ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5052/2012

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 9 ianuarie 2009, precizată ulterior, reclamanții D.L. și D.S. (fosta H.) au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Predeal prin Primar și Primarul Municipiului Predeal, pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că defuncta C.E. este moștenitoare, în calitate de fiică, a defuncților C.I. și C.Et., să se dispună restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 1.292 mp, situat în Predeal, str. L.R. nr. X - X1 sau să le fie oferit un alt teren similar pe un alt amplasament, iar, în subsidiar, în situația în care nu este posibilă restituirea în natură, să se dispună acordarea de despăgubiri la valoarea de piață, ce va fi stabilită în urma efectuării expertizei evaluatoare.

În motivare au arătat că prin notificarea formulată la data de 13 iulie 2001 au solicitat restituirea în natură a terenului menționat, teren ce a aparținut autorilor mamei lor, respectiv lui C.I. și C.Et. Pe terenul în cauză a fost edificat de către SC R. SA un bloc de locuințe, iar pârâții, până în prezent, nu au răspuns notificării formulate. În drept au fost invocate prevederile art. 21, 23, 24 din Legea nr. 10/2001, art. 1073 - 1077 C. civ., precum și dispozițiile Deciziei în interesul legii nr. 20/2007 a ICCJ. Pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului Predeal prin Primar, excepție unită cu fondul cauzei. Prin Sentința civilă nr. 73/2010 a Tribunalului Brașov a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașul Predeal prin Primar, a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanții D.L.

și D. (fostă H.) Sorana, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Predeal prin Primar și Primarul Orașului Predeal, s-a constatat că defuncta C.E. este moștenitoare, în calitate de fiică, a foștilor proprietari C.I. și C.Et., s-a dispus acordarea, în temeiul Legii nr. 10/2001, de măsuri reparatorii prin echivalent către reclamanți pentru imobilul teren situat în Predeal, str. L.R. nr. X - X1, în suprafață de 1.292 mp, constând în acordarea de terenuri în compensare, cu acordul reclamanților, dintre terenurile prevăzute în H.C.L. Predeal nr. 158/2009, cu nr. dac. 1304, 1305, înscrise în CF 1026 Predeal și situate în Predeal, str. T. f.n.

sau din alte terenuri aflate la dispoziția Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 Predeal, iar, pentru eventuale diferențe măsuri reparatorii constând în despăgubiri, al căror cuantum se va stabili în condițiile legii speciale, au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 6.564 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Brașov a reținut că imobilul teren în suprafață de 1.292 mp, situat în Predeal, str. L.R. nr. X - X1 (fosta str. I.P. nr. Z), a aparținut lui C.I. și C.Et., iar, în baza Decretului nr. 111/1951, prin Sentința civilă nr. 6453/1963 a Tribunalului Brașov, imobilul înscris în registrul cadastral nr. 749 a fost naționalizat.

Prin notificarea formulată la 13 martie 2001, C.E. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului - parcela cadastrală nr. 1268 și nr. 1269. A arătat ca terenul are suprafața totală de 2.487,54 mp, din care suprafața de 1.164,65 mp este liberă, ce urmează a fi restituită în natură, iar suprafața de 1.312,89 mp este ocupată, motiv pentru care se impune acordarea unui alt teren, la o adresă apropiată. Notificatoarea C.E., născută la 17 iulie 1908, este fiica lui C.I. și Et., astfel cum rezultă din certificatul său de naștere depus la dosar; părinții săi au decedat, conform certificatelor de deces, la data de 9 noiembrie 1957, respectiv 14 mai 1972. Întrucât până în prezent nu a fost dezbătută succesiunea foștilor proprietari, în temeiul dispozițiilor art. 650, 651, 659 și 669 C. civ., instanța a constatat că numita C.E.

este moștenitoarea defuncților foști proprietari ai imobilului. Reclamanții au justificat calitate procesual activă în cauză prin depunerea la dosar a Certificatului de moștenitor nr. 681 din 11 decembrie 2003 eliberat de BNP C.M., ce constată calitatea acestora de moștenitori, în calitate de fiu și fiică, după mama lor C.E., decedată la 5 iulie 2003. Prin Dispoziția nr. 6 din 11 ianuarie 2008 a Primarului Orașului Predeal s-a propus acordarea de despăgubiri în echivalent către D.L. și D.S. pentru terenul situat în Predeal, str. L.R. nr. X - X1, în suprafață de 517,43 mp, cu nr. top. 200/1/2, 430/2/2, pentru imobilul teren în suprafață de 50,37 mp, cu nr. top. 200/1/3, 430/2/3, pentru imobilul teren în suprafață de 260 mp, cu nr. top.

