ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1058/2009

Asupra recursului de față Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 martie 2007 la Tribunalul Brașov, secția civilă, și întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 reclamanții M.E., M.F.G. și M.R.P.M. au solicitat în contradictoriu cu intimații orașul Predeal și Primarul orașului Predeal ca în urma probelor ce se vor administra să pronunțe o sentință prin care să anuleze dispoziția nr. 138 din 7 februarie 2007, să dispună restituirea în natură a imobilului situat în Predeal, înscris în C.F. nr. 18046 Brașov sub nr. top 13489/8 și intimații să fie obligați să respecte stăpânirea materială a contestatorilor asupra acestui imobil.

În motivare au arătat că la data de 18 iunie 1937 O.G. în calitate de cumpărător și I.C. în calitate de vânzător au încheiat un contract de vânzare-cumpărare privind terenul din Predeal înscris în C.F. nr. 18046 Brașov sub nr.top 13489/8. Terenul a figurat în C.F. pe numele G.C. și nici vânzătorul I.C., fiul acestuia, nici cumpărătorul O.G. nu s-au înscris în C.F. El a fost posedat în mod public de O.G. și soția V. și preluat abuziv de stat care s-a înscris în C.F. După intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 M.P.R. ( decedat, succesorii fiind reclamanții din cererea de chemare în judecată) în calitate de unic moștenitor al V.G. a adresat orașului Predeal, în temeiul acestei legi o notificare solicitând restituirea în natură a imobilului cu nr. top 13489/8.

Notificarea a fost respinsă cu motivarea că în cartea funciară anterior statului nu figura O.G. ci C.G. Reclamanții au arătat că decesul antecesorului lui I.C. (G.C.) precum și perfectarea actului de vânzare cumpărare dintre I.C. și O.G. au avut loc anterior intrării în vigoare a Decretului-lege 115/1938, deci conform principiului tempus regit actum acest act normativ nu este aplicabil în speță. Statul este dobânditor de rea credință, și a deținut fără titlu imobilul, iar prin mecanismul comparării titlurilor posesorul anterior, deși neînscris în cartea funciară, are câștig de cauză în raport cu persoana care are un titlu ne valabil asupra imobilului. Reclamanții au mai arătat că sunt îndreptățiți la restituirea imobilului ca efect al uzucapiunii.

Prin sentința civilă nr. 379/S din 29 iunie 2007 Tribunalul Brașov a respins ca nefondată contestația în contradictoriu cu intimatul orașul Predeal reprezentat legal de primar iar față de intimatul Primarul orașului Predeal contestația a fost respinsă ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prin dispoziția nr. 138 din 7 februarie 2007 pârâtul orașul Predeal prin primar a respins notificarea formulată de M.P.R. și continuată de reclamanți deoarece în evidențele de publicitate imobiliară nu este înscris autorul titularului notificării.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și procedurilor speciale prevăzute de ea dovada dreptului de proprietate sau a calității de moștenitor se face cu înscrisuri, prin extras de C.F./...ș.a /(art. 23). Nu a fost primită susținerea reclamanților potrivit căreia conflictul ivit între dobânditorul unui bun imobil care nu și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară dar se află în posesia unui titlu valabil și posesorul actual dar, care nu are un titlu valabil se face prin compararea titlurilor (sau uzucapiune)deoarece aceasta este o procedură aparținând dreptului comun ,neprevăzută de Legea nr. 10/2001, lege specială. Împotriva acestei sentințe reclamanții au formulat apel. Sentința este criticată pentru că în mod greșit a reținut că reclamanții tind la constituirea unui drept de proprietate asupra imobilului, când, în realitate, ei solicită constatarea calității de proprietari.

