ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5052/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5052/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 9 ianuarie

2009, precizată ulterior, reclamanții D.L. și D.S. (fosta H.) au solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Municipiul Predeal prin Primar și Primarul

Municipiului Predeal, pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că

defuncta C.E. este moștenitoare, în calitate de fiică, a defuncților C.I. și

C.Et., să se dispună restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de

1.292 mp, situat în Predeal, str. L.R. nr. X - X1 sau să le fie oferit un alt

teren similar pe un alt amplasament, iar, în subsidiar, în situația în care nu

este posibilă restituirea în natură, să se dispună acordarea de despăgubiri la

valoarea de piață, ce va fi stabilită în urma efectuării expertizei

evaluatoare.

În motivare au arătat

că prin notificarea formulată la data de 13 iulie 2001 au solicitat restituirea

în natură a terenului menționat, teren ce a aparținut autorilor mamei lor,

respectiv lui C.I. și C.Et. Pe terenul în cauză a fost edificat de către SC R.

SA un bloc de locuințe, iar pârâții, până în prezent, nu au răspuns notificării

formulate.

În drept au fost

invocate prevederile art. 21, 23, 24 din Legea nr. 10/2001, art. 1073 - 1077 C.

civ., precum și dispozițiile Deciziei în interesul legii nr. 20/2007 a ICCJ.

Pârâții au invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului Predeal prin Primar,

excepție unită cu fondul cauzei.

Prin Sentința civilă

nr. 73/2010 a Tribunalului Brașov a fost respinsă excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Orașul Predeal prin Primar, a fost admisă

acțiunea formulată și precizată de reclamanții D.L. și D. (fostă H.) Sorana, în

contradictoriu cu pârâții Municipiul Predeal prin Primar și Primarul Orașului

Predeal, s-a constatat că defuncta C.E. este moștenitoare, în calitate de

fiică, a foștilor proprietari C.I. și C.Et., s-a dispus acordarea, în temeiul

Legii nr. 10/2001, de măsuri reparatorii prin echivalent către reclamanți

pentru imobilul teren situat în Predeal, str. L.R. nr. X - X1, în suprafață de

1.292 mp, constând în acordarea de terenuri în compensare, cu acordul

reclamanților, dintre terenurile prevăzute în H.C.L. Predeal nr. 158/2009, cu

nr. dac. 1304, 1305, înscrise în CF 1026 Predeal și situate în Predeal, str. T.

f.n. sau din alte terenuri aflate la dispoziția Comisiei pentru aplicarea Legii

nr. 10/2001 Predeal, iar, pentru eventuale diferențe măsuri reparatorii

constând în despăgubiri, al căror cuantum se va stabili în condițiile legii

speciale, au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 6.564

RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul Brașov a reținut că imobilul teren în suprafață de

1.292 mp, situat în Predeal, str. L.R. nr. X - X1 (fosta str. I.P. nr. Z), a

aparținut lui C.I. și C.Et., iar, în baza Decretului nr. 111/1951, prin

Sentința civilă nr. 6453/1963 a Tribunalului Brașov, imobilul înscris în

registrul cadastral nr. 749 a fost naționalizat.

Prin notificarea

formulată la 13 martie 2001, C.E. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001,

restituirea în natură a terenului - parcela cadastrală nr. 1268 și nr. 1269. A

arătat ca terenul are suprafața totală de 2.487,54 mp, din care suprafața de

1.164,65 mp este liberă, ce urmează a fi restituită în natură, iar suprafața de

1.312,89 mp este ocupată, motiv pentru care se impune acordarea unui alt teren,

la o adresă apropiată.

Notificatoarea C.E.,

născută la 17 iulie 1908, este fiica lui C.I. și Et., astfel cum rezultă din

certificatul său de naștere depus la dosar; părinții săi au decedat, conform

certificatelor de deces, la data de 9 noiembrie 1957, respectiv 14 mai 1972.

Întrucât până în prezent nu a fost dezbătută succesiunea foștilor proprietari,

în temeiul dispozițiilor art. 650, 651, 659 și 669 C. civ., instanța a

constatat că numita C.E. este moștenitoarea defuncților foști proprietari ai imobilului.