200/2 și pentru imobilul teren în suprafață de 428,90 mp, cu nr. top. 430/1, întrucât restituirea în natură nu este posibilă, acesta fiind ocupat de construcții - bloc de locuințe. Terenul liber de construcții, în suprafață de 1.164,50 mp, înscris în CFN 902, nr. top. 200/1/1, 430/2/1 a fost restituit în natură către C.E. conform Ordinului nr. 838 al Prefectului județului Brașov. Rezultă că din terenul ce a făcut inițial obiectul notificării, în suprafață totală de 2.487,54 mp, porțiunea în suprafață de 1.164,65 mp a fost restituita autoarei reclamanților prin ordin al Prefectului. În privința diferenței, precizată în prezenta acțiune la 1.292 mp, s-a emis, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția menționată anterior, prin care s-a soluționat notificarea formulată, însă aceasta decizie nu a fost comunicată reclamanților, după cum impun dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În speță, reclamanții au solicitat în scris comunicarea dispoziției emise, fără a primi până în prezent vreun răspuns, aspect necontestat de către pârâți. În consecința, instanța a reținut că procedura instituită de Legea nr. 10/2001 privind soluționarea notificării formulate nu a fost finalizată, întrucât, deși dispoziția a fost emisă, aceasta nu a fost comunicată, lipsind partea de posibilitatea atacării ei în instanță. Or, procedura soluționării notificării are două faze, una administrativă, finalizată prin emiterea deciziei/dispoziției și alta judiciară declanșată de formularea contestației în termen de 30 de zile de la comunicarea actului emis. Față de nefinalizarea procedurii administrative de soluționare a notificării, tribunalul a apreciat, potrivit dispozițiilor Deciziei în interesul legii nr. 20/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, că este instanța competentă să soluționeze cererea de restituire a imobilului formulată de reclamanți.

Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, terenul revendicat este compus din: teren în suprafață de 517,43 mp, înscris în CF 902 Predeal, nr. top. 200/1/2, 430/2/2, teren în suprafață de 50,37 mp, înscris în CF 902 Predeal, nr. top. 200/1/3, 430/2/3, teren în suprafață de 260 mp, înscris în CF 276 Predeal, nr. top. 200/2 și teren în suprafață de 428,90 mp, înscris în CF 528 Predeal, nr. top. 430/1. Conform mențiunilor din cărțile funciare, terenurile cu nr. top. 200/1/2, 430/2/2 și nr. top. 200/1/3, 430/2/3 înscrise în CF 902 Predeal sunt proprietatea tabulară a Statului Român. În privința celorlalte două parcele, acestea au fost incluse în părțile de uz comun, fiind atribuite prin ordin al prefectului, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 18/1991, proprietarilor apartamentelor de locuințe din blocurile edificate pe teren.

Toate cele 4 parcele de teren sunt ocupate subteran sau suprateran de amenajări de ordine publică, respectiv 2 blocuri de locuințe, alei și elemente complexe de infrastructură ale rețelelor de utilități tehnico-edilitare. În consecință, întrucât parcele cu nr. top. 200/1/2, 430/2/2 și nr. top. 200/1/3, 430/2/3 sunt proprietatea Statului Roman, față de prevederile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 instanța de fond a reținut că acestea intră în proprietatea unității administrativ-teritoriale, astfel că pentru ele se justifică calitatea procesuală pasivă a pârâtului Orașul PredeaI. Pentru celelalte două parcele, chiar dacă imobilele blocuri au fost edificate de SC R. SA și SC C. SA, deoarece terenurile au fost atribuite în cotă procentuală prin ordin al prefectului în temeiul dispozițiilor Legii nr. 18/1991, rezultă, de asemenea, că Orașul Predeal justifică calitatea procesuală pasivă, imobilul ce face obiectul acțiunii constând doar în teren.