Instanța nu era îndreptățită să invoce excepția inadmisibilității notificării formulată în baza Legii nr. 10/2001 întrucât unitatea deținătoare a imobilului nu a respins notificarea ca inadmisibilă ci ca nefondată. Procedura instituită de Legea nr. 10/2001 permite administrarea oricăror mijloace de probă. În acest context uzucapiunea nu implică constituirea dreptului de proprietate. Prin decizia nr. 177 Ap din 4 decembrie 2007 Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul ca nefondat. Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că acțiunea nu a fost respinsă în baza excepției ci pe fond, iar notificarea a fost respinsă corect deoarece titularul notificării nu a făcut dovada conform art. 23 din Legea nr. 10/2001 că el sau antecesorul a deținut proprietatea asupra imobilului la data preluării abuzive.

Compararea de titluri sau prescripția achizitivă exced cadrului legislativ statuat prin Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii reclamanții au formulat recurs invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 C. proc. civ. Recurenții reclamanți critică decizia arătând că instanța de apel a avut aceeași abordare greșită ca a instanței de fond care a considerat că notificarea este inadmisibilă și a respins contestația fără a cerceta fondul pricinii. Nu a reținut că prima instanță nu analizat în ce măsură dreptul pretins există sau nu. Contestatorii au solicitat să se constate calitatea actuală de proprietari. Compararea titlurilor este un mecanism de probă a dreptului de proprietate, putând fi utilizat în cadrul oricărei proceduri în care trebuie dovedit un asemenea drept . La fel și uzucapiunea.

Dreptul de proprietate extratabulară nu poate fi ignorat producând aceleași efecte ca și un drept de proprietate tabulară. Instanța de apel nu a analizat împrejurarea că statul, contestând calitatea de proprietar a lui O.G., nu s-a prevalat de neînscrierea dreptului de proprietate al acestuia în C.F. căci, căci, fiind dobânditor de rea credință, nu se poate prevala de acest aspect în apărarea dreptului său de proprietate. Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sunt îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de lege persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive a acestora.

Rezultă deci că o condiție esențială pentru aplicarea dispozițiilor legii de reparație este aceea ca solicitantul să fi avut calitatea de proprietar al bunului preluat de stat. Dreptul de proprietate poate fi dovedit prin orice înscris constatator, printr-un act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ, translativ sau declarativ și care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă. Legiuitorul, ținând seama de contextul socio-istoric al perioadei incidente a constituit prin art. 24 o prezumție relativă simplă în favoarea persoanelor îndreptățite în sensul că în absența unor probe contrare se consideră că persoana individualizată în actul normativ a deținut imobilul sub nume de proprietar, existența și întinderea dreptului de proprietate fiind cea înscrisă în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în execuție măsura preluării abuzive.

Reclamanții au dovedit că actul de vânzare-cumpărare și decesul lui G.C. au avut loc anterior intrării în vigoare a Decretului-lege nr. 115/1938 și că imobilul a fost posedat în mod public de O.G. și soția sa. Potrivit Decretului-lege nr. 115/1938 drepturile reale puteau fi dobândite numai prin înscrierea lor în cartea funciară. Din ansamblul prevederilor acestui act normativ rezultă însă că dreptul real constituit prin convenție, dar neînscris în Cartea Funciară este opozabil atât părților contractante cât și terților care au luat cunoștință de existența lui. Deși autorul reclamanților nu și-a înscris dreptul de proprietate în C.F., totuși moștenitorii săi au calitatea de persoane îndreptățite câtă vreme legea de reparație permite ca dovada dreptului de proprietate să se facă inclusiv cu înscrisuri sub semnătură privată.

În raport de aceste considerente și analizând actele și lucrările dosarului rezultă că situația de fapt nu este pe deplin stabilită. Se impune completarea materialului probator, să se determine semnificația înscrierii în C.F. a statului, motivele acestei înscrieri, motivele inexistenței altor mențiuni , respectiv a înscrierilor cu privire la antecesorul reclamanților. Pentru cele ce preced recursul a fost admis, urmând ca restul criticilor să fie analizate de instanța de trimitere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatorii M.E., M.F.G., M.R.P.M. împotriva deciziei nr. 177 Ap din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 5 februarie 2009.