.

și V.R.

Apartamentul nr. 1, cu nr. top

5912-5913/a/1 a fost înstrăinat de soții V. numiților G.E. și soției acestuia

F.S. și a trecut în C.F. 27380 individual Brașov, iar apartamentul nr. 2, cu

nr. top 5912-5913/A/2 a fost înstrăinat numitei D.A. și a trecut în C.F. 27337

individual Brașov.

Apartamentul nr.1 a fost dobândit

prin moștenire de către G.E., apoi de către B.A., care l-a înstrăinat pârâtei

B.C.D. (cota de ½) și pârâtului T.W.W. (cota de ½), iar

apartamentul nr.2 a fost dobândit prin moștenire de către pârâta I.M., de la

numita D.A.

I.M. a vândut apartamentul nr. 2

către pârâții B.C.D. și T.W.W. în cote de câte ½, așa încât ambele

apartamente sunt în prezent proprietatea acestora, în cote egale.

A reținut tribunalul, că reclamantul

a invocat ca motiv de nulitate faptul că Statul Român nu putea dispune asupra

unui bun pe care nu îl deținea în proprietate, iar prin decizia civilă nr. 156

A/2006 a Curții de Apel București s-a constatat că imobilul a trecut în

proprietatea statului fără titlu.

Actul de ieșire din indiviziune este

un act multilateral, caracterizat prin pluralitatea subiectelor de drept, iar

pluralitatea de subiecte de drept în plan material atrage pluralitatea de

subiecte în plan procesual. De aceea, în cazul unei acțiuni având ca obiect

constatarea nulității unui asemenea act, este necesar să fie chemate în

judecată toate părțile actului sau eventual succesorii acestora, pentru că, în

caz contrar, hotărârea nu produce efecte în privința părților care nu au fost

chemate în judecată.

Or, în speță, deși pârâții B.C.D. și

T.W.W. sunt în prezent proprietarii tabulari ai ambelor apartamente, aceștia au

calitate de avânzi-cauză și legalitatea actului de ieșire din indiviziune nu

poate fi examinată în raport cu acești pârâți, pentru că actul atacat privește

un bun asupra căruia se exercită un drept de proprietate indiviz, exprimat în

cote-părți ideale. Actul de ieșire din indiviziune atacat nu poate fi analizat

în contradictoriu cu aceștia pârâți, pentru că ei sunt dobânditorii unor

cote-părți din apartamentele create prin dezmembrare și nu succesorii în

drepturi ai celor care au procedat la sistarea stării de indiviziune prin

formarea de loturi și atribuirea acestora, operațiuni cu care pârâții nu au

nici o legătură în sens juridic. Reclamantul însă nu a înțeles să cheme în

judecată pe succesorii părților care au efectuat ieșirea din indiviziune.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

civilă nr. 221/Ap din 26 octombrie 2006, a respins apelul declarat de

reclamantul P.C. împotriva sentinței tribunalului, reținând că prima instanță

s-a raportat la natura litigiului dedus judecății ca fiind nulitatea absolută a

actului de partaj și a actelor subsecvente prin care imobilul a intrat în

patrimoniul părților și că în acest cadru procesual nu poate fi examinată

valoarea deciziei civile nr. 156/2006 a Curții de Apel București, invocată de

apelant.

Pentru a da eficiență autorității de

lucru judecat a acestei hotărâri, se impune desființarea actelor juridice care

au stat la baza configurării actualei situații de drept a imobilului, a actului

de dezmembrare și a actelor ulterioare translative de proprietate.

De aceea, legalitatea actului de

ieșire din indiviziune nu poate fi opusă pârâților, care au devenit proprietari

asupra apartamentelor în cote părți ideale în urma unor operațiuni succesive,

aceștia nefiind succesorii în drepturi ai părților care au procedat la ieșirea

din indiviziune.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul care, invocând art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., a

susținut că nici una dintre instanțe nu s-a pronunțat cu privire la modalitatea

prin care imobilul a fost preluat de stat și a ajuns în posesia

intimaților-pârâți T.W.W. și B.C.D.