Pe fond, s-a constatat că imobilul teren compus din cele 4 parcele nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de amenajări de ordine publică subterane și supraterane. Din acest motiv, reclamanții au solicitat acordarea în compensare a altui teren, respectiv a terenului situat în Predeal, str. T. f.n., în suprafața de 650 mp, iar, pentru diferență, să se acorde despăgubiri la valoarea de piață. Terenul solicitat în compensare este înscris în CF 1026 Predeal, nr. cad. 1290 de la A+3, în suprafață de 508,77 mp, nr. cad. 1291 de la A+4, în suprafață de 97,23 mp, nr. cad. 1303 de la A+5, în suprafață de 491,23 mp, nr. cad. 1304 de la A+6, în suprafață de 38.05 mp și nr. cad. 1305 de la A+7, în suprafață de 120,72 mp, și a fost pus la dispoziția Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 Predeal prin H.C.L.

Predeal nr. 158 din 31 august 2009. Reclamanții au optat pentru acordarea terenului în suprafață totală de 650 mp, compus din parcelele cu nr. cad. 1303 de la A+5, în suprafață de 491,23 mp, nr. cad. 1304 de la A+6, în suprafață de 38.05 mp și nr. cad. 1305 de la A+7, în suprafață de 120,72 mp. Din cuprinsul CF 1026 Predeal, rezultă că terenurile de la A+3, în suprafață de 508,77 mp și A+5, în suprafață de 491,23 mp, au fost contopite la A+8 sub nr. cad.1425, trecute în CF 1954 Predeal și înstrăinate de către Orașul Predeal prin Contract de vânzare-cumpărare încheiat nr. 1517/2008 către persoana fizică V.A. Chiar dacă aceste terenuri au făcut obiectul unei hotărâri de consiliu local emise în cursul anului 2009, față de evidențele de carte funciară rezultă că terenul cu nr. cad.

1303 de la A+5 nu poate fi atribuit în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, făcând obiectul proprietății private. În consecință, instanța de fond a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în acordarea de terenuri în compensare cu acordul reclamanților, dintre terenurile prevăzute în H.C.L. Predeal nr. 158/2009 cu nr. cad. 1304, 1305 înscrise în CF 1026 Predeal și situate în Predeal, str. T. f.n. Tribunalul a respins cererea reclamanților privind acordarea în compensare și a terenului cu nr. cad. 1303, pentru motivele expuse anterior, motiv pentru care aceștia vor avea posibilitatea să opteze și pentru alte terenuri aflate la dispoziția Comisiei locale Predeal pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.

Pentru eventuala diferență ce se va înregistra, în ipoteza în care reclamanții vor opta și pentru alte terenuri oferite în compensare, între valoarea terenului naționalizat și care nu se poate restitui în natură și valoarea terenurilor oferite, instanța a dispus acordarea de despăgubiri, al căror cuantum se va stabili în condițiile legii speciale - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (conform Deciziei nr. 99/2009 a ICCJ). În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., instanța a dispus obligarea pârâților la plata către reclamanți a sumei de 6.564 RON, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu experți - 1.200 RON și 1.364 RON - și onorariu avocațial 4.000 RON. Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel Orașul Predeal prin Primar, criticând soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții.

În motivarea apelului, apelantul a arătat că imobilul teren ce nu se poate restitui în natură este ocupat de două blocuri de locuințe edificate de SC R.T. SA, fostă SC R. SA, fostă IEO PredeaI. La data autorizării construcțiilor parcele de teren aferente au fost puse la dispoziția acestei societăți comerciale cu capital majoritar de stat (fosta întreprindere economică) prin cedarea folosinței terenului (dreptul de administrare operativă). În aceste condiții, de facto, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, calitatea de persoană juridică deținătoare, în accepțiunea acestei legi speciale, o are constructorul blocurilor SC R.T. SA, constructor ce și-a exercitat folosința asupra terenurilor aferente construcțiilor până la vânzarea apartamentelor.

