ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6315/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 117/ S din 6 aprilie 2009, Tribunalul Brașov a respins contestația formulată de B.M.L. în contradictoriu cu intimata Primăria orașului Predeal. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin notificarea înregistrată la nr. 316 din 6 august 2001 la B.E.J. - D.I., notificatorul I.R.L. s-a adresat Primăriei Orașului Predeal, solicitând să îi comunice potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, numele și calitatea actualilor deținători ai imobilului din Predeal, strada Căprioarei nr. 6, care a constituit proprietatea defunctului său unchi P.I. și a fost naționalizat conform Decretului nr. 92/1950.

Prin notificarea înregistrată sub nr. 317 din 6 august 2001 la același executor judecătoresc notificatorul s-a adresat aceleiași unități deținătoare, arătând că la aceeași adresă din Predeal, strada Căprioarei, se află, un al doilea imobil, compus din construcție și teren aferent care a constituit proprietatea aceluiași defunct și care în prezent este folosit de familia Brânzea, notificatorul susținând că tatăl său, I.M. a fost fratele numitei P.E. singura moștenitoare a fostului proprietar P.I., solicitând și cu privire la acest imobil comunicarea numelui și calității actualilor deținători ai imobilului. Potrivit certificatului de moștenitor din 18 aprilie 2006 eliberat de Biroul Notarial „Mușat și Asociații” moștenitoarea defunctului I.R.L., decedat la data de 10 octombrie 2003 a fost soția supraviețuitoare I.V., iar conform certificatului de moștenitor din 3 martie 2006 eliberat de B.N.P.

„Asociați C.V. și C.M.”, după defuncta I.V., decedată la 1 mai 2005 unica moștenitoare este contestatoarea în calitate de fiică. Prin dispoziția nr. 1276 din 12 decembrie 2007 emisă de Primarul Orașului Predeal a fost formulată propunerea de acordare de despăgubiri în echivalent conform art. 10, 11 și 12 din Legea nr. 10/2001 și Titlul VII din Legea nr. 247/2005, către B.M.L. și P.M. pentru imobilul construcție și teren situat în Predeal, strada Căprioarei, întrucât restituirea în natură a acestuia nu este posibilă, imobilul în cauză fiind înstrăinat în condițiile Legii nr. 112/1995. A mai reținut prima instanță, că cererea dedusă judecății, astfel cum a fost formulată inițial a vizat două motive, respectiv nerestituirea în natură a imobilului și greșita admitere a cererii formulate de numita P.M.

care a fost inclusă în dispoziția de restituire, deși nu a formulat notificarea în termenul prevăzut de lege. În ceea ce privește primul dintre aceste motive, instanța a reținut că dispoziția intimatei este legală sub aspectul formei și modalității de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, contestatoarea având posibilitatea de a obține convertirea titlurilor de despăgubire în bani, după parcurgerea procedurii prevăzute de legea specială. Referitor la greșita luare în considerare a cererii formulate de numita P.M. cu consecința includerii acesteia în dispoziția atacată ca persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, deși aceasta a depus cererea la 1 iunie 2006 cu încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată, o astfel de cerere neputând fi soluționată întrucât contestatoarea nu a chemat-o în judecată și pe numita P.M., al cărei drept este contestat prin cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea B.M.L. criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit prima instanță nu a respins contestația vis-á-vis de cererea de intervenție formulată de P.M. avută în vedere la soluționarea notificării de către Primăria Orașului Predeal. În opinia apelantei, prima instanță nu a dat eficiență principiului rolului activ constând în introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei P.M. Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 133/ AP din 6 noiembrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea B.M.L. împotriva sentinței civile nr. 117/ S din 6 aprilie 2007 a Tribunalului Brașov.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel, a reținut că într-o expunere largă a considerentelor, prima instanță a arătat argumentele de text, desprinse din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, care îndreptățesc pe contestatoare ca, după parcurgerea procedurilor legale să obțină convertirea titlurilor în despăgubiri bănești. Cât privește luarea în considerare a cererii numitei P.M., criticată în apel, soluția corespunde regulilor cu valoare de principiu aplicate de instanță în materia procedurii contencioase. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs contestatoarea B.M.L. invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a reiterat critica din apel referitoare la faptul că instanțele de fond și de apel nu s-au pronunțat cu privire la cererea de intervenție formulată în 2006 de către P.M.

la Primăria Orașului Predeal și de introducere în cauză a acesteia. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de către contestatoarea B.M.L. este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Critica recurentei nu poate fi primită întrucât procesul civil este guvernat în general de principiul disponibilității și contradictorialității, iar rolul activ al judecătorului trebuie interpretat în contextul acestor principii. Principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii, inclusiv la persoanele pe care înțelege să le cheme în judecată.

În acest context introducerea în cauză a numitei P.M. din inițiativa instanței încalcă principiul rolului activ al judecătorului, deoarece acesta se referă la folosirea unor mijloace legale pentru aflarea adevărului, în limitele legii și în cadrul procesual stabilit prin voința contestatoarei. Or, prima instanță nu putea dispune, din oficiu introducerea în cauză a numitei P.M. din moment ce contestatoarea nu a formulat în mod expres o astfel de cerere. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta B.M.L. împotriva deciziei civile nr. 133/ AP din 06 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2010.