A susținut recurentul, că A.I. a

fost ilegal trecută la poziția 6 din Anexa 1 la Decretul nr. 92/1950, figurând

cu 9 apartamente, deși aceasta făcea parte din categoriile sociale exceptate de

la naționalizare.

Recurentul a arătat că imobilul nici

nu este menționat în anexa 1, pentru că era situat la nr. 5 și nu la nr. 3 și

4.

Bunul fiind preluat de stat ilegal,

se aplică principiul că un act nelegal nu poate produce efecte juridice

valabile pentru transmiterea dreptului statului, care este inexistent.

Invocând art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., recurentul a susținut că în nici una dintre hotărâri nu a fost motivat

temeiul de drept prin care imobilul a fost preluat de stat, iar, față de

prevederile art. 304 pct .8 C. proc. civ., a arătat că instanțele au

interpretat greșit actul juridic dedus judecății, pentru că nu s-au aplicat

prevederile art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.

Recurentul a susținut că sentința

tribunalului și decizia instanței de apel sunt nelegale, pentru că a fost

admisă întâmpinarea formulată de intimații cumpărători, deși aceștia erau

interesați să cheme vânzătorii în garanție, iar primarul municipiului Brașov a

fost chemat în proces în calitate de succesor al fostului Comitet executiv al

fostului Sfat popular al orașului Stalin.

Din oficiu, s-a invocat motivul de

recurs, de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., față de

care recursul va fi admis.

Prin sentința civilă nr. 121/S din

12 iunie 2006, tribunalul a soluționat cererea reclamantului având ca obiect

constatarea nulității actului de partaj autentificat sub nr. 2951/365 din 12

noiembrie 1960, iar instanța de apel a reținut că prima instanță s-a raportat

la natura litigiului dedus judecății, ca fiind nulitatea absolută a actului de

ieșire din indiviziune și a actelor subsecvente prin care imobilul a intrat în

patrimoniul părților din proces.

Pentru aceste cereri competența de

soluționarea aparține instanței de drept comun, iar, în privința imobilului

care face obiectul actelor a căror anulare s-a cerut, tribunalul a reținut

greșit că are valoarea de 5.077.161.000 lei vechi.

În acțiune, reclamantul a indicat

valoarea imobilului la nivelul anului 2003, stabilită printr-un raport de

expertiză tehnică, la suma de 130.459 lei noi, iar în cererea aflată la filele

80, 81 din dosarul tribunalului a precizat-o ca fiind de 140.865,6 Euro.

Transformând Euro în lei, acesta a calculat greșit un Euro la suma de 3,6 lei

(36.000 lei vechi), deși la data introducerii acțiunii cursul oficial era de

34.797 lei, iar la data de 20 februarie 2006 când s-a precizat valoarea imobilului

la suma de 140.865,6 Euro era de 35.042 lei.

Față de cursul oficial al monedei

Euro, valoarea imobilului la data introducerii acțiunii era de 4.901.700.283

lei, iar la data de 20 februarie 2006 era de 4.936.212.355 lei.

Prin urmare, în raport de obiectul

cererii soluționată de tribunal, de art. 18

1

C. proc. civ. și de

valoarea de până la 5 miliarde lei, competența soluționării pricinii în primă

instanță aparține Judecătoriei Brașov, tribunalul având, conform art. 2 alin.

(2) C. proc. civ., competența să soluționeze apelul.

Soluționând acțiunea în primă

instanță, Tribunalul Brașov a încălcat competența judecătoriei, iar instanța de

apel greșit a păstrat sentința pronunțată cu încălcarea competenței altei

instanțe.

De aceea, fiind incidente prevederile

art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamant, vor

fi casate ambele hotărâri și, fără să se analizeze criticile formulate de

recurent, conform art. 312 alin. (6) C. proc. civ., se va trimite dosarul spre

judecare Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul P.C.

Casează decizia civilă nr.

221 Ap din 26 octombrie 2006 a Curții de Apel Brașov, precum și sentința civilă

nr. 121/S din 12 iunie 2006 a Tribunalului Brașov.

Trimite dosarul spre

judecare Judecătoriei Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 octombrie 2007.