ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2551/2008

Asupra cererii de recurs de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin

acțiunea înregistrată sub nr. 37448/3 din 1 noiembrie 2006 la Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC D.S. SRL a solicitat

instanței ca în contradictoriu cu pârâta CN I.C. SA să pronunțe o sentință prin

care să se dispună obligarea pârâtei să încheie cu reclamanta un nou contract

de închiriere pentru spațiul comercial situat în București, sector 1 (corp A2,

et.1 și parter, corp A 1, et.1 și stație recuperare toluen) în suprafață totală

de 2.487 mp la prețul de 1.000 dolari S.U.A./lună pentru perioada existenței în

spațiu a utilajului, de dimensiuni speciale și în greutate de peste 1.500 t, ce

a fost cumpărat de la pârâtă în baza contractului din 18 iunie 2003 și cum nu

putea fi deplasat, a încheiat cu aceasta contractul de închiriere din 1 august 2003

valabil pe 3 ani, care a expirat, iar pârâta refuză încheierea unui nou

contract în condițiile menționate în cerere, deși contractul de închiriere este

după părerea reclamantei un accesoriu la contractul de vânzare - cumpărare de

vreme ce la art. 5 din contractul de închiriere se prevede clauza că prețul

chiriei de 1.000 dolari S.U.A./lună este stabilit pentru perioada existenței în

spațiu a utilajului, ori neîndeplinirea obligației de a închiria ar duce la

imposibilitatea folosirii utilajului, încălcându-se astfel dispozițiile art. 480

și art. 481 C. civ.

Prin sentința comercială nr.

4201 din 27 martie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

s-a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

În motivarea acestei

sentințe s-a reținut în esență că prin actul adițional din 10 decembrie 2003

părțile au modificat conținutul clauzei prevăzute la art. 5, înlăturându-se

astfel obligația pârâtei de a menține chiria la același nivel.

Fată de această situație, în

cazul încheierii unui nou contract de închiriere cuantumul chiriei urmează a fi

stabilit prin acordul părților, prin negociere. Mai arată că acest lucru

reclamanta îI cunoaște de vreme ce a participat în acest sens la negocieri cu

pârâta. A omis însă a face cunoscut instanței actul modificator de contract.

Împotriva sentinței

comerciale nr. 4201 din 27 martie 2007 a declarat apel reclamanta care critică

sentința pe care o consideră a fi netemeinică și nelegală deoarece în

pronunțarea sentinței instanța nu a ținut seama de dimensiunile agabaritice ale

utilajului cumpărat de la pârâtă, motiv pentru care acesta nu este deplasabil,

fiind practic un bun imobil prin destinație.

Apelul a fost respins ca

nefondat prin decizia comercială nr. 445 din 12 octombrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VI a comercială.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamanta care a invocat prin concluziile scrise art. 304 pct.

8 și a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, iar pe fond:

obligarea intimatei - pârâte CN I.C. SA să prelungească contractul de

închiriere din 1 august 2003 pentru spațiul în care se află linia de producție

în suprafață de 2.781 mp pentru o perioadă de 1 an și obligarea intimatei -

pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte apreciază, în

conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (3) teza finală, că din criticile

formulate în cuprinsul recursului, acesta se poate încadra, în drept, în

prevederile art. 304 pct. 8., recursul reclamantei, cu care a fost învestită

Curtea, fiind o copie fidelă a apelului aceleiași părți.

Analizând, în consecință,

recursul din perspectiva acestui motiv de recurs, Înalta Curte va respinge

cererea pentru următoarele considerente:

Instanțele de fond și de

apel au făcut o corectă interpretare a actului juridic dedus judecății și nu

schimbat nicicum natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Astfel, clauza din art. 5

din contractul de închiriere a fost modificată de actul adițional întocmit la

20 aprilie 2005, act în care nu se mai face vorbire de faptul că prețul chiriei

este stabilit pentru perioada existenței în spațiu a utilajului. De altfel

însăși încheierea pe termen limitat a contractului anulează automat clauza de

la art. 5. Dacă s-ar fi dorit de ambele părți ceea ce susține recurenta - reclamantă,

contractul ar fi trebuit încheiat cu termen de valabilitate conform condiției

de la art. 5.

Instanța de apel a apreciat

corect că, contractul de închiriere nu este un accesoriu la contractul de

vânzare, atâta timp cât această necesitate din cauza gabaritului depășit al

utilajului în discuție nu apare ca obligație din partea vânzătorului sau ca o

vânzare sub condiție, lucru pe care pârâta l-ar fi putut impune reclamantei în

momentul cumpărării, dar pe care nu l-a făcut, asumându-și astfel riscul

cumpărării unui utilaj agabaritic și practic nedeplasabil așa cum susține

astăzi în fața instanței, deși cu totul altceva s-a stabilit de către

reclamantă în contract capitolul 4 pct. 4.1. Obligațiile cumpărătorului, alin. (2),

(3), (4), (5) și (6), de unde rezultă fără putință de tăgadă că s-a decis

dezmembrarea, demontarea și transportul lui în aceste condiții.

Cum contractul de închiriere

a expirat, toate obligațiile asumate prin acel contract au luat sfârșit, în

cazul încheierii unui nou contract instanța nu poate trece peste voința

părților, în speță să înfrângă voința pârâtei - intimate, care conform art. 969

C. civ. nu poate fi încălcată.

În consecință, în mod corect

au reținut instanța de fond și de apel că în cazul încheierii unui nou contract

de închiriere, cuantumul chiriei urmează a fi stabilit prin acordul părților.

Pentru aceste considerente,

conform art. 312 C. pr. civ. se va respinge recursul declarat de reclamanta SC

M.U. SA Brașov împotriva deciziei comerciale nr. 460 din 22 octombrie 2007 a

Curții de Apel București, secția a VI a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC D.S. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 445 din

12 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 24 septembrie 2008.