ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1058/2009

Asupra recursului

de față

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată la data de 23 martie 2007 la Tribunalul Brașov,

secția civilă, și întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 reclamanții M.E.,

M.F.G. și M.R.P.M. au solicitat în contradictoriu cu intimații orașul Predeal

și Primarul orașului Predeal ca în urma probelor ce se vor administra să

pronunțe o sentință prin care să anuleze dispoziția nr. 138 din 7 februarie

2007, să dispună restituirea în natură a imobilului situat în Predeal, înscris în

C.F. nr. 18046 Brașov sub nr. top 13489/8 și intimații să fie obligați să respecte

stăpânirea materială a contestatorilor asupra acestui imobil.

În motivare au arătat

că la data de 18 iunie 1937 O.G. în calitate de cumpărător și I.C. în calitate

de vânzător au încheiat un contract de vânzare-cumpărare privind terenul din

Predeal înscris în C.F. nr. 18046 Brașov sub nr.top 13489/8.

Terenul a figurat în

C.F. pe numele G.C. și nici vânzătorul I.C., fiul acestuia, nici cumpărătorul O.G.

nu s-au înscris în C.F. El a fost posedat în mod public de O.G. și soția V. și

preluat abuziv de stat care s-a înscris în C.F.

După intrarea în

vigoare a Legii nr. 10/2001 M.P.R. ( decedat, succesorii fiind reclamanții din

cererea de chemare în judecată) în calitate de unic moștenitor al V.G. a

adresat orașului Predeal, în temeiul acestei legi o notificare solicitând

restituirea în natură a imobilului cu nr. top 13489/8. Notificarea a fost

respinsă cu motivarea că în cartea funciară  anterior statului nu figura O.G.

ci C.G.

Reclamanții au arătat

că decesul antecesorului lui I.C. (G.C.) precum și perfectarea actului de

vânzare cumpărare dintre I.C. și O.G. au avut loc anterior intrării în vigoare

a Decretului-lege 115/1938, deci conform principiului tempus regit actum acest

act normativ nu este aplicabil în speță.

Statul este

dobânditor de rea credință, și a deținut fără titlu imobilul, iar prin

mecanismul comparării titlurilor posesorul anterior, deși neînscris în cartea

funciară, are câștig de cauză în raport cu persoana care are un titlu ne

valabil asupra imobilului.

Reclamanții au mai

arătat că sunt îndreptățiți la restituirea imobilului ca efect al uzucapiunii.

Prin sentința civilă

nr. 379/S din 29 iunie 2007 Tribunalul Brașov a respins ca nefondată

contestația în contradictoriu cu intimatul orașul Predeal reprezentat legal de

primar iar față de intimatul Primarul orașului Predeal contestația a fost

respinsă ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Pentru a pronunța

această sentință instanța a reținut că prin dispoziția nr. 138 din 7 februarie

2007 pârâtul orașul Predeal prin primar a respins notificarea formulată de M.P.R.

și continuată de reclamanți deoarece în evidențele de publicitate imobiliară nu

este înscris autorul titularului notificării.

Potrivit

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și procedurilor speciale prevăzute de ea dovada

dreptului de proprietate sau a calității de moștenitor se face cu înscrisuri,

prin extras de

C.F./...ș.a

/(art.

23).

Nu a fost primită

susținerea reclamanților potrivit căreia conflictul ivit între dobânditorul

unui bun imobil care nu și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară

dar se află în posesia unui titlu valabil și posesorul actual dar, care nu are

un titlu valabil se face prin compararea titlurilor (sau uzucapiune)deoarece

aceasta este o procedură aparținând dreptului comun ,neprevăzută de Legea nr.

10/2001, lege specială.

Împotriva acestei sentințe reclamanții au formulat

apel.

Sentința este

criticată pentru că în mod greșit a reținut că reclamanții tind la constituirea

unui drept de proprietate asupra imobilului, când, în realitate, ei solicită

constatarea calității de proprietari.

Instanța nu

era îndreptățită să invoce excepția inadmisibilității notificării formulată în

baza Legii nr. 10/2001 întrucât unitatea deținătoare a imobilului nu a respins

notificarea ca inadmisibilă ci ca nefondată.

Procedura instituită

de Legea nr. 10/2001 permite administrarea oricăror mijloace de probă.

În acest context

uzucapiunea nu implică constituirea dreptului de proprietate.

Prin decizia

nr. 177 Ap din 4 decembrie 2007 Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins apelul ca nefondat.