Reclamanții au

justificat calitate procesual activă în cauză prin depunerea la dosar a

Certificatului de moștenitor nr. 681 din 11 decembrie 2003 eliberat de BNP

C.M., ce constată calitatea acestora de moștenitori, în calitate de fiu și

fiică, după mama lor C.E., decedată la 5 iulie 2003.

Prin Dispoziția nr. 6

din 11 ianuarie 2008 a Primarului Orașului Predeal s-a propus acordarea de

despăgubiri în echivalent către D.L. și D.S. pentru terenul situat în Predeal,

str. L.R. nr. X - X1, în suprafață de 517,43 mp, cu nr. top. 200/1/2, 430/2/2,

pentru imobilul teren în suprafață de 50,37 mp, cu nr. top. 200/1/3, 430/2/3,

pentru imobilul teren în suprafață de 260 mp, cu nr. top. 200/2 și pentru

imobilul teren în suprafață de 428,90 mp, cu nr. top. 430/1, întrucât

restituirea în natură nu este posibilă, acesta fiind ocupat de construcții -

bloc de locuințe. Terenul liber de construcții, în suprafață de 1.164,50 mp,

înscris în CFN 902, nr. top. 200/1/1, 430/2/1 a fost restituit în natură către

C.E. conform Ordinului nr. 838 al Prefectului județului Brașov.

Rezultă că din

terenul ce a făcut inițial obiectul notificării, în suprafață totală de

2.487,54 mp, porțiunea în suprafață de 1.164,65 mp a fost restituita autoarei

reclamanților prin ordin al Prefectului.

În privința

diferenței, precizată în prezenta acțiune la 1.292 mp, s-a emis, în temeiul

Legii nr. 10/2001, dispoziția menționată anterior, prin care s-a soluționat

notificarea formulată, însă aceasta decizie nu a fost comunicată reclamanților,

după cum impun dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În speță, reclamanții

au solicitat în scris comunicarea dispoziției emise, fără a primi până în

prezent vreun răspuns, aspect necontestat de către pârâți.

În consecința,

instanța a reținut că procedura instituită de Legea nr. 10/2001 privind

soluționarea notificării formulate nu a fost finalizată, întrucât, deși

dispoziția a fost emisă, aceasta nu a fost comunicată, lipsind partea de

posibilitatea atacării ei în instanță. Or, procedura soluționării notificării

are două faze, una administrativă, finalizată prin emiterea

deciziei/dispoziției și alta judiciară declanșată de formularea contestației în

termen de 30 de zile de la comunicarea actului emis.

Față de nefinalizarea

procedurii administrative de soluționare a notificării, tribunalul a apreciat,

potrivit dispozițiilor Deciziei în interesul legii nr. 20/2007 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, că este instanța competentă să soluționeze

cererea de restituire a imobilului formulată de reclamanți.

Potrivit raportului

de expertiză întocmit în cauză, terenul revendicat este compus din: teren în

suprafață de 517,43 mp, înscris în CF 902 Predeal, nr. top. 200/1/2, 430/2/2,

teren în suprafață de 50,37 mp, înscris în CF 902 Predeal, nr. top. 200/1/3,

430/2/3, teren în suprafață de 260 mp, înscris în CF 276 Predeal, nr. top.

200/2 și teren în suprafață de 428,90 mp, înscris în CF 528 Predeal, nr. top.

430/1.

Conform mențiunilor

din cărțile funciare, terenurile cu nr. top. 200/1/2, 430/2/2 și nr. top.

200/1/3, 430/2/3 înscrise în CF 902 Predeal sunt proprietatea tabulară a

Statului Român. În privința celorlalte două parcele, acestea au fost incluse în

părțile de uz comun, fiind atribuite prin ordin al prefectului, în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 18/1991, proprietarilor apartamentelor de locuințe din

blocurile edificate pe teren.

Toate cele 4 parcele

de teren sunt ocupate subteran sau suprateran de amenajări de ordine publică,

respectiv 2 blocuri de locuințe, alei și elemente complexe de infrastructură

ale rețelelor de utilități tehnico-edilitare.