Nu are relevanță că în cărțile funciare nedefinitive, deschise ulterior cu drept de proprietate asupra terenurilor în cauză, este înscris Statul Român. Invocarea art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 de către instanța de fond ca argument al dobândirii ope legis a proprietății terenurilor de către unitatea administrativ-teritorială este nefundamentată, întrucât în speță dreptul de administrare asupra imobilelor ce fac obiectul pricinii aparținea unei alte persoane juridice, nicidecum primăriei. Pe fond, apelantul a precizat că prima instanță a reținut o stare de fapt greșită, ce duce la consfințirea unei obligații imposibil de executat. S-a făcut dovada că în patrimoniul localității sunt bunuri imobile disponibile pentru reparațiune în echivalent pe alte amplasamente, însă aceste bunuri nu sunt puse la dispoziția comisiei locale de către autoritatea publică ce administrează domeniul privat al unității administrativ teritoriale, în speță consiliul locaI.

Prin Decizia civilă nr. 76Ap din 31 mai 2011, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte apelul formulat de pârâtul apelant Orașul Predeal prin Primar, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a dispus acordarea, în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, de măsuri reparatorii prin echivalent către reclamanții D.L. și D.S., pentru imobilul teren situat în Predeal, str. L.R.

nr. X - X1, în suprafață de 1.292 mp - măsuri reparatorii constând în acordarea de teren în compensare cu acordul reclamanților, a unei suprafețe de teren de 3.059 mp din terenul de sub nr. top 13466/2/1, înscris în CF nr. 20138 Brașov - livadă în suprafață de 11.288,20 mp, teren situat în Predeal, str. T., a dispus dezmembrarea CF nr. 20138 Brașov, A+1, nr. topografic (cadastral) 13466/2/1, în suprafață de 11.288,20 mp, în două loturi, conform Raportului de expertiză tehnică nr. 484603/2011 efectuat de expert ing. F.G., care face parte integrantă din hotărâre, astfel: lotul nr. 1 - nr. top nou 13466/2/1/1, în suprafață de 8.229,20 mp, va rămâne în proprietatea Statului Român; lotul nr. 2 - nr. top nou 13466/2/1/2, în suprafață de 3.059 mp, se acordă în proprietate prin compensare reclamanților D.L.

și D.S., a obligat apelantul să plătească diferență onorariul expert, în sumă de 1.940 RON, în contul … la sucursala CEC Brașov și a păstrat restul dispozițiilor. În considerentele hotărârii instanța de apel a reținut că în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașul Predeal prin Primar, câtă vreme din expertizele tehnice efectuate rezultă cu certitudine că terenul ce face obiectul litigiului se află în proprietatea tabulară a Statului Român. Faptul că pârâtul a cedat folosința terenului unei societăți comerciale care a construit în timpul soluționării notificării blocuri de locuințe nu are relevanță câtă vreme terenul ce face obiectul notificării este proprietatea Statului Român.

Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că sunt aplicabile prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, atunci când restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau entitatea învestită cu soluționarea este obligată să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale. Terenurile acordate în compensare prin hotărârea primei instanțe au fost identificate prin expertiza tehnică nr. 484603/2011 efectuată de ing. F.G. în apel, când s-a contestat că acestea au suprafețe foarte mici, fiind majoritatea terenuri neconstruibile, fără o valoare de piață. În consecință, părțile de comun acord au procedat la identificarea unui alt teren care să poată face obiectul măsurilor reparatorii.

Astfel, prin expertiza tehnică menționată a fost identificat terenul livadă în suprafață de 11.288,20 mp, înscris în CF nr. 20138 Brașov A+1, sub nr. top 13466/2/1 - proprietatea Statului Român cu titlu de expropriere în baza Deciziei nr. 3347/1940 și Decizia nr. 3810/1940. Pentru a se putea calcula și dezmembra o suprafață de teren echivalentă valoric cu suprafața de 1.292 mp ce face obiectul acțiunii și care a aparținut antecesorilor reclamanților s-a realizat o evaluare a terenului propus în compensare și s-a ținut cont că valoarea terenului ce face obiectul cererii de restituire de 419.900 euro (1.762.000 RON) - conform Raportului de expertiză nr. 489695/2009 întocmit de expert V.S.I. În acest fel a rezultat o suprafață de 3.059 mp din terenul de sub nr. top 13466/2/1 ce poate fi acordat în compensare intimaților D.L.

