ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6315/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 117/ S din 6 aprilie

2009, Tribunalul Brașov a respins contestația formulată de B.M.L. în

contradictoriu cu intimata Primăria orașului Predeal.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că prin notificarea înregistrată la nr.

316 din 6 august 2001 la B.E.J. - D.I., notificatorul I.R.L. s-a adresat

Primăriei Orașului Predeal, solicitând să îi comunice potrivit art. 26 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, numele și calitatea actualilor deținători ai imobilului

din Predeal, strada Căprioarei nr. 6, care a constituit proprietatea

defunctului său unchi P.I. și a fost naționalizat conform Decretului nr. 92/1950.

Prin notificarea

înregistrată sub nr. 317 din 6 august 2001 la același executor judecătoresc

notificatorul s-a adresat aceleiași unități deținătoare, arătând că la aceeași

adresă din Predeal, strada Căprioarei, se află, un al doilea imobil, compus din

construcție și teren aferent care a constituit proprietatea aceluiași defunct

și care în prezent este folosit de familia Brânzea, notificatorul susținând că

tatăl său, I.M. a fost fratele numitei P.E. singura moștenitoare a fostului

proprietar P.I., solicitând și cu privire la acest imobil comunicarea numelui

și calității actualilor deținători ai imobilului.

Potrivit

certificatului de moștenitor din 18 aprilie 2006 eliberat de Biroul Notarial

„Mușat și Asociații” moștenitoarea defunctului I.R.L., decedat la data de 10

octombrie 2003 a fost soția supraviețuitoare I.V., iar conform certificatului

de moștenitor din 3 martie 2006 eliberat de B.N.P. „Asociați C.V. și C.M.”,

după defuncta I.V., decedată la 1 mai 2005 unica moștenitoare este

contestatoarea în calitate de fiică.

Prin dispoziția nr. 1276

din 12 decembrie 2007 emisă de Primarul Orașului Predeal a fost formulată propunerea

de acordare de despăgubiri în echivalent conform art. 10, 11 și 12 din Legea nr.

10/2001 și Titlul VII din Legea nr. 247/2005, către B.M.L. și P.M. pentru

imobilul construcție și teren situat în Predeal, strada Căprioarei, întrucât

restituirea în natură a acestuia nu este posibilă, imobilul în cauză fiind

înstrăinat în condițiile Legii nr. 112/1995.

A mai reținut prima

instanță, că cererea dedusă judecății, astfel cum a fost formulată inițial a

vizat două motive, respectiv nerestituirea în natură a imobilului și greșita

admitere a cererii formulate de numita P.M. care a fost inclusă în dispoziția

de restituire, deși nu a formulat notificarea în termenul prevăzut de lege.

În ceea ce privește

primul dintre aceste motive, instanța a reținut că dispoziția intimatei este

legală sub aspectul formei și modalității de acordare a măsurilor reparatorii

în echivalent, contestatoarea având posibilitatea de a obține convertirea

titlurilor de despăgubire în bani, după parcurgerea procedurii prevăzute de

legea specială.

Referitor la greșita

luare în considerare a cererii formulate de numita P.M. cu consecința

includerii acesteia în dispoziția atacată ca persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii în echivalent, deși aceasta a depus cererea la 1 iunie 2006 cu

încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată, o

astfel de cerere neputând fi soluționată întrucât contestatoarea nu a chemat-o

în judecată și pe numita P.M., al cărei drept este contestat prin cererea de

chemare în judecată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel contestatoarea B.M.L. criticând-o ca nelegală și

netemeinică întrucât în mod greșit prima instanță nu a respins contestația vis-á-vis

de cererea de intervenție formulată de P.M. avută în vedere la soluționarea notificării

de către Primăria Orașului Predeal.

În opinia apelantei,

prima instanță nu a dat eficiență principiului rolului activ constând în

introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei P.M.

Curtea de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de

muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 133/ AP din 6 noiembrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea B.M.L. împotriva sentinței civile nr. 117/

S din 6 aprilie 2007 a Tribunalului Brașov.

Pentru a hotărî

astfel, curtea de apel, a reținut că într-o expunere largă a considerentelor,

prima instanță a arătat argumentele de text, desprinse din Legea nr. 10/2001,

modificată prin Legea nr. 247/2005, care îndreptățesc pe contestatoare ca, după

parcurgerea procedurilor legale să obțină convertirea titlurilor în despăgubiri

bănești.

Cât privește luarea

în considerare a cererii numitei P.M., criticată în apel, soluția corespunde

regulilor cu valoare de principiu aplicate de instanță în materia procedurii contencioase.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs contestatoarea B.M.L. invocând motivele

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a

reiterat critica din apel referitoare la faptul că instanțele de fond și de

apel nu s-au pronunțat cu privire la cererea de intervenție formulată în 2006

de către P.M. la Primăria Orașului Predeal și de introducere în cauză a

acesteia.

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat

în cauză de către contestatoarea B.M.L. este nefondat pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

Critica recurentei nu

poate fi primită întrucât procesul civil este guvernat în general de principiul

disponibilității și contradictorialității, iar rolul activ al judecătorului

trebuie interpretat în contextul acestor principii.

Principiul

disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului

fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii, inclusiv la persoanele pe care

înțelege să le cheme în judecată.

În acest context

introducerea în cauză a numitei P.M. din inițiativa instanței încalcă

principiul rolului activ al judecătorului, deoarece acesta se referă la

folosirea unor mijloace legale pentru aflarea adevărului, în limitele legii și

în cadrul procesual stabilit prin voința contestatoarei.

Or, prima instanță nu

putea dispune, din oficiu introducerea în cauză a numitei P.M. din moment ce

contestatoarea nu a formulat în mod expres o astfel de cerere.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta B.M.L. împotriva deciziei civile nr. 133/ AP din 06

noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2010.