În consecință,

întrucât parcele cu nr. top. 200/1/2, 430/2/2 și nr. top. 200/1/3, 430/2/3 sunt

proprietatea Statului Roman, față de prevederile art. 36 alin. (1) din Legea

nr. 18/1991 instanța de fond a reținut că acestea intră în proprietatea

unității administrativ-teritoriale, astfel că pentru ele se justifică calitatea

procesuală pasivă a pârâtului Orașul PredeaI.

Pentru celelalte două

parcele, chiar dacă imobilele blocuri au fost edificate de SC R. SA și SC C.

SA, deoarece terenurile au fost atribuite în cotă procentuală prin ordin al

prefectului în temeiul dispozițiilor Legii nr. 18/1991, rezultă, de asemenea,

că Orașul Predeal justifică calitatea procesuală pasivă, imobilul ce face

obiectul acțiunii constând doar în teren.

Pe fond, s-a

constatat că imobilul teren compus din cele 4 parcele nu poate fi restituit în

natură, fiind afectat de amenajări de ordine publică subterane și supraterane.

Din acest motiv,

reclamanții au solicitat acordarea în compensare a altui teren, respectiv a

terenului situat în Predeal, str. T. f.n., în suprafața de 650 mp, iar, pentru

diferență, să se acorde despăgubiri la valoarea de piață.

Terenul solicitat în

compensare este înscris în CF 1026 Predeal, nr. cad. 1290 de la A+3, în

suprafață de 508,77 mp, nr. cad. 1291 de la A+4, în suprafață de 97,23 mp, nr.

cad. 1303 de la A+5, în suprafață de 491,23 mp, nr. cad. 1304 de la A+6, în

suprafață de 38.05 mp și nr. cad. 1305 de la A+7, în suprafață de 120,72 mp, și

a fost pus la dispoziția Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001

Predeal prin H.C.L. Predeal nr. 158 din 31 august 2009.

Reclamanții au optat

pentru acordarea terenului în suprafață totală de 650 mp, compus din parcelele

cu nr. cad. 1303 de la A+5, în suprafață de 491,23 mp, nr. cad. 1304 de la A+6,

în suprafață de 38.05 mp și nr. cad. 1305 de la A+7, în suprafață de 120,72 mp.

Din cuprinsul CF 1026

Predeal, rezultă că terenurile de la A+3, în suprafață de 508,77 mp și A+5, în

suprafață de 491,23 mp, au fost contopite la A+8 sub nr. cad.1425, trecute în

CF 1954 Predeal și înstrăinate de către Orașul Predeal prin Contract de

vânzare-cumpărare încheiat nr. 1517/2008 către persoana fizică V.A.

Chiar dacă aceste

terenuri au făcut obiectul unei hotărâri de consiliu local emise în cursul

anului 2009, față de evidențele de carte funciară rezultă că terenul cu nr.

cad. 1303 de la A+5 nu poate fi atribuit în temeiul dispozițiilor Legii nr.

10/2001, făcând obiectul proprietății private.

În consecință,

instanța de fond a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent

constând în acordarea de terenuri în compensare cu acordul reclamanților,

dintre terenurile prevăzute în H.C.L. Predeal nr. 158/2009 cu nr. cad. 1304,

1305 înscrise în CF 1026 Predeal și situate în Predeal, str. T. f.n.

Tribunalul a respins

cererea reclamanților privind acordarea în compensare și a terenului cu nr.

cad. 1303, pentru motivele expuse anterior, motiv pentru care aceștia vor avea

posibilitatea să opteze și pentru alte terenuri aflate la dispoziția Comisiei

locale Predeal pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.

Pentru eventuala

diferență ce se va înregistra, în ipoteza în care reclamanții vor opta și

pentru alte terenuri oferite în compensare, între valoarea terenului

naționalizat și care nu se poate restitui în natură și valoarea terenurilor

oferite, instanța a dispus acordarea de despăgubiri, al căror cuantum se va

stabili în condițiile legii speciale - Titlul VII din Legea nr. 247/2005

(conform Deciziei nr. 99/2009 a ICCJ).