și D.S., suprafață de teren ce a fost dezmembrată de expert potrivit planului de dezmembrare ce face parte integrantă din hotărâre. În ceea ce privește critica apelantului exprimată la punctul 2 al obiecțiunilor la raportul de expertiză efectuat în apel, Curtea a reținut că, potrivit Deciziei nr. XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, instanțele de judecată sunt competente să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor de restituire în natură, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.

De altfel, reluarea procedurilor cu caracter administrativ pentru dezmembrarea unei porțiuni de teren echivalentă valoric cu terenul ce face obiectul notificării ar duce la prelungirea nejustificată a procedurii de restituire în condițiile în care antecesoarea reclamanților a formulat prima cerere de restituire din anul 1991. Or, soluționarea fondului în înțelesul Deciziei nr. 20/2007 înseamnă pronunțarea unei soluții prin care să se dispună în concret măsura reparatorie adoptată, iar aceasta să fie aptă de a fi pusă în executare. În termen legal a declarat recurs pârâtul Orașul Predeal prin Primar, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii pronunțate, iar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii.

Recurentul a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, a susținut că la data intrării în vigoare a legii speciale imobilul teren ce face obiectul judecații era deținut de o societate comercială cu capital majoritar de stat - SC R. SA Predeal, sens în care ar fi fost incidente prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, completată și modificată, potrivit cu care imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, o societate sau o companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar sau asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice alta persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.

Or, în speță, instanța de apel dă prioritate în mod eronat stării de drept consfințite prin înscrierile de carte funciară față de realitatea stării de fapt expuse. La înființarea cărții funciare nedefinitive (imobilul teren fiind situat în zona de aplicabilitate a regimului personal de publicitate imobiliară prin registre de transcripțiuni și inscripțiuni), conform legislației aplicabile, s-a pornit de la înscrierile existente în registre, potrivit cu care că Statul Român era proprietarul terenului în baza actelor de preluare abuzivă; aceasta înscriere s-a perpetuat până în prezent. Cu toate acestea, cele doua blocuri de locuințe care ocupă vechiul amplasament sunt edificate de SC R. SA în condițiile legii în vigoare atunci (punerea la dispoziție a terenului aferent, transferul dreptului de administrare operativă prin decizie administrativă, eliberarea autorizațiilor de construire).

Chiar dacă în cartea funciară proprietar tabular al terenului este Statul Român, nu întotdeauna reprezentantul patrimonial al acestuia în teritoriu este Orașul Predeal, în speță fiind lipsită de echivoc calitatea de deținător al imobilului teren pentru constructorul SC R. SA. Însăși înstrăinările de apartamente ulterioare dovedesc faptul deținerii terenului în cauză de către persoana juridică cu capital majoritar de stat arătată. În aceste condiții, Orașul Predeal nu are calitatea de persoană juridică deținătoare în accepțiunea Legii nr. 10/2001 și, pe cale de consecință, reparațiunea în echivalent cade în sarcina SC R. SA, actuala SC R.T. SA. Totodată, recurentul a arătat că instanța de judecată a acordat mai mult decât s-a cerut, caz în care devin aplicabile prevederile art. 304 pct. 6 C. proc.

civ. Astfel, pe de o parte, deși apelantul nu a solicitat dezmembrarea imobilului teren identificat prin expertiza judiciară administrată în apel, dimpotrivă formulând obiecțiuni cu privire la operațiunea executată de expert, instanța de apel dispune dezmembrarea prin dispozitiv, în mod ilegal, cu încălcarea principiului disponibilității. Pe de altă parte, trebuie reținut că expertizele judiciare de evaluare nu leagă Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 cu privire la stabilirea echivalentului cuvenit, intrând în atribuțiile exclusive ale acesteia evaluarea celor două imobile și stabilirea valorii, în speță amplasamentul și suprafața terenului oferit în compensare.

Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esență, că recurentul este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, și, prin urmare, are calitatea de entitate învestită cu soluționarea notificării, precum și că analiza pe fond a cererii de față s-a făcut în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, respectiv conform deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii în această materie. În recurs nu s-au administrat probe noi. Examinând decizia atacată, Înalta Curte reține următoarele: Criticile invocate de recurent prin primul motiv de recurs aduc în discuție modul de aplicare a legii la speță, ceea ce va atrage analiza în raport de dispozițiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În acest context, recurentul contestă soluția instanței de apel în privința excepției lipsei calității sale procesuale pasive. În speță, s-a constatat că procedura instituită de Legea nr. 10/2001 privind soluționarea notificării formulate de autoarea C.E. nu a fost finalizată, întrucât, deși a fost emisă Dispoziția nr. 6 din 11 ianuarie 2008 de către Primarul Orașului Predeal, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în echivalent către D.L. și D.S. pentru terenul situat în Predeal, str. L.R. nr. X - X1, aceasta nu a fost comunicată reclamanților, lipsindu-i de posibilitatea contestării actului.

Așadar, instanța a fost învestită cu o acțiune împotriva refuzului nejustificat al entității învestite, potrivit legii, de a răspunde la notificarea autoarei reclamanților privind restituirea în natură sau prin echivalent a imobilul teren preluat de stat, potrivit dispozițiilor Deciziei în interesul legii nr. 20/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, acțiune ce are natura unei contestații.

Prin decizia în interesul legii menționată, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au statuat cu putere obligatorie pentru instanțe că, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.

În cadrul contestației întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Prin urmare, raportul juridic stabilit de textul de lege evocat se naște prin transmiterea notificării și este stabilit între persoana îndreptățită, care a transmis notificarea, în speță reclamanții, și entitatea juridică ce, conform legii speciale, a soluționat notificarea sau avea obligația de a o soluționa, în cauză pârâtul Orașul Predeal prin Primar.

În plan procesual civil, acest raport juridic stabilit de lege conferă calitate procesuală activă persoanei îndreptățite, care a transmis notificarea, iar calitate procesuală pasivă entității juridice care, potrivit legii, a soluționat notificarea sau are competența de a o soluționa. Așa fiind, în condițiile în care notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 a privit doar suprafața de teren de 2.487,54 mp, în mod legal curtea de apel a apreciat că pârâtul Orașul Predeal prin Primar are calitate procesuală pasivă în cauză și poate fi obligat la despăgubiri, conform legii speciale. Ca și prima instanță, instanța de apel și-a motivat soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului în raport de situația de fapt și de drept ce reiese din expertizele tehnice efectuate, conform căreia terenul ce face obiectul litigiului se află în proprietatea tabulară a Statului Român.

Mențiunile înscrise în cartea funciară nedefinitivă cu referire la proprietarul de drept al imobilului litigios nu au fost combătute prin nicio probă contrară, iar faptul că pârâtul a cedat folosința terenului către SC R. SA, care a construit în timpul soluționării notificării blocuri de locuințe, nu are relevanță câtă vreme terenul ce face obiectul notificării este proprietatea Statului Român. În speță, a operat doar un transfer al dreptului de administrare a terenului, aspect recunoscut chiar de către recurent, iar nu un transfer al dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat de către intimați. În aceste condiții, pârâtul are calitate de persoană juridică deținătoare în accepțiunea Legii nr. 10/2001, fiind, de altfel, și cel care a înțeles să analizeze inițial notificarea formulată de C.E.

și să emită o dispoziție prin care a propus acordarea de despăgubiri în echivalent către reclamanții pentru terenul situat în Predeal, str. L.R. nr. X - X1. Or, este lipsit de eficiență la acest moment a susține că reprezentantul patrimonial al Statul Român nu ar fi pârâtul, chiar dacă este înscris în cartea funciară ca proprietar tabular al terenului, ci o societate comercială, proprietară a construcțiilor realizate pe suprafața de teren deținută anterior preluării de către stat de autoarea reclamanților. Cât timp obiectul notificării de față l-a constituit un teren proprietate a statului, iar nu a SC R. SA, această din urmă societate nu are calitatea de unitate deținătoare în sensul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cum neîntemeiat pretinde recurentuI.

În consecință, critica fondată pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primită. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este funcțional numai în situația în care instanța de apel se pronunță ea însăși asupra fondului cererii de chemare în judecată, pentru că numai în acest caz poate să acorde mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut. Recurentul pârât a invocat prima teză, criticând încălcarea principiului disponibilității în condițiile în care s-a dispus de către Curte dezmembrarea imobilului teren identificat prin expertiza judiciară administrată în apel. Înalta Curte observă că în situația notificărilor nesoluționate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, cum este și cazul în speță, entitățile învestite, potrivit legii, nu mai pot stabili cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent cuvenite persoanelor îndreptățite.