Pentru a pronunța

această decizie instanța a reținut că acțiunea nu a fost respinsă în baza

excepției ci pe fond, iar notificarea a fost respinsă corect deoarece titularul

notificării nu a făcut dovada conform art. 23 din Legea nr. 10/2001 că el sau

antecesorul a deținut proprietatea asupra imobilului la data preluării abuzive.

Compararea de titluri

sau prescripția achizitivă exced cadrului legislativ statuat prin Legea nr.

10/2001.

Împotriva acestei

decizii reclamanții au formulat recurs invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9

C. proc. civ.

Recurenții reclamanți

critică decizia arătând că instanța de apel a avut aceeași abordare greșită ca

a instanței de fond care a considerat că notificarea este inadmisibilă și a

respins contestația fără a cerceta fondul pricinii.

Nu a reținut

că prima instanță nu analizat în ce măsură dreptul pretins există sau nu.

Contestatorii

au solicitat să se constate calitatea actuală de proprietari.

Compararea

titlurilor este un mecanism de probă a dreptului de proprietate, putând fi

utilizat în cadrul oricărei proceduri în care trebuie dovedit un asemenea drept

. La fel și uzucapiunea.

Dreptul de

proprietate extratabulară nu poate fi ignorat producând aceleași efecte ca și

un drept de proprietate tabulară.

Instanța de apel nu a

analizat împrejurarea că statul, contestând calitatea de proprietar a lui O.G.,

nu s-a prevalat de neînscrierea dreptului de proprietate al acestuia în C.F.

căci, căci, fiind dobânditor de rea credință, nu se poate prevala de acest aspect

în apărarea dreptului său de proprietate.

Recursul este

fondat și va fi admis pentru următoarele considerente.

Potrivit

dispozițiilor art. 3 alin.

(1)

lit. a)

din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod

abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sunt îndreptățite la

măsurile reparatorii prevăzute de lege persoanele fizice, proprietari ai

imobilelor la data preluării abuzive a acestora.

Rezultă deci

că o condiție esențială pentru aplicarea dispozițiilor legii de reparație este

aceea ca solicitantul să fi avut calitatea de proprietar al bunului preluat de

stat.

Dreptul de

proprietate poate fi dovedit prin orice înscris constatator, printr-un act

juridic civil, jurisdicțional sau administrativ, translativ sau declarativ și

care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care

îl invocă.

Legiuitorul, ținând

seama de contextul socio-istoric al perioadei incidente a constituit prin art.

24 o prezumție relativă simplă în favoarea persoanelor îndreptățite în sensul

că în absența unor probe contrare se consideră că persoana individualizată în

actul normativ a deținut imobilul sub nume de proprietar, existența și

întinderea dreptului de proprietate fiind cea înscrisă în actul normativ sau de

autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în

execuție măsura preluării abuzive.

Reclamanții au

dovedit că actul de vânzare-cumpărare și decesul lui G.C. au avut loc anterior

intrării în vigoare a Decretului-lege nr. 115/1938 și că imobilul a fost

posedat în mod public de O.G. și soția sa.

Potrivit Decretului-lege

nr. 115/1938 drepturile reale puteau fi dobândite numai prin înscrierea lor în

cartea funciară.

Din ansamblul

prevederilor acestui act normativ rezultă însă că dreptul real constituit prin

convenție, dar neînscris în Cartea Funciară este opozabil atât părților contractante

cât și terților care au luat cunoștință de existența lui.

Deși autorul

reclamanților nu și-a înscris dreptul de proprietate în C.F., totuși

moștenitorii săi au calitatea de persoane îndreptățite câtă vreme legea de

reparație permite ca dovada dreptului de proprietate să se facă inclusiv cu

înscrisuri sub semnătură privată.

În raport de

aceste considerente și analizând actele și lucrările dosarului rezultă că

situația de fapt nu este pe deplin stabilită.

Se impune completarea

materialului probator, să se determine semnificația înscrierii în C.F. a

statului, motivele acestei înscrieri, motivele inexistenței altor mențiuni ,

respectiv a înscrierilor cu privire la antecesorul reclamanților.

Pentru cele ce preced

recursul a fost admis, urmând ca restul criticilor să fie analizate de instanța

de trimitere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de contestatorii M.E., M.F.G., M.R.P.M. împotriva deciziei nr. 177 Ap

din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și familie.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică

astăzi 5 februarie 2009.