În temeiul

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., instanța a dispus obligarea pârâților la

plata către reclamanți a sumei de 6.564 RON, reprezentând cheltuieli de

judecată constând în onorariu experți - 1.200 RON și 1.364 RON - și onorariu

avocațial 4.000 RON.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a formulat apel Orașul Predeal prin Primar, criticând soluția

de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei

instituții.

În motivarea

apelului, apelantul a arătat că imobilul teren ce nu se poate restitui în

natură este ocupat de două blocuri de locuințe edificate de SC R.T. SA, fostă

SC R. SA, fostă IEO PredeaI.

La data autorizării

construcțiilor parcele de teren aferente au fost puse la dispoziția acestei

societăți comerciale cu capital majoritar de stat (fosta întreprindere

economică) prin cedarea folosinței terenului (dreptul de administrare

operativă).

În aceste condiții,

de facto, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, calitatea de

persoană juridică deținătoare, în accepțiunea acestei legi speciale, o are

constructorul blocurilor SC R.T. SA, constructor ce și-a exercitat folosința

asupra terenurilor aferente construcțiilor până la vânzarea apartamentelor.

Nu are relevanță că

în cărțile funciare nedefinitive, deschise ulterior cu drept de proprietate

asupra terenurilor în cauză, este înscris Statul Român. Invocarea art. 36 alin.

(1) din Legea nr. 18/1991 de către instanța de fond ca argument al dobândirii

ope legis a proprietății terenurilor de către unitatea

administrativ-teritorială este nefundamentată, întrucât în speță dreptul de

administrare asupra imobilelor ce fac obiectul pricinii aparținea unei alte

persoane juridice, nicidecum primăriei.

Pe fond, apelantul a

precizat că prima instanță a reținut o stare de fapt greșită, ce duce la

consfințirea unei obligații imposibil de executat.

S-a făcut dovada că

în patrimoniul localității sunt bunuri imobile disponibile pentru reparațiune

în echivalent pe alte amplasamente, însă aceste bunuri nu sunt puse la

dispoziția comisiei locale de către autoritatea publică ce administrează

domeniul privat al unității administrativ teritoriale, în speță consiliul

locaI.

Prin Decizia civilă

nr. 76Ap din 31 mai 2011, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în

parte apelul formulat de pârâtul apelant Orașul Predeal prin Primar, a schimbat

în parte sentința apelată, în sensul că a dispus acordarea, în temeiul art. 26

din Legea nr. 10/2001, de măsuri reparatorii prin echivalent către reclamanții

D.L. și D.S., pentru imobilul teren situat în Predeal, str. L.R. nr. X - X1, în

suprafață de 1.292 mp - măsuri reparatorii constând în acordarea de teren în

compensare cu acordul reclamanților, a unei suprafețe de teren de 3.059 mp din

terenul de sub nr. top 13466/2/1, înscris în CF nr. 20138 Brașov - livadă în

suprafață de 11.288,20 mp, teren situat în Predeal, str. T., a dispus

dezmembrarea CF nr. 20138 Brașov, A+1, nr. topografic (cadastral) 13466/2/1, în

suprafață de 11.288,20 mp, în două loturi, conform Raportului de expertiză

tehnică nr. 484603/2011 efectuat de expert ing. F.G., care face parte

integrantă din hotărâre, astfel: lotul nr. 1 - nr. top nou 13466/2/1/1, în

suprafață de 8.229,20 mp, va rămâne în proprietatea Statului Român; lotul nr. 2

- nr. top nou 13466/2/1/2, în suprafață de 3.059 mp, se acordă în proprietate

prin compensare reclamanților D.L. și D.S., a obligat apelantul să plătească

diferență onorariul expert, în sumă de 1.940 RON, în contul ...... la sucursala

CEC Brașov și a păstrat restul dispozițiilor.