Valoarea în limitele căreia se va obține, în final, reparația urmează a fi determinată în procedura Titlului VII al Legii nr. 247/2005, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în baza raportului întocmit de evaluatori, iar decizia Comisiei Centrale poate fi atacată în justiție, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel, prin adoptarea Legii nr. 247/2005, procedura stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent, sub formă de despăgubiri, a fost scindată în două etape distincte, egal obligatorii: 1. procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, al cărei punct final (în cazul în care s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită și au fost excluse celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege - restituirea în natură și compensarea cu alte bunuri sau servicii, ca măsură reparatorii prin echivalent) îl reprezintă decizia sau dispoziția motivată cu propunere de acordare a despăgubirilor; 2. procedura derulată sub imperiul Titlului VII al Legii nr. 247/2005 de stabilire și plată, în condițiile acestui act normativ, a despăgubirilor ce urmează a se converti în titluri de despăgubire, stabilite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin urmare, entitatea învestită cu soluționarea notificării nu mai poate determina cuantumul despăgubirilor ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, ci poate doar să facă propunere de acordare a despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (art. 1 alin. (3) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005); în mod corespunzător, nici instanța de judecată nu mai are posibilitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor, în procedura contestației prevăzute de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (la decizia/dispoziția emisă de entitatea notificată sau la refuzul de soluționare a notificării).

În speță, însă, întrucât s-a optat de către reclamanți pentru primele măsuri reparatorii prevăzute de lege - restituirea în natură și compensarea cu alte bunuri sau servicii, instanța de judecată, competentă să soluționeze pe fond și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, era obligată ca, în cazul în care se proba posibilitatea compensării cu o altă suprafață de teren inclusă într-un lot mai mare, să dispună chiar ea, în aplicarea Deciziei nr. XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, dezmembrarea unei porțiuni de teren echivalentă valoric cu terenul ce face obiectul notificării.

În caz contrar, măsura reparatorie dispusă, cea a compensării, nu ar fi fost aptă de punere în aplicare, cum a reținut și instanța de apel, și ar fi condus la nesoluționarea fondului dedus judecății în condițiile mai sus arătat. Modalitatea de soluționare în concret a notificării în forma contestată de recurent nu implică o încălcare a principiului disponibilității, aceasta deoarece ceea ce s-a supus judecății a fost, între altele, cererea de restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 1.292 mp, situat în Predeal, str. L.R. nr. X - X1 sau de oferire a unui alt teren similar pe un alt amplasament, așadar cererea de compensare cu alte bunuri sau servicii în condițiile Legii nr. 10/2001.

Principiul disponibilității, regulă esențială, specifică procesului civil, constă în facultatea părților de a dispune de obiectul procesului - întotdeauna concretizat într-un drept subiectiv, material - precum și de mijloacele procesuale de apărare a acestui drept. El dă expresie libertății pe care legea o recunoaște titularilor de drepturi civile, de a le exercita potrivit propriei lor aprecieri, precum și de a le decide soarta juridică; această libertate este condiționată de împrejurarea ca drepturile civile să fie folosite numai potrivit scopului lor social-economic în vederea căruia sunt recunoscute de lege. În speță, instanța de apel s-a pronunțat exclusiv asupra capetelor de cerere contestate de apelant, între care și cel ce viza imposibilitatea compensării de terenuri, nefiind astfel întrunite cerințele art. 304 pct. 6 C. proc.

civ. Pentru toate considerentele expuse, recursul pârâtului Orașul Predeal prin Primar se impune a fi respins, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Întrucât recurentul a căzut în pretenții în urma respingerii căii de atac formulate, Înalta Curte, conform art. 274 C. proc. civ., îl va obliga la plata sumei de 4.960 RON către intimații D.L. și D.S., reprezentând valoarea cheltuielilor de judecată suportate de aceștia în recurs - onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Orașul Predeal prin Primar împotriva Deciziei civile nr. 76/Ap din 31 mai 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Obligă recurentul la plata sumei de 4.960 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs către intimații-reclamanți D.L. și D.S. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2012. Procesat de GGC - LM