În considerentele

hotărârii instanța de apel a reținut că în mod corect prima instanță a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașul Predeal prin

Primar, câtă vreme din expertizele tehnice efectuate rezultă cu certitudine că

terenul ce face obiectul litigiului se află în proprietatea tabulară a Statului

Român. Faptul că pârâtul a cedat folosința terenului unei societăți comerciale

care a construit în timpul soluționării notificării blocuri de locuințe nu are

relevanță câtă vreme terenul ce face obiectul notificării este proprietatea

Statului Român.

Pe fondul cauzei,

Curtea a constatat că sunt aplicabile prevederile art. 26 din Legea nr.

10/2001, potrivit cărora, atunci când restituirea în natură nu este posibilă,

deținătorul imobilului sau entitatea învestită cu soluționarea este obligată să

acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să

propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.

Terenurile acordate

în compensare prin hotărârea primei instanțe au fost identificate prin

expertiza tehnică nr. 484603/2011 efectuată de ing. F.G. în apel, când s-a

contestat că acestea au suprafețe foarte mici, fiind majoritatea terenuri

neconstruibile, fără o valoare de piață.

În consecință,

părțile de comun acord au procedat la identificarea unui alt teren care să

poată face obiectul măsurilor reparatorii.

Astfel, prin

expertiza tehnică menționată a fost identificat terenul livadă în suprafață de

11.288,20 mp, înscris în CF nr. 20138 Brașov A+1, sub nr. top 13466/2/1 -

proprietatea Statului Român cu titlu de expropriere în baza Deciziei nr.

3347/1940 și Decizia nr. 3810/1940.

Pentru a se putea

calcula și dezmembra o suprafață de teren echivalentă valoric cu suprafața de

1.292 mp ce face obiectul acțiunii și care a aparținut antecesorilor

reclamanților s-a realizat o evaluare a terenului propus în compensare și s-a

ținut cont că valoarea terenului ce face obiectul cererii de restituire de

419.900 euro (1.762.000 RON) - conform Raportului de expertiză nr. 489695/2009

întocmit de expert V.S.I. În acest fel a rezultat o suprafață de 3.059 mp din

terenul de sub nr. top 13466/2/1 ce poate fi acordat în compensare intimaților

D.L. și D.S., suprafață de teren ce a fost dezmembrată de expert potrivit

planului de dezmembrare ce face parte integrantă din hotărâre.

În ceea ce privește

critica apelantului exprimată la punctul 2 al obiecțiunilor la raportul de

expertiză efectuat în apel, Curtea a reținut că, potrivit Deciziei nr. XX/2007

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în

interesul legii, instanțele de judecată sunt competente să soluționeze pe fond

nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a

cererilor de restituire în natură, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în

cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la

notificarea părții interesate.

De altfel, reluarea

procedurilor cu caracter administrativ pentru dezmembrarea unei porțiuni de

teren echivalentă valoric cu terenul ce face obiectul notificării ar duce la

prelungirea nejustificată a procedurii de restituire în condițiile în care

antecesoarea reclamanților a formulat prima cerere de restituire din anul 1991.

Or, soluționarea fondului în înțelesul Deciziei nr. 20/2007 înseamnă

pronunțarea unei soluții prin care să se dispună în concret măsura reparatorie

adoptată, iar aceasta să fie aptă de a fi pusă în executare.

În termen legal a

declarat recurs pârâtul Orașul Predeal prin Primar, solicitând admiterea

recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului declarat,

desființarea hotărârii pronunțate, iar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii.

Recurentul a arătat

că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și a invocat dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, a susținut că

la data intrării în vigoare a legii speciale imobilul teren ce face obiectul

judecații era deținut de o societate comercială cu capital majoritar de stat -

SC R. SA Predeal, sens în care ar fi fost incidente prevederile art. 21 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, completată și modificată, potrivit cu care imobilele

- terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație,

care sunt deținute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, o

societate sau o companie națională, o societate comercială la care statul sau o

autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar sau

asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice alta persoană juridică

de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin

decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale

unității deținătoare.

Or, în speță,

instanța de apel dă prioritate în mod eronat stării de drept consfințite prin

înscrierile de carte funciară față de realitatea stării de fapt expuse.

La înființarea cărții

funciare nedefinitive (imobilul teren fiind situat în zona de aplicabilitate a

regimului personal de publicitate imobiliară prin registre de transcripțiuni și

inscripțiuni), conform legislației aplicabile, s-a pornit de la înscrierile

existente în registre, potrivit cu care că Statul Român era proprietarul

terenului în baza actelor de preluare abuzivă; aceasta înscriere s-a perpetuat

până în prezent.

Cu toate acestea,

cele doua blocuri de locuințe care ocupă vechiul amplasament sunt edificate de

SC R. SA în condițiile legii în vigoare atunci (punerea la dispoziție a

terenului aferent, transferul dreptului de administrare operativă prin decizie

administrativă, eliberarea autorizațiilor de construire).

Chiar dacă în cartea

funciară proprietar tabular al terenului este Statul Român, nu întotdeauna

reprezentantul patrimonial al acestuia în teritoriu este Orașul Predeal, în

speță fiind lipsită de echivoc calitatea de deținător al imobilului teren

pentru constructorul SC R. SA.

Însăși înstrăinările

de apartamente ulterioare dovedesc faptul deținerii terenului în cauză de către

persoana juridică cu capital majoritar de stat arătată.

În aceste condiții,

Orașul Predeal nu are calitatea de persoană juridică deținătoare în accepțiunea

Legii nr. 10/2001 și, pe cale de consecință, reparațiunea în echivalent cade în

sarcina SC R. SA, actuala SC R.T. SA.

Totodată, recurentul

a arătat că instanța de judecată a acordat mai mult decât s-a cerut, caz în

care devin aplicabile prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, pe de o

parte, deși apelantul nu a solicitat dezmembrarea imobilului teren identificat

prin expertiza judiciară administrată în apel, dimpotrivă formulând obiecțiuni

cu privire la operațiunea executată de expert, instanța de apel dispune

dezmembrarea prin dispozitiv, în mod ilegal, cu încălcarea principiului

disponibilității.

Pe de altă parte,

trebuie reținut că expertizele judiciare de evaluare nu leagă Comisia Locală de

Aplicare a Legii nr. 10/2001 cu privire la stabilirea echivalentului cuvenit,

intrând în atribuțiile exclusive ale acesteia evaluarea celor două imobile și

stabilirea valorii, în speță amplasamentul și suprafața terenului oferit în compensare.

Prin întâmpinare,

intimații au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esență,

că recurentul este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în

litigiu, și, prin urmare, are calitatea de entitate învestită cu soluționarea

notificării, precum și că analiza pe fond a cererii de față s-a făcut în

condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, respectiv conform deciziilor

pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul

legii în această materie.

În recurs nu s-au

administrat probe noi.

Examinând decizia

atacată, Înalta Curte reține următoarele:

Criticile invocate de

recurent prin primul motiv de recurs aduc în discuție modul de aplicare a legii

la speță, ceea ce va atrage analiza în raport de dispozițiile cazului de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În acest context,

recurentul contestă soluția instanței de apel în privința excepției lipsei

calității sale procesuale pasive.

În speță, s-a

constatat că procedura instituită de Legea nr. 10/2001 privind soluționarea

notificării formulate de autoarea C.E. nu a fost finalizată, întrucât, deși a

fost emisă Dispoziția nr. 6 din 11 ianuarie 2008 de către Primarul Orașului

Predeal, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în echivalent către D.L.

și D.S. pentru terenul situat în Predeal, str. L.R. nr. X - X1, aceasta nu a

fost comunicată reclamanților, lipsindu-i de posibilitatea contestării actului.

Așadar, instanța a fost învestită cu o acțiune împotriva refuzului nejustificat

al entității învestite, potrivit legii, de a răspunde la notificarea autoarei

reclamanților privind restituirea în natură sau prin echivalent a imobilul

teren preluat de stat, potrivit dispozițiilor Deciziei în interesul legii nr.

20/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, acțiune ce are

natura unei contestații.

Prin decizia în

interesul legii menționată, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție au statuat cu putere obligatorie pentru instanțe că, în aplicarea

dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanța de judecată

este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva

deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat

restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei

îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a

răspunde la notificarea părții interesate.

În cadrul

contestației întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, decizia sau dispoziția motivată de respingere a notificării sau a

cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde

îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află

sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu

soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Prin urmare, raportul

juridic stabilit de textul de lege evocat se naște prin transmiterea

notificării și este stabilit între persoana îndreptățită, care a transmis

notificarea, în speță reclamanții, și entitatea juridică ce, conform legii

speciale, a soluționat notificarea sau avea obligația de a o soluționa, în

cauză pârâtul Orașul Predeal prin Primar.

În plan procesual

civil, acest raport juridic stabilit de lege conferă calitate procesuală activă

persoanei îndreptățite, care a transmis notificarea, iar calitate procesuală

pasivă entității juridice care, potrivit legii, a soluționat notificarea sau

are competența de a o soluționa.

Așa fiind, în

condițiile în care notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 a privit

doar suprafața de teren de 2.487,54 mp, în mod legal curtea de apel a apreciat

că pârâtul Orașul Predeal prin Primar are calitate procesuală pasivă în cauză

și poate fi obligat la despăgubiri, conform legii speciale.

Ca și prima instanță,

instanța de apel și-a motivat soluția de respingere a excepției lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului în raport de situația de fapt și de

drept ce reiese din expertizele tehnice efectuate, conform căreia terenul ce

face obiectul litigiului se află în proprietatea tabulară a Statului Român.

Mențiunile înscrise în cartea funciară nedefinitivă cu referire la proprietarul

de drept al imobilului litigios nu au fost combătute prin nicio probă contrară,

iar faptul că pârâtul a cedat folosința terenului către SC R. SA, care a

construit în timpul soluționării notificării blocuri de locuințe, nu are

relevanță câtă vreme terenul ce face obiectul notificării este proprietatea

Statului Român. În speță, a operat doar un transfer al dreptului de

administrare a terenului, aspect recunoscut chiar de către recurent, iar nu un

transfer al dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat de către

intimați.

În aceste condiții,

pârâtul are calitate de persoană juridică deținătoare în accepțiunea Legii nr.

10/2001, fiind, de altfel, și cel care a înțeles să analizeze inițial

notificarea formulată de C.E. și să emită o dispoziție prin care a propus

acordarea de despăgubiri în echivalent către reclamanții pentru terenul situat

în Predeal, str. L.R. nr. X - X1. Or, este lipsit de eficiență la acest moment

a susține că reprezentantul patrimonial al Statul Român nu ar fi pârâtul, chiar

dacă este înscris în cartea funciară ca proprietar tabular al terenului, ci o

societate comercială, proprietară a construcțiilor realizate pe suprafața de

teren deținută anterior preluării de către stat de autoarea reclamanților.

Cât timp obiectul

notificării de față l-a constituit un teren proprietate a statului, iar nu a SC

R. SA, această din urmă societate nu are calitatea de unitate deținătoare în

sensul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cum neîntemeiat pretinde

recurentuI.

În consecință,

critica fondată pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi

primită.

În ceea ce privește

cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este funcțional numai în situația

în care instanța de apel se pronunță ea însăși asupra fondului cererii de

chemare în judecată, pentru că numai în acest caz poate să acorde mai mult

decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut.

Recurentul pârât a

invocat prima teză, criticând încălcarea principiului disponibilității în

condițiile în care s-a dispus de către Curte dezmembrarea imobilului teren

identificat prin expertiza judiciară administrată în apel.

Înalta Curte observă

că în situația notificărilor nesoluționate până la intrarea în vigoare a Legii

nr. 247/2005, cum este și cazul în speță, entitățile învestite, potrivit legii,

nu mai pot stabili cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent cuvenite

persoanelor îndreptățite. Valoarea în limitele căreia se va obține, în final,

reparația urmează a fi determinată în procedura Titlului VII al Legii nr.

247/2005, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în baza

raportului întocmit de evaluatori, iar decizia Comisiei Centrale poate fi

atacată în justiție, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.

554/2004.

Astfel, prin

adoptarea Legii nr. 247/2005, procedura stabilirii măsurilor reparatorii prin

echivalent, sub formă de despăgubiri, a fost scindată în două etape distincte,

egal obligatorii: 1. procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, al cărei punct

final (în cazul în care s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită și au

fost excluse celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege - restituirea în

natură și compensarea cu alte bunuri sau servicii, ca măsură reparatorii prin

echivalent) îl reprezintă decizia sau dispoziția motivată cu propunere de

acordare a despăgubirilor; 2. procedura derulată sub imperiul Titlului VII al

Legii nr. 247/2005 de stabilire și plată, în condițiile acestui act normativ, a

despăgubirilor ce urmează a se converti în titluri de despăgubire, stabilite de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin urmare,

entitatea învestită cu soluționarea notificării nu mai poate determina

cuantumul despăgubirilor ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, ci

poate doar să facă propunere de acordare a despăgubirilor în condițiile legii

speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv (art. 1 alin. (3) și art. 26 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005); în mod corespunzător,

nici instanța de judecată nu mai are posibilitatea de stabilire a cuantumului

despăgubirilor, în procedura contestației prevăzute de art. 26 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001 (la decizia/dispoziția emisă de entitatea notificată sau la

refuzul de soluționare a notificării).

În speță, însă,

întrucât s-a optat de către reclamanți pentru primele măsuri reparatorii

prevăzute de lege - restituirea în natură și compensarea cu alte bunuri sau

servicii, instanța de judecată, competentă să soluționeze pe fond și acțiunea

persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare

de a răspunde la notificarea părții interesate, era obligată ca, în cazul în

care se proba posibilitatea compensării cu o altă suprafață de teren inclusă

într-un lot mai mare, să dispună chiar ea, în aplicarea Deciziei nr. XX/2007

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, dezmembrarea unei porțiuni

de teren echivalentă valoric cu terenul ce face obiectul notificării.

În caz contrar,

măsura reparatorie dispusă, cea a compensării, nu ar fi fost aptă de punere în

aplicare, cum a reținut și instanța de apel, și ar fi condus la nesoluționarea

fondului dedus judecății în condițiile mai sus arătat.

Modalitatea de

soluționare în concret a notificării în forma contestată de recurent nu implică

o încălcare a principiului disponibilității, aceasta deoarece ceea ce s-a supus

judecății a fost, între altele, cererea de restituirea în natură a imobilului

teren în suprafață de 1.292 mp, situat în Predeal, str. L.R. nr. X - X1 sau de

oferire a unui alt teren similar pe un alt amplasament, așadar cererea de

compensare cu alte bunuri sau servicii în condițiile Legii nr. 10/2001.

Principiul

disponibilității, regulă esențială, specifică procesului civil, constă în

facultatea părților de a dispune de obiectul procesului - întotdeauna concretizat

într-un drept subiectiv, material - precum și de mijloacele procesuale de

apărare a acestui drept. El dă expresie libertății pe care legea o recunoaște

titularilor de drepturi civile, de a le exercita potrivit propriei lor

aprecieri, precum și de a le decide soarta juridică; această libertate este

condiționată de împrejurarea ca drepturile civile să fie folosite numai

potrivit scopului lor social-economic în vederea căruia sunt recunoscute de

lege.

În speță, instanța de

apel s-a pronunțat exclusiv asupra capetelor de cerere contestate de apelant,

între care și cel ce viza imposibilitatea compensării de terenuri, nefiind

astfel întrunite cerințele art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Pentru toate

considerentele expuse, recursul pârâtului Orașul Predeal prin Primar se impune

a fi respins, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Întrucât recurentul a

căzut în pretenții în urma respingerii căii de atac formulate, Înalta Curte,

conform art. 274 C. proc. civ., îl va obliga la plata sumei de 4.960 RON către

intimații D.L. și D.S., reprezentând valoarea cheltuielilor de judecată

suportate de aceștia în recurs - onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Orașul Predeal prin Primar împotriva

Deciziei civile nr. 76/Ap din 31 mai 2011 a Curții de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Obligă recurentul la

plata sumei de 4.960 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs către

intimații-reclamanți D.L. și D.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 iunie 2012.

Procesat de GGC - LM